Pretenţii. Decizia nr. 714/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 714/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 38602/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Martie 2013
Președinte - C. M.
Judecător -M. M.
Judecător C. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 714
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta Z. M. împotriva sentinței civile nr. 3221/13.02.2012 a Judecătoriei Iași, intimată ASOCIAȚIA DE proprietari NEPTUN IAȘI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 01.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 08.03.2013 când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 15.03.2013 când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.03.2013, când
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3221/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a constatat că dreptul de acțiune al reclamantei nu s-a prescris și că în cauză nu există autoritate de lucru judecat; s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de Proprietari Neptun în contradictoriu cu pârâta Z. M.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei sumele de 5333,09 lei cheltuieli de întreținere, 7656,28 lei penalități și 300 lei cheltuieli de judecată; s-a respins cererea de eșalonare a plății.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ și prin precizări reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NEPTUN IAȘI a chemat-o în judecată pe pârâta Z. M. solicitând obligarea acesteia să plătească sumele de 5233,09 lei cheltuieli de întreținere pentru perioada 08._ și 7656,28 lei penalități pentru perioada 10._, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că pârâta nu a achitat sumele de mai sus.
În drept, a invocat HG 1588/2007 și Lg. 230/2007.
În susținerea acțiunii a depus, copie după chitanțe, sentința civilă 525/1997, fișa de cont pentru operații diverse, calculul debitului și penalităților proces verbal din 24.05.2005 al adunării generale, certificat de înregistrare fiscală, liste de plată și facturi.
Pârâta a precizat că va achita sumele pretinse, eșalonat.
1. Dreptul la acțiune al reclamantului nu s-a prescris plățile efectuate având efect întreruptiv (art. 16 lit a D167/1958). Nu există triplă identitate de parte, obiect și cauză cu dosarul nr._/245/2008. Prin sentința civilă 1125/28.01.2009 au fost soluționate pretențiile reclamantei față de pârâtă pentru perioada 12.2005 – 09.2008. Or, prezentul dosar vizează perioada 10._.
2. Conform Lg. 230/2007, art. 46. – T. proprietarii au obligatia sa plateasca lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari.
Art. 47. – Cheltuielile asociatiei de proprietari sunt urmatoarele:
a) cheltuieli pe numar de persoane care locuiesc sau desfasoara activitati in proprietati individuale;
b) cheltuieli pe consumuri individuale;
c) cheltuieli pe cota-parte indiviza, in functie de suprafata utila a proprietatii individuale;
d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociatiei de proprietari;
e) cheltuieli pe consumatori tehnici;
f) cheltuieli de altă natură.
Art. 48. – (1) Stabilirea si repartizarea sumei care priveste proprietatea . proprietar din cadrul condominiului se fac proportional cu cota-parte indiviza din proprietatea .) Cheltuielile efectuate de asociatia de proprietari pentru plata unor servicii de utilitati publice sau de alta natura, legate de proprietatile individuale din condominiu si care nu se factureaza individual pe fiecare dintre acestea, se repartizeaza dupa acelasi criteriu care a stat la baza emiterii facturii, in conformitate cu prevederile contractului incheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Art. 49. – (1) Asociatia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizari pentru orice suma cu titlu de restanta, afisata pe lista de plata. Penalizarile nu vor fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de intarziere si se vor aplica numai dupa o perioada de 30 de zile care depaseste termenul stabilit pentru plata, fara ca suma penalizarilor sa poata depasi suma la care s-a aplicat.
(2) Termenul de plata a cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, afisate pe lista lunara de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
3) Sumele rezultate din aplicarea penalitatilor de intarziere vor face obiectul fondului de penalitati al asociatiei de proprietari si se vor utiliza numai pentru plata penalizarilor impuse asociatiei de proprietari de catre terti si pentru cheltuieli cu reparatiile asupra proprietatii comune sau alte cheltuieli de natura administrativa.
Art. 50. – (1) Asociatia de proprietari are dreptul de a actiona in justitie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
(2) Actiunea asociatiei de proprietari este scutita de taxa de timbru.
(3) Sentinta data in favoarea asociatiei de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusa in aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisa de Codul de procedura civila.
Pârâta nu a achitat integral reclamantei contravaloarea utilităților de care a beneficiat de 5333,09 lei pentru perioada dedusă judecății. Ca atare, în baza proceselor verbale din adunarea generală a asociației și în considerarea faptului că furnizorii le pretind, pârâta îi datorează reclamantei (pentru aceeași perioadă) și penalități de 7656,28 lei conform calculul reclamantei. Nu s-a făcut dovada stării materiale precare a pârâtei care să justifice eșalonarea plăților.
Față de cele reținute, în baza art. 46-50 din Lg. 230/2007, art. 225 și 274 c.pr.civ., art. 998 Cod civil, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 5333,09 lei cheltuieli de întreținere, 7656,28 lei penalități și 300 lei cheltuieli de judecată ( onorar de avocat conform chitanței de la dosar).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Z. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea așa cum a fost ea precizată fără a avea în vedere excepțiile invocate în cauză: prescripția dreptului la acțiune și autoritatea de lucru judecat. Astfel, prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr._/245/2008 instanța a dispus „Admite în parte cererea, obligă pârâta să plătească reclamantei, în termen de 6 luni de la data comunicării prezentei hotărâri, suma de 5033,87 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante calculate pentru perioada august 2006 – septembrie 2008. respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de Asociația de Proprietari Neptun în contradictoriu cu pârâta Z. M., privind obligarea pârâtei la plata sumei de_,61 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei decembrie 2005 – septembrie 2008”. Ori prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat inclusiv penalitățile de întârziere în cuantum de_,61 lei asupra cărora instanța s-a pronunțat deja și care au fost respinse definitiv și irevocabil, existând tripla identitate de părți, obiect și cauză în ceea ce privește aceste penalități. În plus, prin sentința civilă sus-menționată instanța de judecată a acordat pârâtei un termen de grație de 6 luni pentru plata debitului de 5033,87 lei, termen de grație care face ca penalitățile de întârziere să nu mai curgă în această perioadă. Ori, reclamanta a solicitat pentru plata această perioadă penalități de întârziere așa cum rezultă din „listele penalizărilor – ., apartament 6 – 31.08.2011” înscris depus la dosarul cauzei de către aceasta.
Deși instanța de judecată prin citația emisă pentru termenul din data de 30.01.2012 a solicitat pârâtei să se pronunțe cu privire la efectuarea unei expertize financiar contabile cu privire la debitul solicitat de către reclamantă, instanța nu s-a mai pronunțat cu privire la această probă. În motivarea hotărârii atacate instanța de fond precizează că reclamanta ar fi depus la dosarul cauzei listele de plată, însă aceste liste nu i-au fost comunicate niciodată, singurele înscrisuri care i-au fost comunicate fiind cererea de chemare în judecată, lista de plată pentru luna septembrie 2011, fișa cont operațiuni diverse, lista penalităților – ., apartament 6 – 31.08.2011 și precizările la cererea de chemare în judecată; ori din moment ce aceste liste de plată depuse de reclamantă sunt la dosarul cauzei și nu i-au fost comunicate, consideră că i s-a încălcat dreptul la apărare, fiind lipsită de posibilitatea de a-și formula apărări cu privire la aceste înscrisuri. În ceea ce privește respingerea cererii de eșalonare a plății, în mod greșit instanța de judecată a respins-o deși are o situație materială precară, iar cheltuielile de întreținere solicitate depășesc cu mult posibilitatea sa de plată. De asemenea, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, în mod greșit instanța de judecată le-a admis, atât timp cât a fost de acord cu plata debitului solicitat de reclamantă, mai puțin penalitățile calculate în mod greșit, dar cu eșalonarea acestora pentru o perioadă mai lungă de timp.
Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării la plata debitului și a penalităților de întârziere recalculate, cu eșalonarea plății pe o perioadă de 6 luni sau mai mare.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Asociația de Proprietari Neptun a solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimata a arătat că în mod corect, instanța analizând documentația depusă, a apreciat că sumele solicitate sunt datorate și a obligat la plata lor. Intimata a invocat pe cale de excepție, tardivitatea cererii de recurs și a solicitat verificarea timbrajului. A arătat că recurenta, nici până în prezent nu intenționează să-și achite sumele restante, obținute prin obținerea de servicii și utilități, prin afirmațiile sale depuse în cererea de recurs, nu face altceva decât să tergiverseze achitarea datoriilor.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată în cererea de recurs, așa cum a arătat în cursul judecății la fond, prin precizările depuse, și-a restrâns pretențiile față de cererea principală, apoi, instanța de fond a apreciat corect și a admis sumele precizate în sentința civilă; această excepție nu a mai fost dezbătută de instanța de fond, respingând, motivat de faptul întreruptiv al prescripției.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, generate de neplata la timp a debitului lunar, sunt calculate conform legislației anterioare cât și a legislației actuale, aplicându-se un procent până la limita prevăzută de lege. Penalitățile sunt aprobate în hotărârea adunării generale a proprietarilor, materializat în procesul verbal, copie conform cu originalul, anexat la dosar. Acestea le sunt aplicate și de către furnizorii de utilități, în baza art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, cât și în baza clauzelor contractuale stipulate. Deci, „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori cota de contribuție ce le revine, la cheltuielile asociației de proprietari”. Legea nr. 230/2007, art. 46 alin. 1. Deoarece aceste penalități au fost generate de debitoare, acesteia îi revine sarcina de a le achita în totalitate. Atât debitul cât și penalitățile reduse sunt absolut probate prin înscrisurile depuse la constituirea dosarului cât și prin precizările ulterioare.
În această fază procesuală, recurenta s-a folosit de proba cu acte. Intimata nu a solicitat probe în contradovadă.
În baza rolului activ consacrat de art. 129 Cod procedură civilă, tribunalul a pus în vedere intimatei să prezinte listele de plată și desfășurătorul cu modul de calcul al penalităților, înscrisuri depuse la dosar.
Analizând cu prioritate aspectul legat de timbrajul cererii, tribunalul notează că în vederea exercitării prezentei căi de atac, recurentei i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru de 445,18 lei și un timbru judiciar de 5 lei, obligație îndeplinită la primul termen de judecată, aspect consemnat și în încheierea de ședință din 21.09.2012.
În ce privește excepția tardivității formulării recursului, instanța o va respinge, având în vedere că sentința primei instanțe i-a fost comunicată pârâtei la 17.03.2012, iar recursul a fost declarat la 20.03.2012, în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată întemeiat recursul formulat.
Prin precizările formulate la prima zi de înfățișare și de care instanța de fond a luat act, reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtei Z. M. la plata sumei de 7656,28 lei reprezentând penalități de întârziere corespunzătoare ultimilor 3 ani, iar suma de 5333,09 lei pretinsă cu titlu de cheltuieli de întreținere corespunde unei perioade mai mari, însă în decursul acestui interval de timp pârâta a efectuat plăți (cu chitanța nr. 6685 din 24.03.2009 fiind achitată suma de 150 lei), fapt ce a întrerupt cursul prescripției.
Tribunalul notează că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost în mod corect respinsă de instanță având în vedere, pe de o parte, că suma pretinsă corespunde intervalului octombrie 2008 – octombrie 2011 (potrivit listelor de plată depuse în această fază procesuală, la solicitarea instanței), că acțiunea a fost introdusă la 28.11.2011 și că acțiunea împotriva proprietarilor rău platnici poate fi formulată după 90 de zile de la scadență, potrivit art. 50 din legea nr. 230/2007 (prin urmare cererea a fost promovată în interiorul termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 din decretul nr. 167/1958), iar pe de altă parte faptul că pârâta a recunoscut debitul pretins de reclamantă cu titlu de cheltuieli de întreținere, aspect consemnat în practicaua sentinței atacate. În considerarea celor expuse, critica recurentei vizând modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, nu poate fi primită.
În ce privește neadministrarea probei cu expertiză, tribunalul reține pe de o parte faptul că pârâta a fost prezentă în instanță și că nu a solicitat această probă, iar pe de altă parte pârâta a recunoscut debitul, atitudine procesuală în raport de care instanța a considerat în mod just că nu se impune suplimentarea probatoriului. De asemenea, nu pot fi primite susținerile recurentei relative la încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea listelor de plată întrucât aceste acte au fost depuse abia în această fază procesuală, la solicitarea instanței de control judiciar, fiindu-i înmânate în ședință publică (potrivit încheierii din 14 decembrie 2012).
În ce privește fondul litigios, tribunalul reține că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de întreținere sunt probate cu listele de plată depuse la dosarul cauzei, necontestate de pârâtă, condiții în care în mod corect aceasta a fost obligată la plata sumei de 5333,09 lei cu acest titlu, debit corespunzător perioadei octombrie 2008 – octombrie 2011. Relativ la debitul pretins de reclamantă cu titlu de penalități de întârziere se reține, potrivit art. 49 din Legea nr. 230/2007 și art. 25 din H.G. nr. 1588/2007, că stabilirea penalităților – calculul și perceperea acestora, se realizează doar în baza unei decizii a comitetului executiv al asociației de proprietari ( structură din cadrul asociației cu atribuții exclusive în acest sens, potrivit art. 17 lit. j din H.G. nr. 1588/2007 și art. 30 lit. j din Legea nr. 230/2007). Ca temei al pretențiilor ce vizează acest obiect, reclamanta a depus hotărârea din 24.11 .2005 a adunării generale a asociației prin care s-a stabilit aplicarea unui sistem propriu de penalități, hotărâre ce estre lipsită de efecte juridice, întrucât adunarea generală a asociației de proprietari, conform Legii nr. 230/2007, nu are atribuții în acest sens. Este adevărat că în reglementarea anterioară ( anexă 2 la Legea nr. 114/1996 - art. 24 și H.G. nr. 400/2003 – art. 25 ), cea care stabilea și aproba aplicarea unui sistem propriu de penalități pentru proprietarii rău platnici, era asociația de proprietari, însă în actuala reglementare –Legea nr. 230/2007 și H.G. nr. 1588/2007 ( care au abrogat anexa 2 la Legea nr. 114/1996, respectiv H.G. nr. 400/2003), stabilesc în mod expres că cel care are atribuții în acest sens este comitetul executiv al asociației de proprietari. În condițiile în care aplicarea sistemului propriu de penalități nu s-a dispus de către organul investit prin lege cu atribuții în acest sens, în cauză lipsește condiția premisă – decizia comitetului executiv în baza căreia pârâta să poată fi obligată la plata de penalități pentru intervalul septembrie 2008 –octombrie 2011.
Chiar dacă s-ar fi respectat această condiție premisă, instanța se impune să verifice modul de calcul al acestor debite întrucât dispozițiile art. 49 din Legea 230/2007 stabilesc anumite criterii de calcul. Potrivit textului legal menționat (alin. 1 și 2), „Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile,care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.”
Dispozițiile legii sunt explicitate de art. 25 din Normele metodologice din 19.12.2007 de aplicare a Legii 230/2007, conform cărora: „ (1) Cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, dupã caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișãrii listei de platã, datã care trebuie sã fie înscrisã în lista de platã respectivã. În vederea respectãrii termenelor legale de platã a facturilor cãtre furnizorii de utilitãți, administratorii au obligația de a afișa lista de platã în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștã, certificatã prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmãrii de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizãri de întârziere pentru suma neachitatã, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depãși suma cotei restante la care s-a aplicat.
(2) Sumele rezultate din aplicarea penalitãților de întârziere vor face obiectul fondului de penalitãți al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizãrilor impuse asociației de proprietari de cãtre terți și pentru cheltuieli de reparații ale proprietãții comune sau pentru alte cheltuieli de naturã administrativã.”
În speță, reclamanta nu a făcut dovada modului de calcul al sumelor pretinse cu titlu de penalități de întârziere,deși instanța de recurs i-a pus în vedere reclamantei-intimate să depună la dosar listele de plată și un desfășurător care să cuprindă elementele avute în vedere la stabilirea sumei pretinsă cu titlu de penalități de întârziere (respectiv cota lunară de întreținere cu indicarea datei la care au fost afișate listele de plată, a datei scadenței obligației și a datei la care s-au efectuat eventualele plăți pentru fiecare cotă lunară; numărul de zile întârziere, procentul de penalitate aplicat și suma rezultată), reclamanta - intimată nu s-a conformat în totalitate dispozițiilor instanței, tabelul depus în acest sens evidențiind un mod de calcul eronat ,contrar prevederilor legale sus-menționate (procentul de penalitate s-a aplicat la soldul debitului și nu la cota lunară de întreținere ). Prin urmare, pretențiile ce vizează plata penalităților de întârziere sunt neîntemeiate, cererea formulată în acest sens impunându-se a fi respinsă astfel că motivul de recurs ce vizează acest aspect urmează a fi primit .
În sfârșit, critica relativă la cererea de eșalonare a debitului principal la care a rămas îndatorată pârâta către reclamantă nu poate fi primită. Pârâta-recurentă nu a produs nici în fața instanței de fond și nici în această fază procesuală dovezi relative la situația sa financiară. Astfel, recurenta a prezentat instanței doar un cupon de pensie corespunzător lunii ianuarie 2009 (act depus la termenul din 21.09.2012) și care în mod evident nu reflectă situația financiară de la momentul judecării prezentului litigiu. Mai mult, din listele de plată rezultă că în evidențele reclamantei figurează 5 persoane, concluzia care se impune fiind aceea că și sumele datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere se împart la același număr de persoane. Prin urmare, nefiind făcute dovezi cu privire la situația financiară a pârâtei și a celorlalți membri ai familiei sale, în mod corect a fost respinsă cererea de eșalonare a plății debitului.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța de control judiciar reține că la primul termen de judecată, pârâta a recunoscut indirect debitul constând în cheltuieli de întreținere, afirmând că a mai achitat și va plăti în continuare în măsura posibilităților, contestând doar penalitățile de întârziere care, astfel cum s-a arătat, nu au fost probate de reclamantă. În aceste condiții se impunea ca prima instanță să dea eficiență dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă și să respingă cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată. În plus, societatea de consilieri juridici care a depus chitanța de cheltuieli (onorariu consultanță juridică) nu poate asigura asistența și reprezentarea juridică, consilierul juridic putând reprezenta doar unitatea al cărui angajat este. În consecință,și motivul de recurs ce vizează acest aspect urmează a fi primit .
Având în vedere cele expuse, în baza art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va schimba în parte sentința atacată în sensul respingerii cererii reclamantei privind obligarea pârâtei Z. M. la plata penalităților de întârziere corespunzătoare perioadei octombrie 2008 – octombrie 2011 și la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, va menține restul dispozițiilor primei instanțe, ce nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimata la plata cheltuielilor judiciare efectuate de recurentă în această fază procesuală (taxa de timbru și timbru judiciar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimată.
Admite recursul formulat de pârâta Z. M. împotriva sentinței civile nr. 3221/13.02.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge cererea de obligare a pârâtei Z. M. la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
Menține dispozițiile instanței privind soluționarea excepției prescripției și autorității de lucru judecat și soluționarea cererii vizând cheltuielile de întreținere și eșalonarea plății.
Obligă intimata Asociația de Proprietari Neptun Iași la plata către recurenta Z. M. a sumei de 451 lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru ți timbrul judiciar în recurs).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. M. M. A. M. C.
Grefier,
Getuța M.
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./24.09.2013
Judecător fond D. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 710/2013. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 743/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
