Pretenţii. Decizia nr. 189/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 39166/245/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Ianuarie 2013
Președinte - E. C.
Judecător - A. M. C.
Judecător - E.-C. P.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 189/2013
Pe rol pronunțarea recursului declarat de reclamanta Asociația de proprietari P.T. 13 D., . B împotriva sentinței civile nr._/24.11.2011 în contradictoriu cu intimata C. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 09.01.2013, susținerile și concluziile apărătorilor părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, pentru a da apărătorilor părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, la solicitarea acestora, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 16.01.2013, când, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată motivat de faptul că doi din membrii completului de judecată se află în concediu medical,a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 23.01.2013, când, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 30.01.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari . 13 în contradictoriu cu pârâta C. L.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2190,58 lei reprezentând penalități aferente perioadei decembrie 2007 – octombrie 2010; s-au compensat parțial cheltuielile efectuate de părți și a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16.12.2010 sub număr de dosar_ /2011, reclamanta Asociația de proprietari . reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâta C. L., solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 2915,30 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei decembrie 2007-octombrie 2010 si a sumei de 5340,47 lei reprezentând penalizări, calculate pentru perioada decembrie 2007-octombrie 2010.
Motivând în fapt cererea, reclamanta susține că pârâta, în calitate de proprietar, în perioada iulie 2008-iunie 2011 nu a achitat cheltuielile de întreținere si penalitățile de întârziere pentru apartamentul în care locuiește, deși a fost somata.
În drept au fost invocate dispozițiile regulamentului cadru si ale legii 230/2007.
În dovedirea cererii au fost depuse copii după: fisa individuala, lista penalităților, sentința civila nr. 271/1997 a Judecătoriei Iași si decizii ale comitetului executiv al asociației.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru conform art. 50 al. 2 din legea 230/2007.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii. Susține ca a achitat suma la care a fost obligata printr-o hotărâre judecătoreasca si deși a plătit mai mult decât datora, asociația nu a făcut o compensare a sumelor achitate in plus. Susține ca a achitat toate datoriile in anul 2006, iar pentru 2007, 2008, 2009, plătește lunar întreținerea, deci nu datorează penalități de întârziere.
In dovedirea cererii formulate s-a încuviințat reclamantei administrarea probei cu înscrisuri, iar in contradovadă s-a încuviințat pârâtei administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei si efectuarea unei expertize contabile.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, pârâta C. L. este proprietară a apartamentului nr. 17 situat în Iași, .. 1B, . la Asociația de proprietari .>
Potrivit art. 46 din Legea 230/2007 toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listelor de plată afișate, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari.
Conform art. 49 din același act normativ, asociația are dreptul de a stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, penalizări ce nu vor depăși 0, 2 % pentru fiecare zi de întârziere, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Din expertiza întocmita în cauza, rezulta ca pârâta a achitat în plus, cu titlu de restanță, suma de 1236,93 lei.
Tot din expertiza întocmită, rezultă că pentru perioada decembrie 2007-octombrie 2010, suma datorata cu titlu de restanta este de 2658,36 lei, din care parata a achitat suma de 467,78 lei, rămânând o diferență de 2190,58 lei.
Prin urmare, în temeiul art. 46 și art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, instanța a admis în parte cererea si a obligat pârâta la plata sumei de 2190,58 lei reprezentând penalități aferente perioadei 12._.
F. de soluția pronunțată și in temeiul art. 276 cod procedură civilă, s-au compensat în parte cheltuielile de judecata avansate de părți, urmând ca reclamanta să fie obligată la plata diferenței către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Asociația de Proprietari . B Iași, prin reprezentanți legali, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenta a susținut că instanța de fond a respins „obiecțiunile” formulate la raportul de expertiză fără să motiveze de ce le-a respins. Astfel, a criticat expertiza arătând că expertul nu a ținut cont de faptul că sumele achitate de pârâtă în perioada ianuarie 2008 – iunie 2009, au fost achitate cu titlu de „restanță” (debitoarea a fost dată în judecată în anul 2005, dosar nr._/2005 și obligată la plata debitului. Ulterior a fost înscris privilegiul, în 2007 la OCPI Iași, debitoarea a contestat Încheierea prin dosar nr._/245/2007, plângerea acesteia a fost respinsă, menținându-se privilegiul în favoarea Asociației de Proprietari . 13; deoarece s-a considerat că debitul a fost achitat, cu întârziere, greșit a fost menționat cuantumul penalităților, de către expert, doar de 2.190,58 lei; fără a se ține cont că, pe multe chitanțe apare „restanță”. Nu se puteau achita cheltuielile la zi, în condițiile în care debitoarea avea restanță, a înscris privilegiul la OCPI Iași, iar plângerea debitoarei împotriva încheierii de înscriere a fost respinsă. Consideră că pârâta datorează asociației suma de 2915,39 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și suma de 5340,47 lei penalități de întârziere. Deși a arătat că pârâta a mai fost dată în judecată și a fost înscris la OCPI Iași privilegiul în favoarea asociației, instanța de fond nu a făcut referire la precizările sale.Cu privire la penalități, de asemenea au fost calculate greșit de către expert, deoarece nu s-au luat în considerare sumele menționate de asociație pentru fiecare lună și faptul că pe majoritatea chitanțelor apare „restanță”, pârâta achitând mereu cu întârziere cheltuielile de întreținere. Dacă se analizează fișa individuală a debitoarei se constată de fapt că plățile care au fost făcute, în conformitate cu Codul civil art. 1111, 1112, a Hotărârilor Adunării Generale a proprietarilor și a legii contabilității, au reprezentat restanțe acumulate. Din această cauză apare că ar fi plătit mai mult decât debitul la care a fost obligată în prezenta cauză, însă se poate observa că în toate chitanțele se menționează că debitul reprezintă „restanță”. Arată instanței că sumele datorate de debitoare, ca restanță și penalități trebuie plătite la furnizorii de utilități (R. Iași și CET Iași) care au hotărâri definitive și executorii în acest sens și conform legii pot oricând sista furnizarea serviciilor. Pârâta, în perioada 2007-2010 a plătit din restanțele pentru care a fost înscris privilegiul, au fost emise chitanțele la care face referire și expertul, dar în care se menționează că reprezintă „restanță”. Conform art. 1110-1113 cod civil nu se poate achita datoria curentă înaintea celei restante. Din cauza mai multor debitori cum este și aceasta suferă alți proprietari care și-au achitat lunar întreținerea către asociație, dar care pot rămâne fără căldură și apă caldă, deoarece CET Iași și R. Iași nu vor mai furniza aceste utilități dacă asociațiile nu-și vor achita facturile și penalitățile calculate pentru neplata la timp. Aceasta se poate întâmpla din cauza mai multor debitori cum este și cea din prezenta cauză, așa cum s-a întâmplat în anul 2009 și 2010 și de la începutul lunii august 2011, când nu a fost furnizată apa caldă.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei de 2915,39 lei cheltuieli de întreținere și 5340,47 lei penalități de întârziere pentru perioada decembrie 2007 – octombrie 2010.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. L. a solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimata a arătat că deși a arătat în cadrul procesului că nu datorează nici o sumă pentru că a făcut plăți ce depășesc suma așa-zis restantă, deși expertiza contabilă solicitată de ea și din care rezultă ce sume a plătit în plus – 1236 lei, totuși Asociația de proprietari îi solicită bani ce nu se justifică.
A depus la dosar chitanțe din care rezultă ce plăți a făcut iar Asociația nu are o evidență corectă a sumelor plătite.
În această fază procesuală ambele părți au solicitat proba cu acte, încuviințată și administrată de instanță.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiate recursul formulat.
Prima instanță a fost investită de reclamanta Asociația de Proprietari . 13 cu soluționarea acțiunii având ca obiect obligarea pârâtei C. L. la plata sumei de 2915,30 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada decembrie 2007 – octombrie 2010 și a sumei de 5340,47 lei calculate pentru aceeași perioadă cu titlu de penalități de întârziere.
Expertiza efectuată la instanța de fond de expert D. D. a stabilit potrivit listelor de plată de la asociația de proprietari că pârâta a avut de plătit cheltuieli de întreținere în sumă de 6947,04 lei pentru perioada decembrie 2007 – octombrie 2010 și un sold restant de 2544,99 lei, că s-a plătit în perioada indicată în cererea de chemare în judecată suma de_,96 lei, reprezentând o diferență în plus achitată de către pârâtă de 1236,93 lei.
Plățile pentru achitarea debitului de către pârâtă s-au făcut de la data de 28.12.2007 până la data de 13.01.2011, conform actelor depuse la dosarul cauzei și a fișei contului pârâtei. Penalitățile au fost calculate conform proceselor-verbale ale Adunării generale a proprietarilor, procese verbale din 28.04.2007, 12.04.2008, 25.04.2009 și 10.04.2010 stabilite în cuantum de 0,2%, cu precizarea că de la data afișării listei până la sfârșitul lunii respective, urmată de 30 de zile, este perioada pentru care nu se percep penalizări. Conform art. 30 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, suma penalităților nu poate depăși suma cotei restante la care s-au aplicat. Prin urmare, la debitul aferent lunilor martie 2008 – iulie 2008 și decembrie 2008, valoarea penalităților a fost mai mare decât debitul restant, iar expertul a luat în considerare ca penalitate doar valoarea cotei restante, așa cum rezultă din Anexa 2. Penalitățile calculate pentru perioada decembrie 2007-octombrie 2010 sunt în sumă de 2658,36 lei, din care pârâta a plătit, conform explicațiilor de pe documentele de plată, până la data de 13.01.2011, suma de 467,78 lei. Astfel, expertiza a arătat că pârâta mai are de plătit suma de 2190,58 lei reprezentând penalități aferente perioadei indicată în cererea de chemare în judecată
Cu privire la concluziile expertizei, reclamanta a formulat obiecțiuni, invocate de altfel și în prezenta cale de atac, susținând că nu a fost avut în vedere de expert debitul stabilit în sarcina pârâtei printr-o sentință pronunțată într-un litigiu anterior. Sentința la care a făcut referire reclamanta a fost pronunțată sub nr. 5219/15.06.2005 de Judecătoria Iași în dosarul nr._/2005 cu privire la sumele de 13.072.053 lei ROL cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada mai 2002 – aprilie 2005 și respectiv suma de 9.736.705 lei majorări de întârziere corespunzătoare intervalului mai 2002 – martie 2005.
Aspectul invocat este infirmat de chiar evidența debitelor, ținută de reclamantă. Astfel, din fișa individuală solduri debitor C. L. anexată cererii de chemare în judecată ( fila 2 dosar fond) rezultă că la data de 30.11.2007 (deci la aproximativ doi ani după pronunțarea sentinței civile nr. 5219/15.06.2005 la care a făcut referire reclamanta) pârâta înregistra un sold de 2825,48 lei, sumă care a fost avută în vedere de expertiză și în stabilirea situației potrivit căreia pârâta a efectuat plăți în plus peste sumele datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere (1236,93 lei).
Prin urmare, criticile formulate de recurentă cu privire la sentința primei instanțe prin care s-a reținut că pârâta a efectuat în plus plăți și nu datora reclamantei nici u sumă cu titlu de cheltuieli de întreținere, nu pot fi primite.
În ce privește sumele pretinse de reclamantă cu titlu de penalități de întârziere, tribunalul notează în principal că în mod clar, situația debitelor așa cum rezultă din evidențele reclamantei, este eronată atât timp cât plățile efectuate în plus de pârâtă (și care însumate reprezintă o sumă importantă) nu se reflectă în această evidență. De asemenea, tribunalul are în vedere că expertiza a analizat și stabilit și penalitățile datorate de pârâtă, corespunzătoare intervalului indicat de reclamantă, în raport de mențiunile existente în listele de plată, precum și de sumele achitate de reclamantă, concluziile expertizei neputând fi înlăturate nici cu privire la penalitățile de întârziere, suma pretinsă de reclamantă prin cererea de chemare în judecată nefiind justificată decât parțial, până la concurența sumei de 2190,58 lei, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
În considerarea celor expuse, tribunalul va respinge recursul, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și va menține sentința primei instanțe.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimatei în această fază procesuală (600 lei – onorariu avocat conform chitanței).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari P.T.13 D. ,. B împotriva sentinței civile nr._/24.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. C. A. M. C. E. – C. P.
Grefier,
N. E.
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./06.08.2013
Judecător fond M. A.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 203/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
