Obligaţie de a face. Decizia nr. 760/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 760/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 9015/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Martie 2013
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECĂTOR – C. G.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 760/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de A. F. împotriva sentinței civile nr._/25.06.2012 a Judecătoriei Iași, intimat fiind C. L. - D.A.P.P.P. Iași, având ca obiect obligație de a face.
Componența nominală a completului de judecată R.5, la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii judecătorului I. C., conform dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu judecătorul planificat pe lista de permanență, respectiv judecător C. G., conform procesului verbal nr. 270 din data de 19.03.2013 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosar s-a înaintat prin serviciul registratură la data de 12.03.2013 cererea formulată de către intimat prin care solicită a i se comunica un duplicat al cererii de recurs precum și judecata în lipsă.
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul la prin termen, formulat și motivat în termen, semnat de către avocat fără delegație la dosar, netimbrat. Din oficiu invocă excepția netimbrării recursului, având în vedere că recurenta nu a înțeles să achite taxa de timbru aferentă cererii de recurs deși a fost citată cu această mențiune și nici nu a depus la dosar un duplicat al cererii, rămâne în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 25.06.2012 pronunțată de către Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. F., domiciliat în Iași, .. 2, .. 2, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul C. L.-DAPPP Iași.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.03.2012 sub nr._, reclamantul A. F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. L. Iași-DAPPP Iași, pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtul să fie obligat să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare pentru spațiul locativ ce face obiectul contractului de închiriere nr. 7234/10.06.2010.
În fapt, reclamantul a arătat că este beneficiarul contractului de închiriere nr. 7234/10.06.2010, iar pârâtul refuză să-i vândă acest spațiu, cu toate că imobilul nu a fost solicitat de vreun vechi proprietar în cadrul Legii nr. 10/2001, fapt dovedit prin aceea că om parte din acest apartament i-a fost vândută reclamantului prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1241/2004.
În drept, s-au invocat prevederile art. 1073 C.civ și ale Legii nr. 112/1995.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare, s-a arătat că reclamantul, împreună cu fosta sa soție, Hriscu F., a locuit în locuința din Iași, .. 2, . contractului de închiriere nr. I/83 din 30.08.1996, titular de contract fiind Hriscu F.. Prin sent.civ.nr._/2000 s-a desfăcut căsătoria dintre A. F. și A. F., aceasta din urmă revenind la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de Hriscu. Prin sent.civ.nr. 1203/2003 instanța a admis acțiunea formulată de către A. F. în contradictoriu cu pârâta Hriscu F., încheindu-se o tranzacție prin care Hriscu F. consimțea să se atribuie cota de ½ din apartamentul din Iași, .. 2, . lui A. F.. Ulterior pronunțării acestei sentințe Hriscu F. a solicitat modificarea contractului de închiriere nr. 83/30.08.1996, prin defalcare contract, încheindu-se astfel contractul de închiriere nr. 7234/06.05.2003 pe numele ei, privind cota sa din apartament, iar pentru cota deținută de A. F. s-a încheiat contractul nr. 7235/06.03.2003. A. F. a formulat cerere de cumpărare pentru cota sa din apartament, încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare nr. 1241/2004. În anul 2010, ca urmare a faptului că Hriscu F. nu a mai locuit în apartament, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 7234/01.06.2010 cu A. F., pentru cota lui Hriscu F.. Precizează reclamanta că potrivit art. 6 din HG nr. 20/1996 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art. 9 din lege, îl au numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii. Or, reclamantul nu îndeplinește această condiție.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
Reclamantul A. F., împreună cu fosta sa soție, Hriscu F., a locuit în locuința din Iași, .. 2, ., în baza contractului de închiriere nr. I/83 din 30.08.1996, titular de contract fiind Hriscu F.. Prin sent.civ.nr._/2000 s-a desfăcut căsătoria dintre A. F. și A. F., aceasta din urmă revenind la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de Hriscu. Prin sent.civ.nr. 1203/2003 instanța a admis acțiunea formulată de către A. F. în contradictoriu cu pârâta Hriscu F., încheindu-se o tranzacție prin care Hriscu F. consimțea să se atribuie cota de ½ din apartamentul din Iași, .. 2, . lui A. F..
Ulterior pronunțării acestei sentințe Hriscu F. a solicitat modificarea contractului de închiriere nr. 83/30.08.1996, prin defalcare contract, încheindu-se astfel contractul de închiriere nr. 7234/06.05.2003 pe numele ei, privind cota sa din apartament, iar pentru cota deținută de A. F. s-a încheiat contractul nr. 7235/06.03.2003. A. F. a formulat cerere de cumpărare pentru cota sa din apartament, încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare nr. 1241/2004. În anul 2010, ca urmare a faptului că Hriscu F. nu a mai locuit în apartament, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 7234/01.06.2010 cu A. F., pentru cota lui Hriscu F..
Instanța învederează că potrivit art. 6 din HG nr. 20/1996 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art. 9 din lege, îl au numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii. Or, reclamantul nu îndeplinește această condiție, de a fi ocupat apartamentul nr. 2 din Iași, .. 2, . intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, astfel că nu există obligația, pentru pârât, de a-i vinde jumătatea din apartament ocupată în prezent de reclamant în baza unui contract de închiriere. Faptul că cealaltă jumătate din apartament a fost vândută anterior reclamantului nu creează vreo obligație, în sarcina pârâtului, de a-i înstrăina și restul apartamentului. În consecință, va fi respinsă acțiunea reclamantului.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul A. F. criticând pentru motive de nelegalitate și netemeinicie hotărârea primei instanțe.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de recurs și dispozițiile legale incidente, tribunalul reține considerentele ce succed:
Prin rezoluția președintelui completului de judecată a fost stabilită taxa de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs, respectiv 4 lei taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, iar recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei sub sancțiunea anulării cererii.
Deoarece la termenul de judecată din 29.03.2013 recurentul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru pusă în vedere, instanța a rămas în pronunțare pe excepția de netimbrare a cererii de recurs.
Legea 146 din 1997 prevede la art.1 aspectul că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor de timbru. Articolul 20 statuează că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată pâna la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
În ceea ce privește achitarea timbrului judiciar dispozițiile legii sunt imperative,O.G.32 din 1995, art.3, al.1,al.2, art.9al.2 prevăzând că cererile de chemare în judecată adresate instanțelor de judecată se timbrează cu timbru judiciar, nerespectarea acestor dispoziții fiind sancționate conform legii 146 din 1997.
Cu toate că instanța a învederat recurentului să facă dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar conform actelor normative menționate, acesta nu s-a conformat,motiv pentru care se va da incidență sancțiunii nulității.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul A. F. împotriva sentinței civile nr._ din 25.06.2012 pronunțată de către Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de A. F. împotriva sentinței civile nr._/25.06.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.03.2013.
Președinte, M. M. | Judecător, C. A. | Judecător, G. C. |
Grefier, G. I. |
Red. G.C.
Tehnored. G.C./M.M.D.
2 ex./10.04.2013
Judecător fond Ș. A. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 757/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 767/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
