Fond funciar. Decizia nr. 731/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 731/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 20383/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Martie 2013
Președinte - C. C. S.
Judecător O. L.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 731/2013
Pe rol judecarea recursurilor formulate de C. Județeană de Fond Funciar Iași și M. G. împotriva sent.civ._/19.09.2012 a Judecătoriei Iași, intimat C. L. MOGOȘEȘTI PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR, intimat P. . COMISIEI LOCALE MOGOȘEȘTI PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisie F.F.; obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul intimat as. de avocat A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care; instanța acordă cuvântul la probe.
Avocat A. pentru recurentul intimat M. G. învederează instanței că nu are alte probe de solicitat, depune la dosar o copie lizibilă a unui înscris ce se află atașat în dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Apărătorul recurentului M., având cuvântul solicită respingerea recursului formulat de C. județeană de fond funciar Iași ca neîntemeiat, precizând că toate cele arătate de această parte nu sunt reale. În pagina a doua a cererii de recurs, declarat de această parte, se susține, fără temei, că instanța de fond nu ar fi verificat motivul pentru care, până în prezent moștenitorii defunctului M. M., au beneficiar de reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 2,08 ha. Se cunoaște foarte bine faptul că în acea vreme era imposibil să rămâi cu teren în proprietate, acel teren nu trebuia să îl predai, practic îți era luat. Potrivit art. 8 din statutul CAP, devenind membru cooperator,așa cum era tatăl recurentului M., tot pamatul intra în proprietatea cooperativei. Prin efectul art.9 alin. 3 din Constituția României din 1965,în proprietatea acestuia nu a mai rămas decât 250 mp aferent locuinței. Intimata recurenta intimata a emis ipoteza nepredării terenului în CAP, fără măcar să verifice legislația din acea perioadă sau să aibă în vedere adeverința nr. 1423/1994 emisă de Registrul Oficiului Comerțului. .
Cu pricire la recursului formulat de M. G. solicită admiterea acestuia și prin urmare să dispună modificarea în parte a sentinței recurate în sensul constituirii dreptului de proprietate și pentru 1344 mp în grădina aferentă casei părintești cât și pentru diferența de până 1,5 ha în punctul „ Santa” pentru considerentele și motivele expuse detaliat în motivarea recursului declarat.
Consideră că instanța de fond nu a avut în vedere realitatea din acea perioadă,, dovedită cu martori, în sensul că în acea perioada, țăranii nu declarau la primărie întreaga suprafață de teren avută în posesie de teama cotelor și impozitelor împovărătoare.
Cu înscrisul intitulat „ proces verbal nr. 126/din 24 iunie 1921” recurentul a dovedit că părinții săi în grădina casei au deținut 58 ari, suprafață care există și î prezent în posesia recurentului . În registrul agricol este declarată doar suprafața de 45 ari care intră în componența suprafeței totale de 3,01 ha .
În intravilanul punctului „ Ș.”, în registrul agricol este înscrisă suprafața de 1,02 ha, suprafață existentă și în prezent și constată de către expert . Însă cu declarațiile date de martorii audiați la solicitarea recurentului, la instanța de fond și la C. locală, proprietarii vecini ai terenului, recurentul a dovedit că părinții acestuia au avut o suprafață de 1,5 ha. O parte din vecini au ocupat terenul în mod abuziv, situație constată și de către expert.
Consideră că recurentul este îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate și în consecință așa cum a arătat la început solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului comunei Mogoșești.
Respinge plângerea formulată de reclamantul M. G., cu domiciliul în . împotriva Hotărârii nr. 1261/03.05.2011 în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Mogoșești, ce este lipsit de calitate procesuală pasivă.
Admite în parte plângerea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele C. jud.Iași de fond funciar și C. locală de fond funciar Mogoșești.
Anulează în parte Hotărârea nr. 1261/19.10.2010, adoptată de C. jud.Iași de fond funciar.
Reconstituie dreptul de proprietate pe numele reclamantului pentru suprafața de 0.93 ha teren pe raza administrativ teritorială a comunei Mogoșești.
Menține soluția de respingere a plângerii reclamantului pentru diferența de suprafață, de 0,51 ha, dispusă prin Hotărârea contestată.”
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca:
„Prin cererea adresată Comisiei locale de fond funciar Mogoșești și înregistrată sub nr. 165/10.11.2005 reclamantul, unic moștenitor al autorului M. M., potrivit certificatului autentificat sub nr. 111/10.12.2009 de BNP B. D. F.-Iași (f.87) a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1,44 ha teren în tarlaua Ș. (f.8), solicitare ce a fost respinsă de această comisie, după cum reiese din Hotărârea nr.165/09.12.2005, motivat de neconcludența declarațiilor de martori și lipsei documentelor (f.26), pentru ca ulterior, prin Hotărârea nr. 1261/03.05.2011 adoptată de C. jud. Iași de fond funciar să fie respinsă cererea și contestația formulate de reclamant, întrucât acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate iar declarațiile martorilor nu aparțin proprietarilor vecini pe toate laturile vechiului ampalsament (f.22) .
Din cuprinsul contestației reclamantului (f.25), formulată împotriva Hotărârii Comisiei locale de fond funciar, instanța reține faptul că terenul revendicat reprezintă suprafața de 33% din moștenire, iar diferența de 67% se află deja în posesia proprietarilor, iar din adeverința de proprietate nr.1002/12.08.1991 a Comisiei locale Mogoșești se observă faptul că au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 2,08 ha teren numiții A. N., M. G., M. G. și M. D., în baza Hotărârii nr. 70/09.08.1991 a Comisiei jud. Iași de fond funciar, aceștia fiind validați în anexa 3 poziția 34 cu suprafața menționată (f.42) fără a se emite, până în prezent un Titlu de proprietate.
Totodată, prin înscrisul cu nr.1423/29.09.1994 emis de Primăria comunei Mogoșești (f.43) se adeverește faptul că M. M. figura în evidențele registrului agricol din perioada 1959-1962 cu o suprafață totală de 3,01 ha, ce cuprinde printre alte suprafețe un teren de 0,45 ha în locul numit Ș. respectiv 0,70 ha teren în Voinești, iar pe de altă parte din adresa de răspuns către Cabinet avocat” A. C. „ cu nr.7240/06.01.2012 (f.41) coroborată cu mențiunile din raportul de expertiză efectuat în cauză (f. 80 răspuns obiectiv 3, f.100 ) rezultă că în tarlaua” Ș.” autorul figura, conform registrului agricol, cu o suprafață de 1,02 ha, identificată în fizic, ce se suprapune cu alte documentații cadastrale iar suprafața de 0,70 ha din tarlaua” Cerbuleasa” -Voinești s-ar afla pe raza comunei Mogoșești.
Nu în ultimul rând martorii Nicura M. și A. C. au declarat faptul că tot terenul ce a aparținut autorului reclamantului în Ș. ( între 1,2 ha și 1,5 ha) și cu care se învecinează a fost predat la CAP iar pe de altă parte, C. locală de fond funciar Mogoșești prin precizările depuse sub nr. de înregistrare_/11.09.2012 a contestat situarea suprafeței de 0,70 ha pe administrativul comunei Mogoșești .
Conform disp. art. 6 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare: (1^1) Titlurile de proprietate obtinute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta libera a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietatii, obligand comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
(1^2) Consemnarile efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de productie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neinsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate.
(1^3) In situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
(1^4) Orice proba dovedind dreptul de proprietate al fostilor proprietari poate fi inlaturata numai printr-o proba de aceeasi forta produsa de catre detinatorul actual al terenului sau de catre terti, tagaduind dreptul de proprietate.”
În acest context, instanța apreciază că reclamantul nu a dovedit în speță deținerea de către autor în perioada colectivizării pe lângă suprafața de 3,01 înscrisă în registrul agricol a unei suprafețe suplimentare de 0,51 ha teren (din care 0,42 ha în tarlaua Santa) ce nu ar fi fost predată la CAP iar cum pentru 2,08 ha a fost reconstituit deja dreptul de proprietate pe numele moștenitorilor lui M. M. și cu validarea acesteia în anexa 3 poziția 134 a rămas așadar o diferență nereconstituită de 0,93 ha teren din terenul înscris în resgitrul agricol al comunei Mogoșești.
Astfel, apreciind că reclamantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren înscrisă în registrul agricol al autorului din perioada colectivizării la . în care și suprafața de 0,70 ha din tarlaua” Cerbuleasa-Voinești” a fost înscrisă în acest registru agricol iar punctul Cerbuleasa a fost identificat de expert în planșele anexă 3 și 4 din răspunsul la obiecțiuni (f.106-108) ce fac parte inregrantă din raportul de expertiză, atât pe administrativul comunei Mogoșești cât și pe cel al comunei Voinești.
Așadar, instanța va admite în parte plângerea, va anula în parte Hotărârea nr. 1261/19.10.2010, adoptată de C. jud.Iași de fond funciar și va reconstitui dreptul de proprietate al reclamantului pentru diferența de suprafață de 0,93 ha pe raza administrativ teritorială a comunei Mogoșești, cu mențiunea că amplasamentul exact al întregii suprafețe de 3,01 ha urmează a fi făcută odată cu întocmirea fișei de punere în posesie ( inclusiv pentru suprafața de 0,70 ha ce nu a putut fi identificată în prezenta cauză din lipsa planurilor parcelare) cu respctarea dispozițiilor Hotărârii nr.1030/16.03.2010 adoptată de C. jud. Iași de fond funciar pentru situațiile în care, eventual amplasamentele validate se află pe raza administrativ teritorială a mai multor localități, cu menținerea în mod implicit a soluției de respingere a cererii reclamantului pentru diferența de suprafață, de 0,51 ha.”
Împotriva acestei sentințe au declarat reclamantul M. G. și C. Județeană de Fond Funciar Iași criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Susține recurentul M. G. că prima instanță trebuia să dispună reconstituirea și pentru suprafața de 1344 în grădina aferentă case părintești.În realitatea așa cum a rezultata și din expertiză grădina aferentă casei părntești este de 5844mp și nu doar de 4500 mp cât era înscrisă în registrul agricol, suprafață pe care o deține și în prezent.În ceea ce privește terenul din intravilan situat în punctul Ș., în registrul gricol este înscrisă suprafața de 1,02 ha, însă arată recurentul că a probat că părinții săi au avut 1,5 ha. Recurenta C. Județeană de Fond Funciar Iași susține că sentința primei instanțe este netemeinică întrucât din toate înscrisuirle depuse se atesă faptul că suprafța de 2,31 ha este suprafța cu care M. M. a intrat în CAP în anul 1962.Mai susține recurenta că că reclamantul nu a prezentat niciun înscris prin care să facă dovada faptului că a predat la CAP suprafța de 0,70 ha.De asememnea, mai susține recurenta că nu a fost stabilit cu exactitate nici amplsamentul suprafeței de teren revendicate, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face pe vechile amplasamente.
Fiecare dintre recurenți a formulat întâmpinare față de recursul celeilalte solicitând respingerea lui.
În recurs a fost depus în copie procesul verbal nr.126/24.06.1921.
Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată cele două recursuri nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin hotărârea Comisiei Județene nr.1261 din 03.05._ a respinsă cererea și contestația formulate de recurent privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1,44 ha teren situat pe raza comunei Mogoșești, județul Iași cu motivarea că nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, declarațiile martorilor nefiind concludente datorită faptului că nu aparțin tuturor proprietarilor vecini pe toate laturile vechiului amplasament.
În ceea ce privește dovedirea dreptului de proprietate pe toate laturile vechiului amplasament, reține tribunalul faptul că, potrivit art. 11 alin 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, modificată și completată a fondului funciar: „ (1) Suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. „.
De asemenea, art. 6 alin 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, modificată și completată, prevede că: „ 1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate. „
Prin sintagma „ valoare declarativă „ menționată în art. 6 alin 12 din Legea nr. 1/2000 însă, legiuitorul a avut în vedere faptul că asemenea, înscrisuri fac dovada proprietății terenului solicitat până la proba contrară, așa cum de altfel prevăd și dispozițiile art. 1174 Cod civil .
Raportat la aceste dispoziții dar și la prevederile 1169 Cod civil, este evident că reclamantul era obligat să producă dovada proprietății pentru întrega suprafață de teren solicitată și să dovedească veridicitatea afirmațiilor sale. În cauza de față, reclamantul este moștenitorul al defuncților M. M. și A. N.. În ceea ce privește dovada proprietății este făcută în speță prin depunerea adeverinței nr.944 din 29.09.1994 emisă de Cons. Local al comunei Mogoșești din care rezultă că defunctul M. M. a figurat înscris în registrul agricol cu suprafața de teren de 3,01 ha .Potrivit adeverinței nr.1002 din 12.08.1991 rezultă că în cazul defunctului M. M., moștenitorii acestuia au fost validați la Legea nr.18/1991 cu suprafața de 2,08 ha. Dovada dreptului de proprietate presupune analiza coroborată a probatoriului prin prisma reglementărilor speciale aduse de Legile 18/1991 respectiv 1/2000 in materia administrării probelor dar și a regulilor de principiu specifice aprecierii probelor.
Rațiunea legilor reparatorii in materia fondului funciar a fost aceea de a repara abuzurile regimului comunist făcute după anul 1945; aceste reglementări realizează în mod special o reparație a dreptului de proprietate si de moștenire asupra pământului, drepturi ce au fost incălcate in procesul cooperativizării agriculturii.
Acest rol rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor in materie dar si din interpretarea lor teleologică si istorică, fiind evidentă evoluția reglementarilor in sensul lărgirii sferei de persoane, de bunuri si de situații cărora li se aplica masurile reparatorii prin adoptarea succesiva a legilor de referința in materie:Lg. 18/1991, Lg. 169/1997, Lg. 1/2000, Lg.247/2005, expresie a evoluției opticii legiuitorului asupra importantei si necesitații reparației in sine, dreptul suveran al acestuia de a-si alege atât obiectul, cat si întinderea reglementarii date prin lege, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituție, fiind consacrat in jurisprudenta Curții Constituționale.
Aceeași rațiune face ca legiuitorul să reglementeze prin norme speciale și forța doveditoare a probelor administrate pentru dovada dreptului de proprietate.
Dispozițiile de principiu in materia probelor sunt cele ale art. 6 alin 1 din Legea 1/2000 coroborată cu art. 11 alin 1 din Legea 18/1991.
Potrivit art. 11 alin 1,2 din Legea 18/1991 „Suprafața adusă in cooperativa agricola de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Dispozițiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzător si in ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție fie in baza unor legi speciale, fie fără nici un titlu sau in orice alt mod.”
Potrivit art. 6 din Legea 1/2000 La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere, in conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orasenesti, municipale si comisiile judetene, constituite potrivit legii, vor verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prevazute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicata, precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte, tinandu-se seama si de dispozitiile art. 11 alin. (1) si (2) din aceeași lege.
La reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere este admisa numai proba cu înscrisuri: acte de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa agricola, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei agricole, ale amenajamentelor silvice si pastorale, precum si alte înscrisuri, cu data certa din perioada respectiva.
Titlurile de proprietate obținute anterior intrării in vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta libera a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietății, obligând comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Consemnările efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate.
In situația in care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente si când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Orice proba dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturata numai printr-o proba de aceeași forța produsa de catre detinatorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate.
Raportat la aceste texte Tribunalul constată că întinderea proprietății lui M. M. este cea menționată în Registrul agricol respectiv de 3,01ha. În temeiul Legii nr.18/1991, moștenitorii defunctului M. M. au fost validați cu suprafața de 2,08 ha fiind înscriși în anexa 3 pentru care încă nu a fost emis titlul de proprietate .
În situația în care diferența de teren solicitată nu a fost înscrisă în registrul agricol, atunci dovada proprietății se face în condițiile de exigență impuse de art.6 alin 1 indice 3 din Legea nr.1/2000.Ori, analizând aceste dispoziții legale prin raportare la probatoriile administrate în cauză tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, martorii audiați nefiind proprietarii vecini pe toate laturile vechiului amplasament. Mai mult, nici expertiza efectuată în cauză de care a înțeles să se folosească reclamantul în identificarea și stabilirea vechiului amplasament al terenului revendicat nu este de natură să probeze îndreptățirea acestuia la reconstituire. Simplul fapt al posesiei actuale a terenului nu este de natură a dovedi îndreptățirea reclamantului la reconstituirea întregii suprafețe solicitate.
Autorul reclamantei, M. M. figurează in registru agricol al anilor 1959-1963 cu suprafața totală de 3,01ha.
Din aceasta suprafață, C. Județeana de fond Funciar a validat la Legea nr.18/1991 suprafața de 2,08 ha teren.
De aceea Tribunalul reține că în condițiile în care reclamantul în calitate de moștenitor a autorului M. M. a fost validat alături de ceilalți moștenitori pentru o suprafață totală de 2,08 ha constată că aceasta nu a făcut dovada proprietății decât pentru diferența de teren 0,93 ha dintre suprafața înscrisă în registrul și cea validată
Prin urmare, prin raportare la exigentele de probatoriu impuse de art. 6 alin 1 din Legea 18/1991 în mod corect instanța de fond a reținut că petentul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru diferența de teren 0,93 ha și nu pentru întreaga suprafață solicitată. La acest moment și în această fază nu se poate stabili și amplasamentul acestei suprafețe de teren, această atribuție revenind exclusiv Comisiei Comunale Mogoșești.
În considerarea tuturor celor expuse mai sus,tribunalul in conformitate cu dispozitiile art.312 Cod proc civilă va respinge ambele recursuri și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de C. Județeană de Fond Funciar Iași și M. G. împotriva sent.civ._/19.09.2012 a Judecătoriei Iași,sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,27.03.2013.
Președinte, C. C. S. | Judecător, O. L. | Judecător, M. A. |
Grefier, I. B. |
Red. O.L.
Tehnored. O.L./M.M.D.
2 ex./26.06.2013
Judecător fond C. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 738/2013. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 780/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
