Fond funciar. Decizia nr. 2178/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2178/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 3620/866/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Octombrie 2013
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – F. E. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2178/2013
Pe rol judecarea recursului civil declarat de P. Județului Iași împotriva sentinței civile nr. 1629/19.06.2009, intimați fiind P. R.-catolică "Sf. A. De Padova", C. Județeană Iași De Fond Funciar, M. D. V., având ca obiect fond funciar const. nulitate abs. TP.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă fiind părțile.
Procedura completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 04 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 11 octombrie 2013 când având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată întrucât participă la seminarul organizat de I.N.M., s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 502 din 16.04.2012 a Judecătoriei Hîrlău s-a dispus respingerea ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul P. Județului Iași, în contradictoriu cu pârâtele P. R.-Catolică „Sf. A. de Padova” și C. Județeană Iași. A fost respinsă ca nefondată și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul M. V.. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei P. R.-Catolică „Sf. A. de Padova” P. suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată. S-a respins cererea formulată de pârâta P. R.-Catolică „Sf. A. de Padova” P. privind obligarea și a intervenientului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 08.07.2004 a fost emis titlul de proprietate nr._(f.4) în beneficiul pârâtei P. R. Catolică P. pentru suprafața totală de 5 ha teren, din care o suprafață de 1300 mp teren intravilan situat în .> Conform adeverinței nr.206/1991 (f.20) pârâtei i s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea nr. 90/23.12.1991 a comisiei județene, fiind înscrisă la poziția 9 în anexa 13.
În anexa 13(f.37) la poziția 9 figurează P. R. catolică P. cu suprafața de 5 ha.
Pârâta parohia Romană Catolică P. a mai purtat anterior regimului comunist și denumirea de P. Gară P., așa cum rezultă din înscrisurile depuse (f.127,128).
Din adresa nr. 8546 ( f.141) emisă de Primăria P. către Prefectura Iași rezultă că suprafața de 1300 mp teren intravilan atribuită Parohiei constituie compensare pentru suprafața de 14.000 mp teren avut în proprietate de aceasta și ocupată în prezent de Depoul CFR P..
Conform adeverinței 9687/12.09.1995 (f.40) M. G., în baza adeverinței nr. 6598/12.08.1991 a fost pus în posesie cu suprafața de 1300 mp.
Prin adresa nr. 7600/08.08.1997 (f.20) lui M. G. i s-a adus la cunoștință faptul că i s-a revocat adeverința de punere în posesie nr. 9687/1995).
Prin hotărârea 1192/10.10.1997 (f.41) adeverința 6598/1991 privind suprafața de 0,33 ha teren situat în . a fost revocată.
La data de 03.06.2004 numitul M. G. a dat o declarație notarială (f.42) prin care declară că renunță definitiv și irevocabil, numai în favoarea parohiei, la orice drept față de terenul trecut în procesul verbal 9687/12.09.1995 ( care fusese anterior revocat), fiind de acord ca P. să devină proprietară prin titlu de proprietate în nume propriu pe acest teren.
Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ intervenientul M. V. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate_/2004 emis Parohiei cu privire la suprafața de 1300 mp teren situat în .> Prin sentința civilă 437/21.02.2008 (f.76/79), definitivă și irevocabilă s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, acțiunea fiind respinsă.
A reținut instanța de fond faptul că M. V. nu a dovedit un drept de proprietate pentru suprafața de 1300 mp, astfel că nu se află în situația unei persoane îndreptățite a solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate.
Din adresa nr. 2825/04.03.2009( fila 145/146) emisă de Primăria P. rezultă că la comisia municipiului P. se găsește un registru de evidență a cererilor de reconstituire, în care se regăsește și cererea nr._/12.03.1991 pe numele „P. Gară”. Se menționează că toate cererile se află în arhiva Comisiei Județene Iași.
La dosar se regăsește și un alt exemplar al anexei 13(f.226) în care figurează doar 5 poziții.
Prin adresa nr. 64IP/22.05.2008 (f.237) Instituția prefectului a comunicat că în arhiva instituției nu se regăsește hot. Nr. 89/1991 a Comisiei Județene.
Potrivit disp. art. III al.1 lit.a din legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire sau reconstituire în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii.
Față de cele reținute, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada faptului că parohia nu era îndreptățită potrivit legii la constituire sau reconstituire. Acesta și-a întemeiat acțiunea pe faptul că în arhiva Comisiei Județene nu se regăsește documentația aferentă titlului de proprietate.
Este de notorietate faptul că în arhiva acestei instituții nu se regăsesc multe din documentele întocmite și înaintate de către comisiile locale, precum și hotărâri emise de comisia județeană ( aspect ce rezultă și din adresa aflată la fila 237 dosar).
Împrejurarea că în arhivă nu se regăsește documentația nu constituie un motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate în conformitate cu disp.art. III al.1 lit.a din legea 169/1997.
Susținerea intervenientului că suprafața de 1300 mp teren intravilan este proprietatea lui M. G. este infirmată de faptul că punerea în posesie a acestuia, precum și adeverința 6598/1991 au fost revocate, precum și de declarația notarială dată de M. G..
În temeiul art. 274 Cod pr.civilă reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. P. a solicitat ca intervenientul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată întrucât acest dosar este rodul acestuia.
Instanța de fond a respins însă această solicitare întrucât intervenientul nu poate fi obligat decât la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a ocazionat. Or, cheltuielile solicitate de pârâtă reprezintă onorariul de avocat și nu s-a dovedit faptul că acestea au fost determinate de către intervenient.
În situația în care acțiunea a fost promovată de către reclamant ca urmare a demersurilor efectuate de către intervenient, problema cheltuielilor poate fi soluționată sub acest aspect între reclamant și intervenient.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. Județului Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
C. Județeană de Fond Funciar Iași a emis titlul de proprietate fără a verifica procedura prevăzută de legea nr. 18/1991; în urma verificărilor efectuate în arhiva pârâtei nu s-a găsit documentația aferentă titlului de proprietate, împrejurare susținută și de OCPI Iași (acest aspect reiese și din relațiile furnizate de comisia municipală P.).
La apariția legii 18/1991 au fost soluționate 5 cereri ale unităților de cult de pe raza mun. P. fiind înscrise în anexa 13 și validate prin hotărârea nr. 53/1991.
Deși în susținerea dreptului înscris în TP se află adeverința de proprietate nr. 206/14.01.1992 emisă de comisia municipală P., aceasta nu are suport în realitate.
Astfel, deși se menționează că temeiul reconstituirii dreptului de proprietate îl constituie HCJ 90/1991 ce a fost depusă, pârâta nu se regăsește în anexă.
Instanța de fond a analizat superficial soluția alegând arbitral probatorii și conexându-le în mod nereal.
Cererile unităților de cult de pe raza mun. P. au fost soluționate de comisia orășenească P. astfel: din cele 9 cereri depuse aceasta admite doar 5 poziții din anexă cu suprafața de 12,25 ha și 4 poziții au fost respinse cu suprafața de 30 ha teren. Propunerea acestei comisii a fost validată prin HCJ 53/1991 cu 5 poziții de admitere pentru suprafața menționată, parohiile nominalizate fiind: Sodomeni, Gâștești, Blăgești, L. și Slătioara.
Pârâta își revendică dreptul de proprietate cu adeverința nr. 206/1991 ce face trimitere la HCJ 90/1991, hotărâre în care pârâta nu apare.
Mai mult, nicio unitate de cult nu are teren pe raza orașului P..
Aspecte reținute de instanța de fond cu privire la M. G. sunt lipsite de relevanță întrucât se referă la 1300 mp teren situat în intravilanul localității ori solicitarea recurentului privește nulitatea TP în întregul său.
În drept se invocă dispozițiile legilor fondului funciar.
Recursul a fost formulat în termen, motivat, semnat, fiind scutit de la plata taxei de timbru.
Intimata P. R. Catolică „Sf. A. de Padova” a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pentru următoarele motive:
Nicio parohie de pe raza mun. P. nu a primit teren pe baza H.CJ. 53/1991. Parohiile au depus cererile de restituire iar prin adresa nr._ din 20.12.1991 P. a obligat Primăria P. să completeze adeverințele de proprietate; adeverințele au fost completate inițial ca fiind eliberate în baza HCJ 90/1991, ulterior 8 dintre acestea fiind modificate cu pixul în sensul menționării HCJ 89/1991.
Se arată faptul că reclamantul recurent este de rea credință, pârâta P. figurând cu mai multe bunuri imobile printre care 14.000 mp teren intravilan – teren pe care era situată biserica, casa parohială și sala tineretului, confiscate pentru extinderea Depoului și Uzinei P.. Cererea de reconstituire, după apariția legii 18/1991, a fost depusă pe vechea denumire a parohiei – „P. Gară”, depunerea cererii fiind confirmată de C. locală de fond funciar P.. De atunci pârâta stăpânește terenul, ulterior fiind eliberat și titlu de proprietate. În situația în care nu ar fi existat o validare P. nu ar fi obligat Primăria să elibereze adeverința de proprietate și să-i pună în posesie; de altfel nu există o hotărâre de respingere a validării.
Se mai arată faptul că terenul este intrat în circuitul civil: 500 mp fiind vânduți Mănăstirii R. Catolice „Cavanis”, 800 mp fiind oferită pentru locuri de cimitir.
Mai arată intimata faptul că, la apariția legii 247/2005, a făcut o nouă cerere către comisia locală de fond funciar, răspunsul primit fiind negativ motivat de faptul că a primit titlu de proprietate pentru suprafața de 5 ha.
Au fost anexate o . acte, în copie.
La termenul din 4.12.2009 s-a încuviințat proba cu acte, acestea fiind depuse în copie la dosar.
La 30.04.2010 s-a admis cererea de înscriere în fals formulată de intimatul M. D. V. referitor la o . acte:
- adresa nr. 3634/935 din 31.05.1935 emisă de Primăria Comunei Urbane P. (copie la fila 104 dosar recurs)
- adresa nr. 4985/17.07.1931 emisă de Primăria Comunei Urbane P. (copie la fila 105 dosar recurs)
- adresa nr. 69/2.02.2010 emisă de Mitropolia Moldovei și Bucovinei - Arhiepiscopia Iașilor, Protopopiatul P. (copie fila 106 recurs).
S-a dispus trimiterea acestor înscrisuri la P. de pe lângă Judecătoria Iași, în vederea efectuării de cercetări. S-a respins cererea de înscriere în fals referitoare la adresa nr. 3907/27.05.1930 emisă de Primăria Comunei Urbane P., la adeverințele nr. 206/14.01.1991 emise de C. Municipală P. de fond funciar, la adresa nr. 207/14.01.1991 (_/20.11.1991) emisă de Prefectura Județului Iași și la adeverința nr._/12.10.2009 emisă de Primăria Municipiului P..
La termenul din 7.06.2010 instanța de control judiciar, potrivit art.183 Cod procedură civilă, a suspendat judecarea cauzei până la finalizarea cercetărilor referitoare la sesizarea intimatului M. D. V. privind caracterul fals al înscrisurilor: adresa 3634/935/31.05.1935, adresa 4985/17.07.1931; adresa 69/02.02.2010, menționate în încheierea de ședință din 30.04.2010.
Cauza a fost repusă pe rol la termenul din 06.03.2013 motivat de faptul că intimatul M. și-a retras plângerea în dosarul penal ce a stat la baza suspendării (dosarul nr._/245/2012 soluționat prin sentința penală nr. 3932/20.12.2012).
Cauza a fost repusă pe rol la 29.03.2013 raportat la art. 151 C.pr.civ. pentru a se înainta întreaga documentație ce a stat la baza HCJ 90/1991, în special documentația ce a stat la baza validării în favoarea Parohiilor Catolice pe raza . și actele ulterioare validării, respectiv titlurile de proprietate emise.
Reține Tribunalul faptul că la dosar s-au depus mai multe precizări și memorii de către părțile din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține faptul că recursul declarat de către reclamant este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Suntem în prezența unei acțiuni formulate de P. jud. Iași de constatare a nulității absolute a T.P. nr._ din 08.07.2004 emis în beneficiul Parohiei R. Catolice P. pentru 5 ha (4 ha 8700 mp în extravilan și 1300 mp în intravilan, .> Prin prezentul recurs declarat de reclamant se invocă o . motive în susținerea admiterii cererii, fără a se invoca un anumit temei de drept.
Aceste motive vor fi analizate prin prisma temeiului de drept invocat la fond – art. III al.1 lit.a Lg. 169/1997 („ (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri”, fiind menționate 5 situații.
În ceea ce privește primelor motive invocate de către recurentă și aflate în strânsă legătură (motiv pentru care vor fi analizate împreună) - faptul că pârâta intimată nu a urmat procedura prevăzută de legea nr. 18/1991, sens în care se invocă drept aspect relevant faptul că nu s-a găsit documentația ce a stat la baza emiterii T.P. precum și faptul că – deși invocă drept al temei al reconstituirii HCJ 90/1991 – pârâta nu se regăsește în anexă (sunt 17 poziții unde aceasta nu figurează), faptul că – deși se face referire la adeverința nr. 206/1992 – aceasta nu are suport în realitate, instanța de control judiciar reține ca neîntemeiate susținerile recurentului raportat la probatoriul administrat atât la fond cât și în recurs.
Astfel, pornind de la TP_/2004 a cărui nulitate se solicită tribunalul reține faptul că, astfel cum reiese din adresa nr. 8546/23.06.2008 emisă de Primăria mun. P. - C. de Fond Funciar P., la baza eliberării titlului a stat adeverința de proprietate nr. 206/14.01.1992 (depusă la fila 8 dosar fond) întocmită de Prefectura Jud. Iași și înaintată Primăriei orașului P. cu adresa nr._/20.12.1991 (depusă la fila 7 dosar fond). Tot din această adresă reiese faptul că documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate se află la OCPI Iași iar cei 1300 mp teren intravilan reprezintă o compensare pentru suprafața de 14.000 mp teren avut în proprietate de parohie și ocupată în prezent de Depoul CF P..
Conform adeverinței de proprietate nr.206/14.01.1992 se adeverește faptul că Parohiei R. Catolice P. i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha în baza HCJ Iași 90/1991, anexa 13, poz.9.
Prin HCJ Iași 90/1991 (depusă într-o formă lizibilă la fila 358 recurs) s-a hotărât constituirea dreptului de proprietate în favoarea unităților cultului C. Romană Catolic asupra terenurilor situate în jud. Iași și menționate în anexa care face parte integrantă din această hotărâre, anexă depusă la fila 359-360 și care corespunde cu cea depusă la fila 362. Faptul că în anexa 13 depusă la fila 359 apare P. ca fiind în localitatea Mircești se explică chiar prin dispoziția Canonică din 13 iunie 1990 (fila 357 – din care reiese faptul că se înființează P. P., cu hramul „Sf. A. de Padova” ce se extinde pe toată raza orașului P., fiind numit Pr. Ș. D. – paroh de Mircești și paroh de P.), Decizia depusă la fila 356 recurs (din care reiese faptul că P. R. Catolică Mircești se reorganizează din 1.01.1990 în două unități distincte: P. Mircești și P. P.), adresa Primăriei . reiese faptul că P. R. Catolică Sf. A. de Padova din P., la momentul acordării titlului de proprietate în discuție, era tutelară și condusă de la Mircești.
Astfel în anexa 13 depusă la fila 362 apare la poziția 9 P. R. Catolică cu sediul în P. și o suprafață stabilită de comisie de 5 ha iar în anexa depusă la fila 359 apare P. Romană Catolică Sf. A. de Padova din Mircești, cu o suprafață atribuit de 5 ha. Este evident, din cuprinsul actelor menționate faptul că suntem în prezența aceleași parohii.
În ceea ce privește lipsa documentației, aspect ce atrage lipsa unui temei legal în emiterea titlului, tribunalul reține faptul că, în afara actelor menționate mai sus, la dosar a fost depusă adresa nr. 2825 din 4.03.2009 emisă de C. municipală de Fond Funciar P. din care reiese faptul că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate în baza lg. 18/1991 se află în arhiva Instituției Prefectului jud. Iași – C.J.F.F.Iași, la comisia locală existând doar un registru de evidență a acestor cereri în care sunt înregistrate o . parohii și culte printre care și P. Gară P. cu cerere nr._ din 12.03.1991 (fila 225 recurs iar în formă lizibilă fila 146 fond), la fila 220 recurs fiind depus și extrasul din registrul menționat.
Faptul că este menționată P. Gară P. este consecința unei schimbări a denumirii acestei unități de cult de-a lungul timpului, aspect ce reiese cu certitudine din mai multe acte depuse la dosar: declarațiile autentificate depuse la filele 26-28 fond, filele 127, 189-212 fond (în cuprinsul cărora sunt mențiuni despre existența Parohiei Gară P. din perioada 1937 – momentul înființării în locul vechii parohii Tg. P. - până în 1966, din . și actul depus la fila 181 recurs ce arată sediul acesteia până în anul 1971), ce ulterior a devenit P. Adormirea P. (conform actului administrativ din 1969 - fila 136 recurs) iar ulterior P. Romană Catolică, cu hramul „Sf. A. de Padova”. Toate aceste acte sunt conforme punctului de vedere comunicat de Episcopia Romană Catolică prin adresa nr. 2177/18.09.2013 depusă la fila 497 dosar recurs.
Tot raportat la lipsa unei documentații se reține de către Tribunal registrul agricol din anii 1948-1951 existent în arhiva Primăriei mun. P., în acest registru figurând Biserica Gară din P. precum și fișa de punere în posesie depusă la fila 19 fond.
În aceste condiții nu se poate reține lipsa unei documentații cu atât mai mult cu cât atunci când se solicită anularea titlurilor de proprietate pentru motive întemeiate exclusiv pe fapte imputabile autorităților ( cum este cazul de față întrucât culpa în ceea ce privește lipsa întregii documentații nu aparține Parohiei ci a deținătorului) și fără ca beneficiarii titlurilor anulate să primească o despăgubile echitabilă sau un teren echivalent, Curtea a statuat că, și dacă s-ar putea demonstra că servește unei cauze de interes public, constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, impunând beneficiarilor titlurilor o sarcină specială și exorbitantă care rupe echilibrul între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului .
In același sens este și hotărârea dată în cauza Jones c. României, Curtea, în conformitate cu aceeași practică, a aratat că atât timp cât în sarcina beneficiarului unui act administrativ prin care i se recunoaște dreptul de proprietate, nu se poate reține nici o culpă, anularea acestui act, fără a se oferi o despăgubire echitabilă beneficiarului, pe motiv că autoritățile administrative au descoperit ulterior emiterii actului că nu erau îndeplinite cerințele legale pentru emiterea actului, constituie o privare de proprietate nejustificată (obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor anterior emiterii actului, fiind încălcată de autorități, motivația în sensul că ulterior s-ar fi descoperit că nu erau îndeplinite cerințele legale, neconstituind în accepțiunea Curții o motivație pertinentă și suficientă).
Se mai arată faptul că cele 5 unități de cult de pe raza mun. P. ce au formulat cereri de reconstituire (Sodomeni, Gâștești, Blăgești, L. și Slătioara) au fost validate prin HCJ 53/1991 și înscrise în anexa 13 iar pârâta nu figurează.
În ceea ce privește aceste apărări Tribunalul reține faptul că HCJ 53/1991 (filele 224-226 fond) nu a fost invocată de către intimata pârâtă P. și nu are legătură cu titlul de proprietate contestat, motiv pentru care nu poate fi avută în vedere de către tribunal.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia recurentul arată faptul că aspectele reținute de instanța de fond legate de M. G. nu sunt relevante întrucât se referă la suprafața de 1300 mp intravilan, în timp ce acțiunea privește întreaga suprafață de 5 ha, tribunalul reține faptul că deși s-a contestat întreg titlul de proprietate, în afara motivelor legate de lipsa documentației și a unui temei legal de emitere a titlului de proprietate, apărările reclamantului recurent și ale intervenientului accesoriu –intimat privesc suprafața din intravilan de 1300 mp.
Cu privire la aceste aspecte Tribunalul reține atât puterea de lucru judecat din sentința civilă nr. 437/21.02.2008 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ cât și Hotărârea nr. 1192 din 10.10.1997 emisă de Prefectura jud. Iași, C. Județeană de Fond Funciar Iași de aplicare a legii 18/1991 prin care s-a validat propunerea comisiei municipale de fond funciar P. privind revocarea Adeverinței nr. 6598/12.08.1991 emisă domnului M. D. pentru suprafața de 0,33 ha teren situat în . P., moștenitori fiind M. D. V., G., D. și N. P. S-a reținut în cuprinsul acesteia faptul că acest teren nu face obiectul legii 18/1991 față de neînscrierea în CAP ca membru cooperator (în acest sens este și adresa nr. 7524/27.06.2005 depusă la fila 171 fond precum și adresa nr. 190 din 3.02.2003 emisă de C. municipală de fond funciar depusă la fila 43 dosar fond). Ori tocmai aceste acte au fost invocate de către reclamantul recurent în susținerea cererii sale: faptul că suprafața de 1300 mp a fost atribuită lui M. G. conform adeverinței 6596/1991 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 9687/1995.
Adeverința nr. 6598 din 1991 este depusă, în copie, la fila 39 dosar, adeverință prin care s-a stabilit dreptul de proprietate în favoarea lui M. V., G., D., D., N. P. – în calitate de moștenitori după M. I. D. – pentru 0,33 ha conform HCJ 53/1991, anexa 3 poziția 4. La fila 40 este depus și procesul verbal de punere în posesie nr. 9687/1995.
Hotărârea nr. 1192 din 10.10.1997 emisă de Prefectura jud. Iași, C. Județeană de Fond Funciar Iași de aplicare a legii 18/1991 este valabilă (nu s-a făcut dovada atacării, respectiv a anulării sale), producătoare de efecte juridice și face dovada clară a inexistenței unui drept de proprietate asupra suprafeței de 1300 mp intravilan situat în . a fost adus la cunoștința lui M. D. G. prin adresa nr. 7600/8.08.1997 aflată la fila 40 – josul paginii. Relevantă, în acest sens, este și declarația autentificată sub nr. 3603/03.06.2004 la BNP Asociați Z. C. M. și E., depusă la fila 42 fond prin care M. G. renunță definitiv și irevocabil la orice drept față de terenul trecut în procesul verbal de punere în posesie nr. 9687/1995 situat în T11, . intimatei pârâte P..
Reține astfel, tribunalul că – atât titlul de proprietate contestat cât și Hotărârea nr. 1192 din 10.10.1997 emisă de Prefectura jud. Iași, C. Județeană de Fond Funciar Iași de aplicare a legii 18/1991, sunt acte ce au intrat în circuitul civil, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală și prin raportare la dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, referitoare la principiul securității raporturilor juridice .
În acest sens, instanța de control judiciar are în vedere opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată și în cauza S. și alții contra României, 23 februarie 2006, unde a statuat că :„preeminența dreptului, unul din principiile fundamentale ale unei societăți democratice, este inerentă ansamblului articolelor Convenției.(...) Ea presupune respectarea principiului securității raporturilor juridice, și mai ales a deciziilor judecătorești devenite res judicata. Nici o parte nu este îndreptățită la revizuirea unei decizii finale și executorii numai în scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă decizie.”.
În același sens, invocăm jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată și în cauza R. contra României, 19 octombrie 2006, unde se mai reține că nu se poate face derogare de la acest principiu – al securității raporturilor juridice - decât atunci când motivele materiale și imperioase o solicită ( așa cum de altfel s-a mai pronunțat Curtea și în cauzele A. împotriva României și Riabykh c. Rusia, no_/99, § 52, CEDH 2003‑IX).
Pe de altă parte, în cauza Toșcută și alții c. României, Curtea a reținut că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate așa cum aceasta este definită prin cea de-a doua frază a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1, așa încât, anularea va fi permisa numai dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea alineatele 33-34 din hotărârea mai sus citată), în cauză nefiind întrunite elementele menționate care să permită anularea titlului de proprietate al intimatului, fără ruperea justului echilibru, în condițiile în care, pe de o parte, titlul de proprietate intrat în circuitul civil fără a fi contestat de către recurente, producând efecte juridice în ceea ce privește părțile și raporturile acestora cu terții iar pe de altă parte că, acesta a fost menținut ca urmare a unei hotărâri judecătorești emise într-o contestație a unei hotărâri a comisiei județene ce viza rectificarea sa .
Cu privire la acest principiu tribunalul reține și Hotărârea Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor mun. P. nr.117 din 25.11.2005 prin care s-a respins cererea Parohiei de stabilire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 14.000 mp din P., . reținându-se legalitatea reconstituirii suprafeței de 5 ha pentru care s-a emis titlul de proprietate; această situație este conformă adresei nr. 8546/23.06.2008 emisă de Primăria mun. P. - C. de Fond Funciar P. și a poziției susținute în mod constant de către Parohie.
Raportat la considerentele expuse mai sus reține faptul că niciuna din situațiile prevăzute de articolul invocat de recurentul reclamant în cererea de chemare în judecată nu este aplicabil în cauză, titlul de proprietate fiind emis conform dispozițiilor legale valabile la momentul emiterii sale.
În ceea ce privește cererile intervenientului intimat tribunalul reține faptul că acestea depășesc în extensiune limitele investirii prin cererea de chemare în judecată și recurs (acesta având calitatea de intervenient accesoriu). Apărările derivând din înșelarea drepturilor domnului M. G. nu mai pot fi analizate în condițiile în care în litigiul anterior (sentința civilă nr. 437/21.02.2008 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ ) s-a stabilit că nu are interesul de a cerceta valabilitatea titlului.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul declarat de reclamantul P. Județului Iași împotriva sentinței civile nr. 1629/19.06.2009 pronunțată de Judecătoria P., urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul P. Județului Iași împotriva sentinței civile nr. 1629/19.06.2009 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.10.2013.
Președinte, I. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, E. C. F. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 06.12.2013
JUD. FOND – S. A. I.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1283/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2174/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
