Fond funciar. Decizia nr. 432/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 432/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 6188/866/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Februarie 2013
Președinte - M. M.
Judecător – C. C. E.
Judecător – F. E. C.
Grefier –M. Getuța
DECIZIA CIVILĂ Nr. 432
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul D. L. L., împotriva sentinței civile nr. 1414/07.05.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosar nr._ , intimata C. J. IASI DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, având ca obiect fond funciar, plângere împotriva Hot. .> La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurentul personal, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Interpelat fiind recurentul arată că nu mai are alte înscrisuri de depus, nu solicită administrarea de probe suplimentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul.
Recurentul arată că în titlu de proprietate care se află în copie la dosar autoarea sa a primit 0,23 ha teren în acea . au susținut sub jurământ că autoarea a avut teren,precizează că niciodată nu a avut pretenția să primească teren pe același amplasament, solicită să se admită recursul, admiterea acțiunii, reconstituirea suprafeței de 2,58 ha, să se anuleze sentința Judecătoriei. Cu cheltuieli de judecată,
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1414/07.05.2012 pronunțată de Judecătoria P. a fost respinsă plângerea promovată de petentul D. L. L. în contradictoriu cu intimata C. Județeană Iași de Fond Funciar.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin cererea înregistrată sub nr. 3/17.08.2005, în calitate de moștenitor al defuncților D. L. și D. A., petentul a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,58 ha teren, situat pe raza comunei M., jud. Iași. În soluționarea cererii petentului, C. locală de fond funciar M. a avut în vedere procesul-verbal de confiscare a terenului în suprafață totală de 1,54 ha din data de 18.04.1959, declarația numitului Câtea I. autentificată sub nr. 3736/1998, certificate de stare civilă, titlul de proprietate nr._/05.10.1995, filă registru agricol D. L. din perioada 1959-1962, 2 cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de autoarea D. A. în anul 1991. C. locală M. de fond funciar a propus invalidarea cererii petentului în privința cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 1,04 ha teren, reținând că petentul nu deține terenul respectiv. Petentul a formulat contestație împotriva hotărârii Comisiei locale de fond funciar M., înregistrată sub nr. 3024/30.09.2005 și a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren solicitată inițial. Prin hotărârea nr. 2259/27.10.2011, C. județeană Iași de fond funciar a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar M., a admis în parte cererea petentului și i-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 1,54 ha situat pe raza comunei M. și înscrierea în anexa 3, motivând că petentul a făcut dovada că suprafața de teren respectivă a fost preluată de stat conform procesului-verbal din data de 18.04.1959.
S-a mai reținut de către instanța de fond că hotărârea nr. 2259/27.10.2011 emisă de C. județeană Iași de fond funciar este legală și temeinică. Astfel, s-a reținut că autorii petentului au avut în proprietate suprafața de aproximativ 1,54 ha confiscat de către stat conform procesului – verbal din data de 18.04.1959, precum și, conform mențiunilor registrului agricol din perioada 1956-1959, 1959-1962, suprafață de 4,02 ha, din care pentru 3,7677 ha teren au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr._/05.10.1995.
Prima instanță a mai reținut că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 6 din Legea nr. 1/2000, astfel încât proba testimonială administrată să fie suficientă pentru a se admite solicitarea petentului. Astfel, deși petentul nu a fost în măsură să prezinte vreun înscris privind proprietatea autorilor săi asupra terenului în suprafață de 1,04 ha pretins din tarlaua Costișă, ., acesta nu are posesia terenului. Mai mult, chiar în ipoteza în care s-ar recunoaște dreptul de proprietate asupra terenului solicitat, nu s-ar putea proceda la reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament, acesta fiind ocupat de alte persoane. Totodată, martorii audiați nu îndeplinesc nici cea de-a treia cerință a legii, anume ceea ce a fi proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
În consecință, s-a reținut că solicitarea petentului de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,04 ha teren nu este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs petentul D. L..
În motivarea recursului, recurentul a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că din suprafața de 1,5 ha teren, o suprafață de 0,23 ha a fost înscrisă în titlul de proprietate al defunctei D. A., fapt ce dovedește că a deținut teren în tarlaua respectivă. De asemenea, nu s-a ținut cont de faptul că defuncții C. C. și M. N. au primit două parcele de teren, în loc de o singură parcelă, nemaiavând vecinii pe care i-au avut anterior. Recurentul mai susține și faptul că, în situația în care terenul solicitat este ocupat, a solicitat să i se atribuie teren în altă . toate aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului.
Intimata C. Județeană de Fond Funciar Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a invocat prevederile art. 8 și art. 11 din Legea nr. 18/1991 și prevederile art. 9 din H.G. nr. 890/2005, susținând că, potrivit procesului – verbal din 18.04.1959, a fost predată la stat doar suprafața de 1,54 ha teren, astfel încât recurentul nu era îndreptățit la reconstituirea întregii suprafețe solicitate.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Primăria .. 3/17.08.2005, recurentul D. L. L. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren confiscată la data de 18.04.1959, precum și pentru suprafața de 1,04 ha teren arabil în tarlaua „Costișă”, ..
C. Locală M. de Fond Funciar, analizând cererea recurentului, a propus invalidarea cererii cu privire la suprafața de 1,04 ha teren.
Prin Hotărârea nr. 2259/27.10.2011 emisă de C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a fost invalidată propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar M., a fost admisă în parte cererea petentului D. L. L. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea solicitantului pentru suprafața de 1,54 ha teren situat pe raza comunei M., jud. Iași. S-a reținut prin această hotărâre că, din suprafața de 2,58 ha teren solicitată de petent în calitate de moștenitor al autorului D. L., cererea este întemeiată doar pentru suprafața de 1,54 ha teren, suprafață preluată de către stat prin procesul – verbal din data de 18.04.1959.
Or, raportat la probele administrate în cauză, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a reținut că Hotărârea nr. 2259/27.10.2011 emisă de C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor este legală și temeinică, recurentul nefiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 1,04 ha teren.
Astfel, recurentul este moștenitorul defuncților D. L. și D. A.. Autorii recurentului au avut în proprietate o suprafață de 3,99 ha teren, conform mențiunilor din registrul agricol din anii 1959 – 1961. Cu privire la această suprafață de teren, D. A. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (nr. 5076/15.03.1991), fiindu-i emis titlul de proprietate nr._/05.10.1995 pentru suprafața de 3,7677 ha teren.
De asemenea, autorul recurentului, defunctul D. L., a mai avut în proprietate și o altă suprafață de teren, de 1,54 ha, suprafață confiscată conform procesului – verbal din 18.04.1959. Cu privire la această suprafață de 1,54 ha teren, prin hotărârea contestată s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin cererea formulată, recurentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate atât cu privire la suprafața de 1,54 ha teren, cât și cu privire la suprafața de 1,04 ha teren situat în ., ce a aparținut autorilor săi.
Or, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, instanța de recurs constată că recurentul nu a probat îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,04 ha teren.
Astfel, potrivit disp. art. 8 alin. 2 din Legea nr. 19/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite”. Prin urmare, o primă condiție care trebuie îndeplinită pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991 o constituie calitatea de proprietar direct sau moștenitor al proprietarului terenului pentru care se solicită reconstituirea.
Potrivit disp. art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, „suprafața adusă în CAP, preluată de cooperativă în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori, este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperative sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarațiile de martori”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, dispozițiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, la stabilirea, prin reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, comisiile vor verifica în mod riguros, existența actelor doveditoare prevăzute de art. 9 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2 din aceeași lege, iar potrivit alin. 11 al aceluiași articol, titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. De asemenea, potrivit disp. art. 6 alin. 12 din Legea nr. 1/2000, consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate, iar potrivit alin. 13, în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
În speță, din probele administrate în cauză nu rezultă că autorii recurentului ar fi avut în proprietate și această suprafață de 1,04 ha teren solicitată prin cererea din 17.08.2005. În acest sens, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că autorii petentului ar fi avut în proprietate suprafața de 3,99 ha teren înscrisă în registrul agricol, pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._/05.10.1995, și suprafața de 1,54 ha teren confiscată conform procesului – verbal din 18.04.1959, pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin hotărârea contestată. De asemenea, instanța de recurs reține că declarațiile martorilor audiați în cauză nu sunt suficiente și nu îndeplinesc condițiile legale pentru a se putea dispune reconstituirea dreptului de proprietate. Astfel, martorul P. M. a declarat faptul că deține o suprafață de teren în tarlaua Costișa, . nu se învecinează cu terenul petentului, precum și faptul că nu știe unde este amplasamentul terenului solicitat de către petent. Martorul C. M. a declarat că autorul recurentul ar fi avut în proprietate o suprafață de 1,5 – 2 ha teren ce a fost preluat de către stat și că acest teren este în prezent ocupat de altă persoană.
Astfel, instanța de recurs reține că din declarațiile martorilor audiați nu rezultă cu certitudine faptul că autorii recurentului ar fi deținut și această suprafață de 1,04 ha teren, suprafață care în prezent să fie în posesia recurentului. În plus, nici nu rezultă că martorii sunt proprietari vecini pe toate laturile terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea, astfel cum prevăd dispozițiile art. 6 din Legea nr. 1/2000.
Pe cale de consecință, instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond a constatat că plângerea formulată este neîntemeiată, recurentul nefăcând dovada dreptului de proprietate al autorilor săi pentru suprafața de 1,04 ha teren.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul D. L. L. împotriva sentinței civile nr.1414/07.05.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosar nr._ , sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 22.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
M.M. C.C.E. F.E.C. M.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 18.04.2013
Judecător fond: B. I. E.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 433/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
