Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 1034/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1034/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 8489/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Martie 2013
Președinte - A. M. C.
Grefier R. R.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1034/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent R. G., petent R. M., petent R. M., având ca obiect recunoașterea înscrisurilor si hotărârilor străine.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.Graveli I. pentru petenți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apărătorul petenților depune la dosar înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul și precizează că a depus la dosar toate actele de care înțelege să se folosească în prezenta procedură.
Interpelat de către instanță apărătorul petenților precizează că nu are alte probe sau cereri de formulat
Nemaifiind alte probe sau cereri de formulat instanța constată cauza fiind în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii.
Apărătorul petenților solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Declarând dezbaterile închise instanța a rămas în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față.
Prin cererea înregistrată la tribunalul Iași sub nr._, petenții R. G. și R. M. au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești de recunoaștere a sentinței nr. 55/2011 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Torino – Italia la data de 22.03.2013 prin care s-a încredințat minorul R. E. A. bunicilor materni, reclamanții.
În motivarea cererii, petenții au învederat faptul că sunt bunicii materni ai lui R. E. A. și au solicitat instanțelor judecătorești din Italia să li se încredințeze minorul spre creștere și educare, având în vedere problemele pe care le are mama copilului (fiica lor). Asupra acestei cereri s-a pronunțat instanța competentă din Torino, admițând-o și pronunțând încredințarea minorului către ei.
Față de cele de mai sus și dat fiind faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 105/1992 (cu privire la recunoașterea hotărârilor judecătorești străine) au solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată și pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere a „sentinței de încredințare a minorului” pronunțată de Instanța din Torino, Italia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 167 și art. 172 din Legea nr. 105/1992, art. 2 alin.1 lit.d și art. 109 Cod procedură civilă.
La cerere au fost anexate în copie certificatul de naștere . nr._ eliberat la 16.07.2009 de Consularul General al României la Torino pentru R. E.-A., carte identitate . nr._ pe numel R. M., carte identitate . nr._ pe numele R. G., sentința nr. 55/2011 din 22.03.2011 pronunțată de Tribunalul pentru minori din Torino – copie în limba italiană și traducere legalizată în limba română.
La termenul din 30.01.2013, instanța din oficiu a pus în discuție incidența regulamentului CE nr. 2201/2003 și a pus în vedere petenților să depună la dosarul cauzei certificatul la care face referire art. 39 din Regulament.
Din examinarea actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Prin sentința nr. 55/22.03.2011 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Torino-Italia, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală cu privire la starea de a fi adoptabil a minorului R. E.-A., s-a revocat tutela provizorie a minorului, s-a confirmat încredințarea minorilor bunicilor materni R. G. – R. M., cu continuarea raporturilor cu mama, stabilite de comun acord cu bunicii; s-a stabilit în sarcina Serviciului Social și Serviciului de Neuropsihiatrie Infantilă monitorizarea minorului și obligația de a acorda sprijin bunicilor minorului în rolul lor, conform competențelor acestora.
Sentința depusă la dosar la termenul din 27.03.2013, purtând apostila aplicată la 11.02.2013 de Procurorul republicii Torino, conține mențiunea rămânerii definitive la 24 mai 2013. din cuprinsul aceleiași sentințe rezultă că mama minorului, R. A. a fost reprezentată de avocat pe parcursul derulării procedurii finalizate cu sentința sus-menționată.
Începând cu 1 ianuarie 2007, momentul aderării României la Uniunea Europeană, în România au devenit aplicabile două proceduri cu privire la recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor străine, aplicabile în funcție de locul în care aceste hotărâri au fost pronunțate, statele membre, respectiv în state ce nu sunt membre ale Uniunii Europene („UE”).
Procedura privind recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în state membre UE este reglementată de reglementări comunitare cu aplicabilitate directă în statele membre, și anume Regulamentului nr. 44/2001 privind competența, recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor în materie civilă și comercială (denumit în continuare „regulamentul 44) și regulamentul 2201/2003 în materie matrimonială și a răspunderii părintești.
Prin Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului s-au simplificat condițiile recunoașterii și punerii în executare a hotărârilor în spațiul comunitar european în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești.
Dispozițiile Regulamentului nr. 2201/2003 al C.E. prevăd:
ART. 21 Recunoașterea unei hotărâri judecătorești
(1)Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fara a fi necesar sa se recurgă la vreo procedura.
(2)În special si fara a aduce atingere alineatului (3), nu este necesara nici o procedura pentru actualizarea actelor de stare civila ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusa nici unei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru.
(3)F. a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesata poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii.
Competenta teritoriala a instanței judecătorești indicata în lista comunicata Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 68 este stabilita prin dreptul intern al statului membru în care se depune cererea de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii.
(4)In cazul în care recunoașterea unei hotărâri judecătorești se invoca întâmplător în fata unei instanțe judecătorești dintr-un stat membru, aceasta poate pronunța o hotărâre în acest sens.
ART. 22
Motive de refuz al recunoașterii hotărârilor judecătorești pronunțate în materie de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei.
O hotărâre judecătoreasca pronunțată în materie de divorț, de separare de drept sau de anulare a căsătoriei nu se recunoaște:
(a)în cazul în care recunoașterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se solicita aceasta;
(b)în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util paratului care nu s-a prezentat si astfel încât acesta sa își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constata ca paratul a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;
(c)în cazul în care aceasta este ireconciliabila cu o hotărâre pronunțată într-o actiune între aceleași părți în statul membru în care se solicită aceasta, sau
(d) în cazul în care aceasta este ireconciliabila cu o hotărâre pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț într-o cauza între aceleași părți, din moment ce aceasta prima hotărâre îndeplinește condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru în care se solicita aceasta.
ART. 23
Motive de refuz al recunoașterii hotărârilor judecătorești în materia răspunderii părintești.
O hotărâre judecătoreasca pronunțată în materia răspunderii părintești nu este recunoscută:
(a)în cazul în care recunoașterea contravine în mod evident ordinii publice din statul membru în care se solicita recunoașterea, luând în considerare interesul superior al copilului;
(b)în cazul în care, cu excepția procedurilor urgente, aceasta a fost pronunțată fără a-i da copilului posibilitatea de a fi ascultat, încâlcindu-se astfel normele fundamentale de procedura din statul membru în care se solicita aceasta;
(c)în cazul în care actul de sesizare a instanței sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util persoanei care nu s-a prezentat si astfel încât aceasta să își poată pregăti apărarea, cu excepția cazului în care se constata ca respectiva persoana a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;
(d)la solicitarea oricărei persoane care susține ca hotărârea se opune exercitării răspunderii sale părintești, în cazul în care hotărârea a fost pronunțată fără ca aceasta persoana să fi avut posibilitatea de a fi ascultată
(e)în cazul în care aceasta este ireconciliabila cu o hotărâre pronunțată ulterior în materia răspunderii părintești în statul membru în care se solicita recunoașterea;
(f)în cazul în care aceasta este ireconciliabila cu o hotărâre pronunțată ulterior în materia răspunderii părintești într-un alt stat membru sau în statul terț în care copilul își are reședința obișnuită, din moment ce hotărârea ulterioara îndeplinește condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru solicitat, sau
(g)în cazul în care nu a fost respectata procedura prevăzuta la
ART. 37
Documente
(1Partea care solicita sau contesta recunoașterea unei hotărâri judecătorești ori solicita încuviințarea executării trebuie sa prezinte:
(a)o copie a hotărârii care sa întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale și
(b)certificatul menționat la articolul 39.
(2)În afara de aceasta, în cazul în care este vorba despre o hotărâre în lipsa, partea care solicita recunoașterea sau încuviințarea executării trebuie sa prezinte:
(a)originalul sau o copie certificata pentru conformitate a documentului care stabilește ca actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat părții care nu s-a prezentat, sau
(b)orice document care arata ca paratul a acceptat hotărârea în mod neechivoc.
Tribunalul, fiind legal investit potrivit art. 1.3 alin. 1 din legea nr. 189/2007, constată că nu s-a relevat a exista în cauza vreunul din motivele prevăzute de art. 23 din Regulamentul 2201/2003 de refuz al recunoașterii hotărârii judecătorești apostilată potrivit Convenției de la Haga.
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul urmează a admite cererea petenților și a dispune în sensul celor cuprinse în prezenta sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de petenții R. G. și R. M. cu domiciliul în P., .. 4, ., . procedural ales la Cabinet Avocat Graveli I. cu sediul în Iași, Al. D. nr. 13, ., parter, . consecință:
Dispune recunoașterea pe teritoriul României a sentinței nr.55/2011 din 22.03.2011 pronunțată de Tribunalul pentru Minori din Torino-Republica Italiană, cu privire la încredințarea minorului R. E. –A., bunicilor materni, R. G. și R. M..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.03.2013.
Președinte, Grefier,
A. M. C. R. R.
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
4 ex./04.09.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 743/2013. Tribunalul IAŞI | Grăniţuire. Decizia nr. 750/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
