Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 429/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 429/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 33210/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Februarie 2013
Președinte - M. M.
Judecător M. M.
Judecător G. C.
Grefier Getuța M.
Decizia civilă Nr. 429/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenții M. IAȘI - PRIN P. M.. IASI, C. L. AL M.. IAȘI, P. M.. IAȘI împotriva sentinței civile nr. 5690/14.03.2012 a Judecătoriei Iași, intimat C. I.. DE MEDICINĂ DE FAMILIE C. I. MONIA, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.02.2013, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 5690/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite acțiunea promovată de către reclamanta-pârâta C. INDIVIDUAL DE MEDICINĂ DE FAMILIE C. I. MONIA, cu sediul procedural ales în Iași, .. 7, blocul 911, scara 3, etajul I, ., în contradictoriu cu pârâții-reclamanții M. IAȘI – PRIN P. M.. IAȘI și C. L. AL M.. IAȘI – PRIN P. M.. IAȘI, cu sediul în Iași, bld. Ș. cel M. și Sfânt nr. 45, județul Iași.
Prezenta sentință ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare între pârâții-reclamanți, în calitate de vânzători, pe de o parte, și reclamanta-pârâta, în calitate de cumpărătoare, pe de altă parte, act având ca obiect imobilul – construcție cu destinație de spațiu medical situat în M.. Iași, .. 73A, jud. Iași, și cota indiviză de teren aferentă din imobilul construcție menționat (obiect identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert V. D.), în schimbul unui preț de 5126 lei.
Respinge cererea reconvențională formulată de către pârâții-reclamanți, ca fiind neîntemeiată.
Obligă pe pârâții-reclamanți să plătească reclamantei-pârâte suma de 1721,56 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert, onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
La data de 12 octombrie 2011, sub nr._, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași cererea formulată de către reclamantul C. INDIVIDUAL DE MEDICINĂ DE FAMILIE C. I. MONIA în contradictoriu cu pârâții M. IAȘI – PRIN P. M.. IAȘI și C. L. AL M.. IAȘI – PRIN P. M.. IAȘI, prin care s-a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic cu privire cu privire la spațiul medical și terenul aferent situat în M.. Iași, I. C. nr. 73A, jud. Iași.
În motivarea cererii de chemare în judecată, s-a susținut că, în fapt, între părți a intervenit procesul verbal de vânzare directă din 8 octombrie 2007 prin care s-a convenit vânzarea spațiului medical în care reclamanta își desfășura activitatea, că prețul vânzării –5126 lei – a fost stabilit în temeiul OUG 110/2005 și a fost achitat. S-a afirmat că pârâții refuză să se prezinte la notariat pentru perfectarea actului autentic de înstrăinare.
În dovedirea acțiunii, au fost anexate înscrisuri.
Legal citați, pârâții M. IAȘI – PRIN P. M.. IAȘI și C. L. AL M.. IAȘI – PRIN P. M.. IAȘI au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocându-s, în esență, Decizia Curții Constituționale nr. 870/2007. Concomitent cu depunerea întâmpinării, pârâții au formulat și o cerere reconvențională, solicitând constatarea nulității absolute a procesului verbal de negociere directă, invocat de către reclamantă, pentru lipsa consimțământului și preț neserios, cerându-se repunerea părților în situația anterioară.
În cadrul cercetării judecătorești s-a procedat la administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit de către domnul expert V. D..
Analizând și coroborând probele administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la Primăria M.. Iași sub nr._ din 8 septembrie 2006, reclamanta-pârâtă a solicitat pârâtului-reclamant M. IAȘI – PRIN P. M.. IAȘI cumpărarea spațiului medical situat în situat în M.. Iași, .. 73A. La data de 17 octombrie 2007, reclamanta-pârâtă a achitat suma de 5125 lei cu titlu de contravaloare integrală a cabinetului medical (chitanța . WLL nr._ din 17 octombrie 2007, fila 6). Procedura de vânzare a spațiului medical s-a finalizat prin încheierea procesului verbal de vânzare directă nr._ din 8 octombrie 2007, semnat de către cumpărător și de către toți cei cinci membri ai Comisiei pentru vânzarea spațiilor medicale conf. Legii nr. 236/2006.
În procesul verbal de vânzare directă menționat (fila 5) se preciza că la data procesului verbal Comisia pentru vânzarea spațiilor medicale constituită conf. Legii 236/2006 a procedat la vânzarea spațiului medical descris anterior, în schimbul unui preț achitat integral. Același proces verbal menționa faptul că în termen de 15 zile de la data încheierii procesului verbal cumpărătorul trebuie să încheie contractul de vânzare cumpărare, în caz contrar vânzarea directă se consideră eșuată.
În drept, instanța reține incidența în speță a dispozițiilor art. 969 din Codul civil, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Conform prevederilor art. 970 din Codul civil, convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.
Executarea în natură a obligațiilor are rang de principiu în dreptul civil român, fiind reglementat prin dispozițiile art. 1073 din Codul civil, conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Potrivit dispozițiilor art. 1077 din Codul civil, nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.
Art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu ultima modificare adusă prin OUG nr. 114/2009 dispune că terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. Art. 5 alin. (2) din același act normative precizează că În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Din analiza coroborată a celor șase texte de lege sus-menționate, instanța reține că se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în situația în care una dintre părțile înscrisului sub semnătură privată - prin care se dorește transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun - nu își îndeplinește obligația contractuală de a face, constând în transmiterea legală a dreptului de proprietate asupra imobilului.
Procesul verbal intervenit în 8 octombrie 2007 între reclamanta-pârâtă și pârâții-reclamanți are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, antecontract ce avea un obiect determinat și un preț determinat. Aceasta deoarece, deși vânzarea intervenită între părți a fost validată pentru că procesul verbal de vânzare directă a fost semnat de către cumpărător și toți membrii comisiei (cerința prevăzută de Regulamentul de desfășurare a vânzării directe – anexă la Hotărârea nr. 363 din 30 octombrie 2006 a Municipiului Iași), totuși vânzătorul a refuzat în final să mai semneze contractul de vânzare cumpărare la care făcea referire procesul verbal de vânzare directă.
Întrucât procesul verbal intervenit în 8 octombrie 2007 între părți nu a fost constitutiv de drepturi, ci generator de raporturi obligaționale, acestea, deși nu au transferat dreptul de proprietate asupra spațiului medical, au născut obligația pentru pârâții-reclamanți să vândă reclamantei-pârâte obiectul individualizat, mai ales că vânzarea a fost considerată validată de către pârâții reclamanți la data semnării procesului verbal menționate. Pârâții-reclamanți au refuzat expres să își execute această obligație, atitudine manifestată și în cadrul prezentei acțiuni.
Cum procesul verbal intervenit între părți are ca obiect și un teren, rezultă că acesta a născut în sarcina și obligația de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică prevăzută de lege.
Față de cele arătate mai sus, instanța apreciază că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru darea unei hotărâri care să țină loc de act autentic. Astfel, reținând neexecutarea culpabilă de către pârâți a obligației de încheiere a contractului de vânzare cumpărare, obligație ce s-a născut la data încheierii procesului verbal de vânzare directă, instanța apreciază că principiul executării în natură a obligațiilor legitimează acțiunea reclamantei-pârâte. În consecință, urmează ca prezenta sentință să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare între pârâții-reclamanți, în calitate de vânzători, pe de o parte, și reclamanta-pârâta, în calitate de cumpărătoare, pe de altă parte, act având ca obiect imobilul – construcție cu destinație de spațiu medical situat în M.. Iași, .. 73A, jud. Iași, și cota indiviză de teren aferentă din imobilul construcție menționat (obiect identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în prezenta cauză de către domnul expert V. D.), în schimbul unui preț de 5126 lei.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâții-reclamanți, instanța o apreciază a fi neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed.
În drept, instanța reține că nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Pentru ca sancțiunea nulității să intervină, trebuie ca cel care o invocă să probeze faptul că la încheierea actului au fost eludate dispozițiile pentru a căror nerespectare legea prevede o asemenea sancțiune.
În speță, s-a invocat nulitatea absolută pe motiv că a fost încălcat dreptul de dispoziție al proprietarului, fiind vorba despre o vânzare impusă de lege (lege ce a fost constată ca fiind neconstituțională), iar prețul vânzării este derizoriu.
Instanța apreciază că deși Curtea Constituțională a României a declarat, prin Decizia nr. 871/09.10.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 701 din 17.10.2007, neconstituțională O.U.G. nr. 110/2005, aceasta decizie produce efecte exclusiv pentru viitor, din momentul publicării în Monitorul Oficial, neputând afecta în vreun fel raporturile juridice născute anterior publicării sale, notoriu fiind, de altfel, faptul că motivele nulității unui act juridic civil se apreciază în funcție de normele juridice în vigoare la data încheierii actului respectiv. Cum la data de 8 octombrie 2007, O.U.G. nr. 110/2005, care a constituit temei pentru încheierea contractului, era în vigoare, rezultă că la momentul încheierii contractului consimțământul promitentului vânzător nu era viciat, ci era valabil exprimat.
Instanța notează că prețul contractului nu poate fi apreciat ca fiind derizoriu, din moment ce la stabilirea lui s-au avut în vedere tocmai dispozițiile legale în vigoare la data încheierii contractului.
Având în vedere că reclamanta-pârâtă C. INDIVIDUAL DE MEDICINĂ DE FAMILIE C. I. MONIA a probat efectuarea unor cheltuieli de judecată de 1721,56 lei, instanța, față de prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâților-reclamanți în declanșarea și derularea prezentului litigiu, îi va obliga să plătească reclamantei – pârâte suma de 1721,56 lei (din care 418,56 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, 3 lei reprezintă timbru judiciar, 600 lei onorariu avocat N. O., și 700 lei reprezintă onorariu expert V. D.).
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs M. Iași, P. Municipiului Iași și C. L. al Municipiului Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, Comisia pentru vânzarea spațiilor medicale din cadrul instituției recurente a încheiat la data de 08.10.2007 procesul –verbal de vânzare directă a spațiilor cu mențiunea finală: “cumpărătorul a luat cunoștință că în termen de 15 zile de la încheierea prezentului proces verbal trebuie să încheie contractul de vânzare cumpărare . În caz contrar vânzarea va fi eșuată.” Ulterior la data de 9.10.2007, prin Decizia nr. 871, O.U.G. nr. 110/2005 aprobată prin Legea nr. 236/2006, a fost declarată neconstituțională. Susțin recurenții că respectivul contractul nefiind încheiat sub formă autentică, vânzarea nici nu mai putea avea loc pentru că nu mai există temeiul de drept. Ca un aspect subsidiar, trebuie avute în vedere și motivele Curții Constituționale pentru care a fost admisă această excepție.
Conform art. 1 alin. 2 din fosta O.U.G. nr. 110/2005, prin spațiul medical se înțelege spațiul în care se desfășoară efectiv activitate medicală și activitate medicală conexă, precum și cota indiviză din spațiul comun. Toate contractele de vânzare-cumpărare în cauză au ca obiect nu numai vânzarea cabinetului medical ca și construcție ci și a terenului aferent reprezentând de regulă, o cotă indiviză din suprafața totală de teren pe care este amplasată clădirea.
Ca urmare, după declararea O.U.G. 110/2005 neconstituțională, instituția recurentă a fost în imposibilitatea de a mai încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, întrucât, în lipsa unui temei legal în vigoare pentru vânzarea directă, au fost obligați să se supună legislației generale care prevede că bunurile proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale se pot vinde numai prin licitație publică (art. 123 alin. 2 din legea nr. 215/2001 a administrației publice locale).
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului în sensul respingerii acțiunii reclamantei și admiterea cererii reconvenționale
Intimata a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică legală.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză, reclamanta C. INDIVIDUAL DE MEDICINĂ DE FAMILIE C. I. MONIA a solicitat in contradictoriu cu pârâții M. IASI, P. MUNICIPIULUI IAȘI și C. L. AL M.. IASI pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru spațiul cu destinația de cabinet medical și terenul aferent situat în M.. Iași, .. 73A, jud. Iași.
În fapt, Tribunalul reține că, între părți a fost încheiat procesul verbal de vânzare directă datat 8.10.2007 pentru spațiul cu destinație de cabinet medical situat în Iași în Iași, .. 73A, jud. Iași, stabilindu-se că termenul pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare de 15 zile și obligația cumpărătorului de a achita prețul, reclamanta achitând cu chitanța 17.10.2007 suma de 5126 lei, cu titlu de avans.
La data de 17.10.2007 au fost publicate în Monitorul Oficial Deciziile Curții Constituționale nr.870/2007, nr.871/2007 prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG 110/2005 aprobată și completată prin Legea 236/2006.
Tribunalul reține că în cazul promisiunilor bilaterale de vânzare – cumpărare, ale căror clauze anticipatorii au fost executate de părți s-a admis necontestat posibilitatea ca instanța să pronunțe, în baza art., 1073 și 1077 cod civil o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare –cumpărare. Două condiții sunt esențiale acestei posibilități:
a) antecontractul să aibă îndeplinite condițiile generale de valabilitate a actelor juridice prevăzute de art. 948 Cod civil;
b) bunul a cărei vânzare a fost promisă să se afle în patrimoniul vânzătorului promitent și să nu existe alte impedimente legale. Apare important pentru transformarea antecontractului în contract perfect ca părțile să fi executat clauzele anticipatorii ale convenției lor – predarea bunului promis și plata prețului.
Tribunalul constată raportul juridic dintre părți a luat naștere sub imperiul O.U.G. nr. 110/2005, dar prin decizia nr. 870/09.10.2007 au fost declarate neconstituționale disp. art. 1, art. 4 alin 1, art. 5 alin 1 și art. 8 din O.U.G. nr. 110/2005, în măsura în care acestea instituiau obligația autorităților locale de a scoate la vânzare spațiile cu destinația de cabinete medicale, iar potrivit art. 147 alin 1 din Constituție dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Prin urmare, având în vedere că legea care a guvernat raporturile juridice dintre părți, respectiv O.G. nr. 110/200, are caracter de caracter special instituind o anumită procedură de transmitere a dreptului de proprietate, derogatorie de la dreptul comun și cu întâietate în aplicabilitate cu față de dispozițiile dreptului comun pe care sunt întemeiate pretențiile reclamantei, Tribunalul apreciază că nu se poate da prioritate dreptului comun având în vedere prețul plătit a fost calculat conform calculat O.G. nr. 110/2005, cu privire la care s-a constata necostituționalitatea, în condițiile în care reglementa un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la expropriere consacrate de dispozițiile art. 44 alin1 și 3 din Constituție.
A considera altfel, s-ar ajunge la o lex terția prin aplicarea combinată atât a regulilor de drept comun cât și a dispozițiilor din legea specială, și la ignora deciziile Curții Constituționale, ceea însemna încălcarea dispozițiilor art.124 din Constituția României conform căruia „justiția se înfăptuiește în numele legii”, iar sentința ar fi lovită de nulitate în temeiul art.304 pct.4 C.pr.civ ( „când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești”), întrucât prin eludarea unor prevederi normative în vigoare se trece fără îndoiala în domeniul puterii legislative.
Mai mult la data sesizării instanței de fond, noua reglementare în materie, respectiv O.U.G. 68/2008 instituie o nouă procedură de vânzare a spațiilor medicale, fără dispoziții tranzitorii cu privire la procedurile desfășurate anterior, vânzarea-cumpărarea fiind condiționată de o îndeplinirea unei proceduri anterioare pronunțării hotărârii.
Cu privire la modul de soluționare a cererii reconvenționale, Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a dispus respingerea acesteia având în vedere considerentul că procesului-verbal de negociere directă a fost încheiat conform dispozițiilor legale în vigoare la data de 8 octombrie 2007, respectiv O.U.G. nr. 110/2005, iar declararea neconstituțională a acestora nu a produs nici un efect cu privire la actele anterioare.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, 969 Cod civil, Tribunalul urmează a admite recursul declarat de M. Iași și C. L. Iași împotriva sentinței civile nr. 5690/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 3_, sentință pe care o va modifica în parte în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta C. INDIVIDUAL DE MEDICINĂ DE FAMILIE C. I. MONIA în contradictoriu cu M. Iași, P. Municipiului Iași și C. L. Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâții-reclamanți M. Iași, P. M.. Iași și C. L. Iași împotriva sentinței civile nr. 5690/14.03.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge acțiunea formulată de C. Individual de Medicină de Familie C. I. Monia în contradictoriu cu pârâții-reclamanți M. Iași, P. M.. Iași și C. L. Iași.
Menține dispoziția referitoare la respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâții-reclamanți M. Iași, P. M.. Iași și C. L. Iași în contradictoriu cu C. Individual de Medicină de Familie C. I. Monia.
Obligă intimatul la plata către recurenți a sumei de 212 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2013.
Președinte, M. M. | Judecător, M. M. | Judecător, G. C. |
Grefier, Getuța M. |
Red. G.C.
Tehnored. G.C./M.M.D.
2 ex./22.03.2013
Judecător fond A. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 427/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 432/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
