Contestaţie la executare. Decizia nr. 757/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 757/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 8683/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Martie 2013
Președinte - E.-C. P.
Judecător - E. C.
Judecător - A. M. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 757/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de debitoarea C.N.A.D.N.R- Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași împotriva sentinței civile nr. 9274/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 8683 /245/2012 în contradictoriu cu intimații I. I. și I. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 06.03.2013, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13.03.2013 și pentru data de 21.03.2013, când, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată motivat de faptul că unul din membrii completului de judecată se află în concediu medical, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 28.03.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9274/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea CNSDNR S.A. -D.R.D.P. Iași în contradictoriu cu intimații I. I. și I. D..
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței, contestatoarea a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr. 3/2012 al B. P. S. și în subsidiar a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de executare.
Fașă de motivele invocate de către contestatoare – în primul rând, prin somația emisă de B. P. se pune în vedere contestatoarei să achite de bună voie, obligația stabilită prin titlul executoriu, în termenul de 6 luni stabilit de OG 22/2002, prin urmare nu se poate reține prematuritatea declanșării procedurii execuționale.
În al doilea rând, susținerea că titlul executoriu ar fi nul, apărarea este nefondată titlul fiind o hotărâre judecătorească și nu pot fi invocate motive care privesc conținutul acestuia, dar față de susținerea că nu se putea proceda la investirea lui - disp. art. 376 alin. 1 C. proc. civ. precizează hotărârile judecătorești care se investesc cu formula executorie sunt cele definitive date în primă instanță ori au devenit irevocabil.
În conformitate cu disp. art. 377 alin. 1 din C. proc. civ. – sunt definitive hotărârile date în primă instanță fără drept de apel – situație aplicabilă în speța de față.
Prin urmare va fi înlăturată și această apărare a contestatoarei ca neîntemeiată.
În ceea ce privește indicarea greșită a temeiului de drept în cuprinsul somației emise de executor nu este de natură a atrage nulitatea absolută a actului de executare, în acesta fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, respectiv denumirea și sediul organului de executare, data emiterii, numărul dosarului de executare, denumirea și sediul societății debitoare, arătarea titlului executoriu,obligația de a executa de bună voie și arătarea consecințelor ce decurg în cazul nerespectării, semnătura și ștampila organului de executare.
Sancțiunea în cazul în care lipsește vreun element din cuprinsul somației, constă în nulitatea acesteia, în condițiile art. 105 alin. 2 C. proc. civ. Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar contestatoarea nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare.
Deși sentința ce constituie titlu executoriu a fost pronunțată în 11.2011 contestatoarea, deși a susținut, nu a făcut dovezi că ar fi încercat executarea, măcar parțială, de bună voie a obligației de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu, creditorul intimat este îndreptățit a se adresa organului de executare la data în care creanța sa este certă lichidă și exigibilă, atât timp cât debitorul (contestatoarea în cauză) nu a încercat să facă dovezi cu privire la intenția, oglindită faptic, de executare de bună voie a obligațiilor, cu atât mai mult cu cât nici un text legal nu impune creditorului vreo obligație în acest sens, respectiv de a acorda contestatoarei posibilitatea de a achita debitul de bună voie, cu atât mai mult cu cât litigiul între părți a pornit din data de 11.11.2009, iar sentința prin care a fost obligată la plată a fost pronunțată în 03.11.2011.
Conform art.2 din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului. De asemenea, potrivit art.3 din acelasi act normativ, în cazul în care institutiile publice nu îsi îndeplinesc obligatia de plata în termenul prevazut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile în materie.
Astfel, un proces echitabil nu acopera numai procedura pâna la pronuntarea hotarârii, ci si executarea acesteia, iar contestatoarea are obligatia de a se supune dispozitiilor unei hotarâri judecatoresti pronuntată contra sa.
Contestatoarea nu a dovedit că a efectuat demersuri pentru a realiza executarea de bună voie a obligației sale.
În ceea ce privește reducerea cuantumului cheltuielilor de executare – onorariul executorului judecătoresc se încadrează în prevederile legale, fiind de 1000 lei, iar debitul datorat, conform dispozitivului titlului executoriu, este de_,04 lei, deci nu depășește limitele menționate în Legea 188/200, respectiv procentul de 10%, care ar fi fost suma de 2982,10 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea Direcția regională de Drumuri și Poduri Iași, considerând-o nelegală și nefondată, solicitând admiterea cererii și modificarea sentinței atacate.
În motivarea recursului, contestatoarea recurentă arată că intimații nu au respectat prevederile art. 3711 Cod procedură civilă, potrivit cărora executarea se face voluntar și numai în caz contrar se recurge la executarea silită, iar ea nu a avut această posibilitate de a aduce la îndeplinire de bună voie titlul executoriu, respectiv, sentința civilă nr. 2837/03.11.2011, procedându-se direct la executarea silită, intimații neaducându-le la cunoștință intenția lor de a recurge la această procedură.
De asemenea, mai susține recurenta că ea nu a beneficiat nici de termenul prevăzut expres de art. 2802 Cod procedură civilă, intimații trecând direct la executarea silită eludând aceste dispoziții legale.
Mai arată recurenta că somația de plată emisă de B. P. se întemeiază pe prevederile art. 2 din legea nr. 110/2007 pt. Modificarea și completarea O.G. nr. 22/2002, și în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de această dispoziție, respectiv, nu este vorba de instituție publică, nu i s-a dat posibilitatea de a achita de bună voie suma presupusă ca fiind datorată și nu s-a pus problema concretă a unor lipsuri de fonduri.
Se mai susține de către recurentă că în mod eronat instanța de fond a reținut că onorariul executorului judecătoresc se încadrează în prevederile art. 39 alin. 1 din legea nr. 188/2000, în realitate acesta este destul de mare și nelegal, solicitând admiterea cererii și pe fond, admiterea contestației la executare, anularea formelor de executare ca fiind premature și în baza unui titlu executoriu nul, iar în subsidiar, reducerea cuantumului cheltuielilor de executare și reactualizarea sumelor datorate în funcție de rata inflației.
În drept, se invocă disp. art. 371 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 188/2000, OUG 83/2003 și HUNEJR nr. 2/2007.
Intimații I. I. și I. D. nu au depus întâmpinare și nu și-au precizat poziția procesuală față de recursul contestatoarei.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, probatoriul administrat, dispozițiile legale incidente în cauză, dar și din oficiu, în baza art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele.
Contestatoarea recurentă a investit instanța de fond cu o cerere având ca obiect contestație la executare formulată împotriva executării silite pornită în baza titlului executoriu – sentința civilă nr. 2837/03.11.2011 pronunțată de Judecătoria T., solicitând anularea formelor de executare silită din dosarul de executare silită nr. 3/2012 al B. P. S..
Prin cererea de recurs, contestatoarea-recurentă critică sentința primei instanțe sub aspectul soluției pronunțate, susținând, pe de o parte, că nu au fost respectate dispozițiile art. 3711 Cod procedură civilă – în sensul de a-i da posibilitatea dă aducă la îndeplinire obligația stabilită prin hotărâre de bună voie iar, pe de altă parte, că nu au fost respectate prevederile O.G. nr. 22/2002 și nici cele ale art. 39 alin. 1 din legea nr. 188/2000, onorariul executoriului judecătoresc fiind nelegal și mult prea mare, solicitând reducerea cuantumului acestuia.
Recursul este nefondat.
În ce privește prima critică vizând nerespectarea dispozițiilor art. 3711 alin. 1 Cod procedură civilă aceasta este neîntemeiată și nu poate fi primită de instanța de control judiciar. Potrivit dispozițiilor art. 371 alin. 1 Cod procedură civilă, „Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”.
În speță, recurenta susține că nu a fost lăsată să aducă la îndeplinire de bună voie obligația stabilită în sarcina sa prin hotărâre, dar nu a făcut nici un fel de dovezi că ar fi încercat executarea măcar parțială a titlului, deși sentința civilă ce constituie titlu executoriu a fost pronunțată în 3 noiembrie 2011; în aceste condiții creditorul a fost îndreptățit să se adreseze organului de executare, creanța sa fiind certă, lichidă și exigibilă.
Nici criticile vizând nerespectarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 și ale art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu pot fi reținute de instanța de recurs.
Dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.G. nr. 22/2002 – aplicabile tuturor instituțiilor – prevăd că în cazul în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe din cauza lipsei de fonduri, instituția este obligată ca în termen de 6 luni de la data comunicării somației de plată, să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligației de plată, iar în cazul neîndeplinirii acesteia, creditorul va putea solicita începerea executării silite potrivit Codului de procedură civilă.
În speță, instanța de recurs constată că debitoarea-contestatoare-recurentă nu a achitat voluntar debitul din titlul executoriu (sentința civilă nr. 2837/2011 pronunțată de Judecătoria T.), invocând lipsă de fonduri, neproducând însă nici un fel de dovezi din care să rezulte că a făcut demersuri pentru a realiza executarea și, în aceste condiții creditorii-intimați au solicitat efectuarea executării silite potrivit codului de procedură civilă.
De asemenea, critica vizând cheltuielile de executare nu este întemeiată.
Potrivit art. 39 alin. 1 litera „a” din Legea nr. 188/2000 executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat la onorarii minimale și maximale stabilite de Ministerul Justiției, iar în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect sume de bani în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10 % din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării.
În cauză, potrivit titlului executoriu, debitul datorat de contestatoarea-recurentă este de_,04 lei, deci până la valoarea de 50.000 lei, iar onorariul stabilit de B. P. S. este de maximum 10% din valoarea creanței (așa cum rezultă din procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat la 27.02.2012), urmând ca organul de executare, în temeiul art. 3712 alin. 3 Cod procedură civilă să efectueze și actualizarea acestuia în funcție de rata inflației de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie.
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de contestatoare împotriva sentinței atacate, sentință pe care o menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea C.N.A.D.N.R- Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași,împotriva sentinței civile nr. 9274/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 8683 /245/2012, sentință pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. – C. P. E. C. A. M. C.
Grefier,
N. E.
Red. E.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./06.01.2014
Judecător fond M. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 755/2013. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 760/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
