Pretenţii. Decizia nr. 1269/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1269/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 2209/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Mai 2013
PREȘEDINTE – A. M.
JUDECĂTOR - S. C. C.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - G. I. A.
DECIZIE Nr. 1269/2013
Pe rol se află soluționarea recursurlui formulat de recurentul P. M. împotriva sentinței civile nr. 7003/28.03.2012 a Judecătoriei Iași în contradictoriu cu intimata A.. de L. PT1 D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, prin reprezentant convențional av. L. G., lipsă fiind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- Procedura de citare este legal îndeplinită
- Intimata a depus la dosar un set de înscrisuri, după care,
Av. recurentului arată că a studiat înscrisurile depuse la dosar și consideră că acestea nu sunt concludente întrucât președintele asociației invocă chestiuni personale.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul asupra dezbaterilor recursului.
Av. recurentului solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată. Totodată, menționează că nu poate să comunice cu reprezentantul asociației și că chitanțele de la filele 156 -157 nu clarifică situația de fapt.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă 7003 din 28.03.2012 Judecătoria Iași a admis excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată invocată de pârât și a admis in parte acțiunea civilă formulată de reclamanta ASOCIATIA DE L. PT1 D. în contradictoriu cu pârâtul P. M.. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreținere ca fiind rămas fără obiect și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 827,68 lei cu titlu de penalități aferente perioadei 1 ianuarie 2008 – 1 decembrie 2010.
A reținut instanța de fond următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță sub nr. 2209/21.01.2011 reclamanta ASOCIATIA DE L. PT1 D. a chemat în judecată pe pârâtul P. M. solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească :
- obligarea pârâtului la plata sumei de 2051,40 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2008 - 30 noiembrie 2010;
- obligarea pârâtului la plata sumei de 827,68 lei cu titlu de majorări de întreținere calculate până la data de 30 noiembrie 2010,
- obligarea pârâtului la plata de penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere calculate asupra debitului de 2051,48 lei de la data introducerii acțiunii și până la data achitării integrale a acestei sume.
Reclamanta arată că pârâtul în calitate de proprietar al apartamentului nr. 13 situat în cartierul D., .. A, datorează sumele mai sus mentionate și că refuză să le achite deși a beneficiat de serviciile și utilitățile aferente.
In drept a invocat art. 17 din OG 85/2001, art. 29 din anexa nr. 2 a Legii 114/1996 și art. 22 din anexa nr. 2 a HG 400 /2003.
In dovedirea cererii a depus inscrisuri .
Pârâtul a depus intimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii intrucât sumele pretinse de reclamantă sunt incorect determinate, iar penalitățile sunt stabilite în mod arbitrar, intrucât nu sunt stabilite prin votul majoritar al proprietarilor potrivit art. 25 (2) din legea 230/2007.
A atașat 3 chitanțe ( fila 22) cu care a achitat în perioada 10.04. – 9.12.2008 suma de 1001, 48 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere.
Cauza a fost suspendată potrivit art. 155 ind. 1 c.pr. civ. la termenul din 25.03.2011 intrucât reclamanta nu s-a conformat in totalitate măsurilor dispuse prin rezoluție și prin citație, respectiv să depună listele de plată pentru perioada în litigiu și tabelul cu modul de calcul al penalităților.
Reclamanta a depus precizări ( fila 70, 89, 100, 116, 125, 129 și 150 ) fără a se conforma dispozițiilor inițiale, astfel că la termenul din 18.01.2012 s-a dispus efectuarea de copii de pe înscrisuri pe cheltuiala instanței pentru a se comunica pârâtului.
Pârâtul prin precizările depuse pentru termenul din 15.02.2011 a invocat excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată raportat la disp.art. 132 al.1 c.pr.civ., motivat de faptul că reclamanta și-a modificat pretențiile cu fiecare cerere de repunere pe rol în cadrul precizărilor efectuare între termenele de judecată.
Cererea de repunere pe rol a cauzei a fost admisă la termenul din 15.02.2012.
Pârâtul a depus chitanțele nr. 358 și 359/13.03.2012 cu care a achitat sumele de 408,50 lei și respectiv 1004, 73 lei cu care a achitat cheltuielile de întreținere inclusiv pentru suma decembrie 2011, iar potrivit mențiunilor făcute de administratorul P. M. la data de 13.03.3012 nu mai figura cu restanțe.
Potrivit art. 132 (1) cod procedură civilă cererea de chemare în judecată poate fi modificată doar la prima zi de înfățișare.
Reclamanta nu a procedat la mărirea sau micșorarea câtimii obiectului cererii pentru perioada inițială prin toate cererile ulterioare a pretins alte sume aferente unor alte perioade.
Excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată este întemeiată și urmează a fi admisă.
Pârâtul a achitat integral cheltuielile de întreținere pentru perioada în litigiu, fapt dovedit cu chitanțele depuse, dar și cu precizările făcute de reclamantă ( fila 125) la termenul din 18.01.2012 în care susține că debitul de 1568,31 lei pretins la acea dată este aferent perioadei aprilie 2010 – octombrie 2011, confirmând astfel încasarea cheltuielilor de întreținere anterioare.
Capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreținere urmează a fi respins ca fiind rămas fără obiect, ca urmare a faptului că la data de 13.02.2012 a achitat cheltuielile de întreținere până în luna decembrie 2011 inclusiv.
Pârâtul nu a prezentat o adeverință și nici reclamanta nu a confirmat că acesta ar fi achitat și penalitățile aferente, astfel că potrivit art. 49-50 din legea 230/2007 instanța va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 827,68 lei cu titlu de penalități aferente perioadei 1 ianuarie 2008 – 1 decembrie 2010, având în vedere că s-a făcut dovada că furnizorii au facturat penalități, iar prin Hotărârea din 25.03.2002 Adunarea generală a locatarilor a stabilit un procent de 0,02% pe zi de întârziere în situația în care debitul nu este achitat la scadență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul susținând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii
Arată că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic al acestuia.
Reclamanta a depus în susținerea cererii fișă de cont operațiuni diverse pentru locatarul P. M. și Hotărâre din 25.03.2002 arătând stabilirea procentului de penalități la 0,2% pe zi întârziere
Susține recurentul că a arătat prin întâmpinare faptul că a achitat sume de bani cu titlu de cheltuieli de întreținere, astfel că suma solicitată cu acest titlu de către reclamanta nu este corect individualizată iar în ce privește penalitățile de întârziere acestea nu au fost stabilite potrivit dispozițiilor legale, înscrisul denumit Hotărâre nu este asimilabil cu o hotărâre a Asociație în sensul art 25 și art 49 alin 1 din legea 230/2007, neîntrunind condițiile imperative cerute de legea specială.
Susține recurentul că s-a procedat la suspendarea judecății cauzei pentru că reclamanta nu a îndeplinit cerințele instanței iar repunerea cauzei pe rol a fost dispusă de către instanță deși subzistau motivele suspendării cauzei.
Mai susține recurentul că instanța a încălcat obligația impusă de art 129 cpc de a lămuri cauza sub toate aspectele de asemenea aceasta a omis să analizeze apărările sale cu privire la sumele solicitate de reclamantă.
Din înscrisurile depuse de reclamantă rezultă că aceasta a aplicat procente diferite de penalizare pentru diverse perioade, astfel că instanța avea obligația stabilirii modului în care s-au calculat penalitățile.
Mai susține că este în posesia unor înscrisuri noi din care rezultă că au fost calculate de către Asociație sume mai mari decât cele real datorate președintele de asociație refuzând să procedeze la citirea apometrelor și calculând cantități foarte mari de apă.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței judecătoriei în sensul respingerii cererii reclamantei.
În drept a invocat dis part 304 pct 8-9, 304 ind 1 și 312 alin 3 cpc
A atașat cererii de recurs, legal timbrate proces verbal de citire a apometrelor și tabel privind consumul real de apă și cantitatea de apă calculată și achitată de către recurent pentru anii 2008 - 2012.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care susține respingerea cererii de recurs. Susține că recurenții datorează sumele solicitate, că pe lista din luna nov. 2011 aceștia figurează cu restanță la plata întreținerii și cu penalități de întârziere de 1218,92 lei pentru restanțele mari la plata întreținerii pe care le-au avut.
În ce privește susținerea recurenților că au plătit cantități enorme de apă arată intimata că recurenți nu au mai permis citirea apometrelor din anul 2007, motiv pentru care a fost estimat consumul de apă al acestora
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și a disp. art 304 ind 1 cpc instanța reține următoarele:
Recurentul este proprietar al apartamentului al apartamentului 13 ., . această calitate îi revine obligația achitării sumelor reprezentând cheltuieli de întreținere, potrivit dispozițiilor art. 46 coroborat cu art. 49 din Legea nr. 230/2007, pârâtul are obligația de a achita cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, în termen de maximum 20 zile calendaristice de la data afișării listei de plată.
Cu privire la cheltuielile de întreținere datorate pentru perioada solicitată în acțiune, instanța de fond în mod corect a reținut lipsa de obiect a cererii, din copiile chitanțelor de plată depuse de pârât la dosar rezultând că acesta a achitat sumele impuse cu acest titlu de către asociație de locatari.
În ce privește greșita repunere pe rol a cauzei reține instanța de recurs că sancțiunea suspendării judecății în temeiul dis part 155 ind 1 cpc este o facultate a instanței și intervine în situația în care judecătorul apreciază că desfășurarea normală a procesului este împiedicată prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite de lege sau judecător în sarcina reclamantului
Repunerea cauzei pe rol a avut loc în condițiile prevăzute de dis part 155 ind 1 alin 2 cpc, după ce judecătorul fondului a apreciat că reclamanta îndeplinit obligațiile impuse acesteia, respectiv depunerea de tabele cu sumele solicitate cu titlu de cheltuieli și penalități, și că procesul poate continua, apreciere corectă câtăvreme s-a procedat și la soluționarea pe fond a cauzei.
Analizând critica recurentului privind greșita obligare la plata penalităților de întârziere instanța de recurs reține următoarele:
În cazul nerespectării obligației de plată, în termenul stabilit de lege, asociația de proprietari poate calcula și percepe penalități de întârziere pentru suma neachitată, în cuantum de maxim 0,2% pe zi de întârziere, conform art. 49 alin 1 din Lege.
Din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune afișate lunar de către reclamantă, precum și din fișa de calcul a restanțelor și penalităților datorate de pârât, depuse la dosarul cauzei, rezultă că pârâtul nu a achitat în perioada 01.2008 – 12.2010, la termenele stabilite de lege, cotele de întreținere.
Astfel cum rezultă din calculul depus la dosar de reclamantă, la sumele achitate cu întârziere și la cele restante au fost calculate penalități, de 0,1% 0,05%, 0,04 % pe zi de întârziere, penalități calculate la sold.
Critica recurentului privind greșita obligare a sa la plata penalităților de întârziere este întemeiată.
Astfel potrivit disp art 25 teza a doua din HG 1588/2007 Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat.
(2) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli de reparații ale proprietății comune sau pentru alte cheltuieli de natură administrativă.
(3) Dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la:
a) restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor;
b) persoana împuternicită să achite facturile, dacă a întârziat plata facturilor la termen.
Ori, reține instanța că în speță reclamanta nu a dovedit stabilirea unui sistem propriu de penalizări ale asociației de proprietari pentru restanțele afișate pe lista de plată ce privesc cheltuielile asociației de proprietari, conform prevederilor legale;
Astfel, înscrisul depus de reclamantă la fila 4 dosar, în susținerea acestui capăt de cerere nu reprezintă o hotărâre o Comitetului Executiv al Asociației de Proprietari care să confere îndreptățirea perceperii de penalități de întârziere la plata cheltuielilor de întreținere.
Penalitățile nu pot fi impuse și nu sunt datorate de către proprietari decât în condițiile în care, în cadrul Asociației din care aceștia fac parte s-a stabilit, în conformitate cu dispozițiile legale, că se vor percepe aceste penalități.
În lipsa unei astfel de dovezi nu se pot acorda penalități de întârziere doar în considerarea faptului că și furnizorii de utilități percep astfel de penalități de întârziere, motiv pentru care instanța de recurs va admite recursul formulat de recurentul P. M. și modificând în parte sentința civilă nr. 7003/28.03.2012 a Judecătoriei Iași, va respinge cererea de obligare a acestuia la plata sumei de 827,68 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei ian 2008 – dec 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul P. M. împotriva sent.civ.nr.7003/28.03.2012 a Judecătoriei Iași, sent.pe care o modifică în parte:
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. C. | Judecător, R. C. |
Grefier, G. I. A. |
Red: RD
Tehn: GIA
19.06.2013
Judecător fond: B. T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 294/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 7107/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
