Fond funciar. Decizia nr. 1234/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1234/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 5942/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Mai 2013
Președinte - M. M.
Judecător – M. D.
Judecător – M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă nr. 1234
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul P. C. M. împotriva sentinței civile nr._/23.10.2012 a Judecătoriei Iași, intimați T. N., C. J.. IASI DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROP. PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută t.p..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.05.2013, când
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr._/23.10.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi a fost respinsa, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de P. C. M. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Ț. N..
Pentru a hotara astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
,,În data de 08.03.1991, numita Ț. V. depune la Primăria comunei C. două cereri (filele 131 și 137 din dosar) de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri, în calitate de moștenitor legal dar și testamentar al părinților ei adoptivi B. G. și B. M..
Este de remarcat faptul că, la data depunerii cererilor, Ț. V. nu știa că o parte din locul numit B. N. nu se mai afla pe teritoriul comunei C. ci pe cel al comunei M. și că, prin urmare, era posibil ca terenul solicitat să fie pe teritoriul comunei M.. Dar este foarte posibil ca Ț. V. să fi cunoscut vechiul amplasament al celor două parcele deținute de părinții săi adoptivi în locul numit B. N. întrucât la colectivizare avea vârsta de 33 ani.
Nu peste mult timp, Ț. V. a aflat că cele două parcele deținute de părinții săi adoptivi în locul numit B. N. se află pe teritoriul comunei M.. CCSDPPT M., condusă de primarul B. N., înțelege situația și îi eliberează numitei Ț. V. Fișa suprafețelor primite în proprietate nr. 153/12.08.1991, în baza Anexei 3 a comunei C., validată prin Hotărârea CJSDPPT Iași nr. 63/09.08.1991. În baza fișei menționate mai sus, CJSDPPT Iași a emis Titlul de proprietate nr._/26.05.1993, a cărei nulitate absolută parțială este cerută a fi constatată prin acțiunea de față.
După obținerea titlului de proprietate, Ț. V. vinde terenul din tarlaua 80, . suprafață de 1,29 ha, astfel că în Titlul de proprietate nr._/1993 rămâne doar terenul din tarlaua 80, . suprafață de 1 ha.
Ț. V. și soțul acesteia, Ț. V., au decedat în 17.02.1999, respectiv 30.07.1993. Prin Sentința civilă nr. 1856/2009, irevocabilă, moștenirea lăsată de soții Ț. este partajată între moștenitori. Prin acest partaj, Ț. N. primește . tarlaua 80, în suprafață de 1 ha. Din aceste motive, prin cererea de modificare a acțiunii introductive, el devine, în afară de CJSDPPT Iași, singurul pârât.
Legea nr. 18/1991, în forma în vigoare la data depunerii cererilor de către Ț. V., nu prevede explicit locul de depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, considerându-l probabil subînțeles. HG nr. 131/1991 arată la art. 13 că cererea, precum și actele însoțitoare, se depun la Consiliul local în raza căruia se află terenul solicitat. Așadar Ț. V. ar fi trebuit să depună cererea la Primăria comunei M.. Aceasta este litera legii.
Este adevărat că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în discuție s-a făcut prin validarea Anexei 3 a comunei C. (Hotărârea CJSDPPT Iași nr. 63/09.08.1991), ceea ce s-ar putea considera o nelegalitate. Este însă la fel de adevărat că CCSDPPT M. a pus-o în posesie pe Ț. V. cu terenul în litigiu, conform Fișei suprafețelor primite în proprietate nr. 153/12.08.1991, și a înscris-o în Registrul agricol al comunei M., ceea ce arată foarte clar poziția CCSDPPT M. și a primarului în exercițiu la acea dată față de dreptul de proprietate al numitei Ț. V. asupra terenului în litigiu. CCSDPPT M. a avut în vedere cu precădere spiritul Legii nr. 18/1991 (anume că foștii proprietari sau moștenitorii acestora trebuie să primească în proprietate terenul expropriat abuziv) față de litera legii.
Locul numit B. N. a fost un cătun, încorporat la un moment dat în satul L. Cetățuii din . comune (mai corect spus dintre UAT-uri) au suferit, în unele situații, modificări de-a lungul timpului, modificări care nu au ajuns la cunoștința tuturor persoanelor interesate. Astfel Ț. V. nu a aflat la momentul depunerii cererii că o parte a locului numit B. N. aparține de . au fost numeroase, de-a lungul timpului. De exemplu, testamentul numitei B. M. arată că terenul testat de ea în favoarea fiicei adoptive Ț. V. se afla pe locul numit B. N., în țarina satului Horpaz din . noastre . există. Satul Cornești face acum parte din .> Astfel, din cauza numărului mare de situații asemănătoare cu cea de față, art. 33, alin. (1) din Legea nr. 1/2000 (modificat de Legea nr. 247/2005, Titlul IV, art. I, pct. 37) prevede că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor se iau în considerare chiar dacă sunt depuse la primăria altei UAT decât cea în raza căreia se află terenul cerut. Mai mult, primarul UAT care a primit cererea are obligația de a o trimite la UAT în raza căreia se află terenul solicitat, precum și obligația de a-l încunoștiința despre acest lucru pe solicitant.
În perioada rezolvării cererilor numitei Ț. V. nu erau în vigoare prevederile legale de mai sus dar totuși spiritul Legii nr. 18/1991 a fost respectat.
Prevederile art. III, alin. (1), lit. a, pct. (i) din Legea nr. 169/1997 nu sunt aplicabile deoarece Ț. V. a fost îndreptățită, potrivit legii, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului expropriat abuziv de la autorii săi.
Singura problemă care s-ar putea pune este dacă reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut sau nu pe vechile amplasamente. În ceea ce privește . raportul de expertiză aflat la dosarul cauzei rezultă că vechiul amplasament a fost respectat. În ceea ce privește terenul în litigiu, respectiv . a rezultat foarte clar că s-a respectat vechiul amplasament, dar existența Titlului de proprietate nr._/1993 generează o prezumție în acest sens. Această prezumție nu a fost răsturnată prin nici o probă. Nu a fost și nu este, conform probelor din dosar, vreo altă persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în tarlaua 80, . pe administrativul UAT M..
Față de cele de mai sus, instanța urmează a respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamant, așa cum a fost modificată în data de 04.03.2011”
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen P. C. M. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. In motivare s-au aratat urmatoarele:
La data de 26.05.1993 in beneficiul numitei Tibarna V. este eliberat titlul de proprietate nr._ pentru suprafata de 2,29 ha suprafata situata pe teritoriul C. M.. Prin sentinta civila nr. 1856/2009 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul nr._ suprafata de 1 ha teren a fost atribuita in mod definitiv si irevocabil paratului din pricina de fata T. N.. In mod concret argumentele invocate pentru admiterea actiunii sunt lipsa unei hotarari de validare care sa fie opozabila CLFF M. –care sa priveasca o suprafata de teren situata pe administrativul C. M. si inexistenta suprafetei litigioase de 1 ha pe administrativul C. M.. In urma analizei inscrisurilor existente incluzand si intreaga documentatie care a stat la baza emiterii titlului de proprietate au constatat ca in beneficiul numitei Tibarna V. nu a fost emisa nicio hotarare de validare pentru vreo suprafata de teren situata pe administrativul C. M.. Mai mult aceasta nici nu figureaza in registrele agricole vizand suprafete de teren aflate in administrativul C. M... In ceea ce priveste aspectul legat de amplasamentul suprafetei litigioase din punctul lor de vedere amplasamentul T 80 P 3759/32 este pe administrativul C. si nu pe raza C. M.. Acest aspect rezulta in mod clar din continutul expertizei cat si din cuprinsul actelor primare de proprietate ale autorilor defunctei Tibarna V. care dovedesc imprejurarea ca vechiul amplasament era in . in . aceasta chestiune a respectarii sau nu a vechiului amplasament nu poate fi de acord cu sustinerea instantei potrivit cu care ,, lipsa vreunei alte persoane indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate in T80 P3579/32 echivaleaza cu o intarirea prezumtiei relative ca vechiul amplasament al numitei Tibarna V. a fost respectat. Din inscrisurile existente la dosarul cauzei rezulta doar imprejurarea ca vechiul amplasament al numitei Tibarna V. nu este situat in T80 P P3579/32 nu si faptul ca o alta persoana ar fi sau nu indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate pe aceasta suprafata de teren. De altfel singurul aspect care intereseaza este daca vechiul amplasament al lui Tibarna V. este sau nu in T80 P P3579/32 . Dar chiar in situatia in care s-ar accepta amplasamentul T80 P P3579/32 pe raza C. M., titlul este nelegal emis in conditiile in care hotararea de validare este pe C. si nu pe M..
C. Judeteana pentru stabilirea dreptului de Proprietate Privata asupra terenurilor Iasi a depus intampinare prin care a aratat urmatoarele:
În prezenta cauză, în baza art. 35 alin. 1 din H.G. nr. 131/1991 (în vigoare la data respectivă), C. Județeană de Fond Funciar Iași a emis Titlul de proprietate nr._/26.05.1993 în baza documentației în tocmite de către C. Locală de Fond Funciar M..
Această documentație cuprinde numele persoanelor îndreptățite, suprafețele de teren și amplasamentele acestora, respectiv categoria de folosință, tarlaua, .>
Întocmirea corectă a documentației prealabile și, în special, fișei de punere în posesie de către Comisa Locală de Fond Funciar M. sub aspectul amplasamentelor era de o importanță deosebită, întrucât doar această Comisie avea obligația legală și aparatul juridic necesar pentru verificarea datelor ce urmau a fi înscrise.
Pe de altă parte, C. Județeană de Fond Funciar avea doar competențe cât privește stabilirea întinderii dreptului de proprietate și nu avea nici abilitatea legală și nici logistica necesară pentru a se verifica dacă datele înscrise de C. Locală de Fond Funciar M. în fișa de punere în posesie erau corecte și corespundeau situației reale.
În fapt, în întreaga legislație a fondului funciar, nu existau și nu există prevederi legale care să oblige C. Județeană la verificarea din punct de vedere tehnic a documentațiilor înaintate de către comisiile locale.
În consecință, în ipoteza admiterii recursului și acțiunii, solicită ca instanța să rețină că nu există culpa procesuală a Comisiei Județene de Fond Funciar Iași și să respingă obligarea sa la plata eventualelor cheltuieli de judecată conform art. 274 C.pr.civ.
Intimatul T. N. a depus întâmpinare prin care a aratat următoarele:
Analizând coroborat materialul probator administrat, instanța de fond a reținut în mod corect întreaga cronologie a emiterii titlului de proprietate. Legea 18/1991 în forma în vigoare la data depunerii cererilor de către T. V. nu prevedea explicit locul de depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
CCSDPPT M. a pus-o în posesie pe T. V. (moștenitoarea lui Bardan G.) cu terenul în litigiu conform Fișei suprafețelor primite în proprietate nr. 153/12.08.1991 și a înscris-o în Registrul agricol al comunei M., ceea ce arată foarte clar poziția CCSDPPT M. și a primarului în exercițiu la acea dată față de dreptul de proprietate al numitei T. V. asupra terenului în litigiu.
Instanța de fond în mod just a concluzionat că în speța de față împroprietărirea numitei T. V. s-a realizat în spiritul Legii 18/1991 cu respectarea tuturor prevederilor legale.
Prevederile art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea 169/1997 nu sunt aplicabile deoarece T. V. a fost îndreptățită, potrivit legii, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului expropriat abuziv de la autorii săi.
Din raportul de expertiză depus la dosarul cauzei rezultă că vechiul amplasament a fost respectat cu privire la terenul în litigiu, eliberarea Titlului de proprietate nr._/1993 generând chiar și o prezumție în acest sens, având în vedere și toate documentele ce au stat la baza întocmirii acestui titlu de proprietate. De asemenea un aspect important pe care l-a avut în vedere instanța de fond la pronunțarea hotărârii este faptul că nu a fost și nu este conform probelor din dosar vreo altă persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în tarlaua 80 . pe administrativul UAT M.. Concluziile expertizei relevând faptul că terenul s-ar afla inclus într-un alt titlu de proprietate și nu în cel al acestora.
De asemenea familia lui T. N. a stăpânit acest termen cu toate prerogativele dreptului de proprietate, a cultivat acest teren, familia sa este cunoscută în comunitate ca fiind proprietara acestui teren dintotdeauna, C. Locală M. neputându-și invoca propria turpitudine în emiterea titlului de proprietate nr._/1993 a cărui nulitate o solicită în prezent după 20 de ani.
Cu ocazia judecarii recursului nu au fost administrate probe suplimentare.
Analizand cererea de recurs prins prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in cauza instanta retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul, P. C. M., a solicitat să se constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr._/1993, emis de comisia menționată pe numele Ț. V. pentru suprafața de 2,29 ha intemeindu-se cererea pe dispozitiile art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997.
Potrivit art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997,, sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozitiilor legislatiei civile aplicabile la data incheierii actului juridic urmatoarele acte…actele de reconstituire in favoarea unor persoane care nu au avut niciodata teren in proprietate predat la cooperativa agricola de productie sau la stat sau care nu au mostenit asemenea terenuri”.
In mod corect prima instanta a retinut ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile legale mentionate anterior deoarece in cauza s-a facut dovada faptului ca T. V. era indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate in privinta suprafetei de 2,29 ha.
Potrivit rolului agricol numitul Bardan G. in 1959-1950 detinea suprafata de 6,61 ha din care suprafata de 0,90 teren arabil si suprafata de 1,80 ha teren arabil situat in tarlaua denumita popular ,, B. N.”.
Prin testament Bardan G. si M. au testat in favoarea lui T. V. ( V.) urmatoarele suprafate de teren: 25 de prajini situate in vatra Satului T., de 37 de prajini situate in Vatra Satului L., . de prajini teren arabil si de 70 de prajini situate in locul numit,, B. N.” in tarina Satului Horpaz, ..
Prin cererea inregistrata sub nr. 3102/08.03.1991 T. V. a solicitat in calitate de mostenitoare testamentara a lui Bardan G. si M. suprafata de 70 de prajini situata in locul numit,, B. N.”.
In conditiile in care in cauza s-a facut dovada faptului ca T. V. este mostenitoarea lui Bardan G. si M. care in rolul agricol din 1961 figurau cu suprafata de 2,70 ha teren arabil situat in locul numit ,, B. N.” ca a formulat in termenul legal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in privinta acestei suprafete de teren tribunalul retine ca T. V. era indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate in privinta acestei suprafete de teren mentionata in titlul de proprietate nr._/1993 astfel incat nu sunt incidente dispozitiile art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997.
Recurentul- reclamant a invocat ca si motiv de nulitate si faptul ca in mod gresit s-a reconstituit prin titlul de proprietate contestat dreptul de proprietate pe raza administrativa a C. M. deoarece vechiul amplasament al autorilor lui T. V. se afla pe raza administrativa a C. C.. Chiar in situatia in care reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr._/26.05.1993 s-a facut fara respectarea vechiului amplasament tribunalul retine ca aceasta imprejurare nu este de natura sa conduca la constarea nulitatii absolute a titlului de proprietate atat timp cat potrivit prevederilor Legii 18/1991 in forma in vigoare la data emiterii titlului nu era obligatorie reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament in privinta terenurilor din extravilan.
S-a mai invocat ca motiv de nulitate si lipsa unei hotarari de validare care sa priveasca o suprafata de teren situata pe administrativul C. M.. Tribunalul retine ca lipsa unei hotarari de validare a dreptului de proprietate este de natura sa conduca la constatarea nulitatii titlului de proprietate emis numai in situatia in care se dovedeste si faptul ca titularul titlului de proprietate nu era indreptatit la reconstituire ceea ce nu e cazul in situatia de fata. Se mai retine ca in cauza dreptul de proprietate in privinta suprafetei de teren mentionata in titlul de proprietate in discutie a fost validat in Anexa 3 a C. C. prin Hotărârea Comisiei Judetene de fond funciar Iași nr. 63/09.08.1991 dar punerea in posesie s-a realizat de catre C. Locala de fond funciar M..
Tribunalul retine ca motivele de nulitate invocate de recurentul- reclamant nu se circumscriu celor in mod expres si limitativ prevazute de art. III din Legea nr. 169/1997 si care chiar daca ar fi fost dovedite nu sunt de natura sa duca la constatarea nulitatii absolute a actelor in discutie.
Atat timp cat punerea in posesie s-a realizat de catre C. Locala de fond funciar M. chiar daca validarea a fost facuta in anexa 3 a C. C. nu se mai poate invoca lipsa unei validari pe raza C. M. deoarece in aceasta situatie devine aplicabil principiul de drept civil potrivit caruia nimeni nu poate sa-si invoce proprie turpitudine pentru a obtine recunoasterea unui drept. Faptul ca au fost facute greseli cu ocazia intocmirii actelor care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate nu este imputabil in nici un fel titluarului titlului de proprietate care nu trebuie sa suporte in nici un fel consecintele unor greseli ce apartin autoritatilor.
Pentru aceste motive tribunalul retine ca prima instanta a facut o corecta apreciere a probelor si aplicare a dispozitiilor legale iar solutia de respingere a actiunii este temeinica si legala.
Aceasta soluție ce se impune și prin raportare la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, referitoare la principiul securității raporturilor juridice .Astfel, în cauza Toșcută și alții c. României, Curtea a reținut că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate așa cum aceasta este definită prin cea de-a doua frază a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1, așa încât, anularea va fi permisa numai dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului .
Totodată s-a reținut că, atunci când se solicită o anulare a titlurilor de proprietate pentru motive întemeiate exclusiv pe fapte imputabile autorităților și fără ca beneficiarii titlurilor anulate să primească o despăgubirile echitabilă sau un teren echivalent, Curtea a statuat că, și dacă s-ar putea demonstra că servește unei cauze de interes public, constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, impunând beneficiarilor titlurilor o sarcină specială și exorbitantă care rupe echilibrul între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului .
In același sens este și hotărârea dată în cauza Jones c. României, Curtea, în conformitate cu aceeași practică, a arătat cã atât timp cât în sarcina beneficiarului unui act administrativ prin care i se recunoaște dreptul de proprietate, nu se poate reține nici o culpă, anularea acestui act, fără a se oferi o despăgubire echitabilă beneficiarului, pe motiv că autoritățile administrative au descoperit ulterior emiterii actului că nu erau îndeplinite cerințele legale pentru emiterea actului, constituie o privare de proprietate nejustificată (obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor anterior emiterii actului, fiind încălcată de autorități, motivația în sensul că ulterior s-ar fi descoperit că nu erau îndeplinite cerințele legale, neconstituind în accepțiunea Curții o motivație pertinentă și suficientă).
Aceeași linie este menținută și în cauza R. contra României, 19 octombrie 2006, unde se mai reține că nu se poate face derogare de la acest principiu – al securității raporturilor juridice - decât atunci când motivele materiale și imperioase o solicită.
In cauza de fata, anularea titlului de proprietate dupa trecerea unei perioade mare de timp de la emitere, dupa ce terenurile au si intrat in circuitul civil si pentru motive care sunt imputabile exclusiv autoritatilor ar reprezenta o incalcare grava a principiului securității raporturilor juridice si a articolului 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului iar aceasta incalcare nu ar fi justificata in nici un fel de motive imperioase.
Pentru toate aceste considerente si cu referire in mod special la jurisprudenta Curtii Europene a Dreptului Omului tribunalul va respinge recursul si va mentine sentinta atacata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul P. C. M., jud. Iași împotriva sentinței civile nr._/23.10.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR, GREFIER,
MM MD MM MG
Red.MM/2ex/17.09.2013
J.. fond S. – E. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1037/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1240/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
