Fond funciar. Decizia nr. 477/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 477/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 18846/245/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Februarie 2013
Președinte - A. M. C.
Judecător - E.-C. P.
Judecător - M. M.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 477/2013
Pe rol pronunțarea recursului formulat de petentii M. N. si M. D. I. împotriva sentinței civile nr. 4827/ 01.03. 2012 a Judecătoriei Iași, în contradictoriu cu intimații C. J.. Iași Pentru Stabilirea Dreptului de Prop. Privata Asupra Terenurilor, C. C. Ipatele Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor, având ca obiect fond funciar plângere împotriva hotărârii Comisiei F.F..
La apelul nominal lipsesc părțile.
Componența nominală a completului de judecată R1, la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii judecătorului I. C., conform dispozițiilor din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, cu judecătorul planificat pe lista de permanență, respectiv judecător M. M., conform procesului verbal nr. 110/05.02.2013 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 06.02.2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, pentru a-i da apărătorului recurenților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, la solicitarea acestuia, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 14.02.2013, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 21.02.2013 și mai apoi pentru azi, 28.02.2013, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 4827/01.03.2012, pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Respinge excepția lipsei calității procesuale active a petentului M. N., iar pe fond respinge plângerea formulată de petenții M. D. I. și M. N., în contradictoriu cu intimata C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C. C. Ipatele pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Fără cheltuieli de judecată”.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
„Potrivit certificatului de moștenitor nr. 358/1970, aflat în copie la fila 28 dosar, unic moștenitor legal al defunctului M. D. este petentul M. D. I., renunțând la succesiune fiul M. N. și soția supraviețuitoare M. M..
Petentul M. N. are însă calitate procesuală activă în cauza de față, deoarece el culege cota din masa succesorală rămasă după defuncta M. M., la a cărei moștenire nu a renunțat, el fiind moștenitor legal al acesteia, în calitate de descendent.
M. M. a moștenit de la părinții săi suprafața de teren intravilan de 1,60 ha și suprafața de teren extravilan de 1,50 ha, care, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, face parte din suprafața totală de teren de 124 ha, expropriată prin Decretul – lege nr. 83/1949.
Din certificatul nr. 3205/26.01.1998 emis de Arhivele Naționale – Direcția Județeană V., aflat la fila 192 dosar, reiese că în anul 1949, M. D. figura cu o suprafață de teren de 124 ha, expropriată în baza Decretului – lege nr. 83/1949.
În registrele agricole din anul 1948 și din anii 73 și 1951 – 1955 de la filele 77 dosar, reiese, însă, că familia M. mai deținea în anul 1955 doar suprafața de teren de 75,07 ha, fără a se distinge dacă este vorba despre M. C. sau despre M. D..
Martorul audiat în cauză a declarat că M. D. și M. M. au fost proprietarii suprafeței totale de teren de 124 ha, însă nu se știe în ce an, fiind posibil ca din anul 1948 și până în anul 1955 să fi avut loc înstrăinări de terenuri din respectiva suprafață de teren.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin 21 din Legea nr. 1/2000, pentru terenurile pe care se află pășuni și fânețe reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de teren de 50 ha de familie și cea adusă în CAP, dar nu mai mult de 100 ha teren pentru fiecare proprietar deposedat.
Prevederile respective erau în vigoare la data emiterii hotărârii contestate.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză și titlurilor de proprietate depuse la dosar, suprafața de teren de 120,9 ha provine de la autorul M. D., iar suprafața de teren de 3,10 ha provine de la autoarea M. M. fiind emise deja titluri de proprietate pentru suprafața de teren de 52,80 ha.
Autoarea M. M. nu a fost proprietara decât a suprafeței de teren de 3,10 ha, astfel că în mod corect prin hotărârea contestată s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 3,20 ha, cu 0,10 ha mai mult decât trebuia, mai ales că din raportul de expertiză rezultă că doar suprafața de teren de 2,80 ha are categoria de folosință fânețe.
Față de aceste considerente, văzând și prevederile Legii nr. 18/1991 republicată, instanța va respinge excepția invocată în cauză, dar și plângerea pe fond, ca neîntemeiate, cu admiterea cererii de intervenție.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată și nici nu s-au acordat de către instanță”.
* * *
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții M. N. și M. D. I. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că, din motivarea instanței nu se înțelege practic, care a fost argumentul pentru care instanța a dispus respingerea plângerii.
Din paragrafele 7-9 s-ar putea deduce faptul că, nu ar fi dovedit că autorii, M. D. și M. ar fi fost proprietarii suprafeței de teren de 124 ha – expropriată în baza Decretului lege nr. 83/1949,în timp ce ultimele 3 paragrafe vorbesc despre cu totul alt aspect – suprafața de teren ce provine de la mama recurenților, fiind însă lipsite de orice logică juridică.
Toată această „confuzie generală” existentă în cuprinsul motivării – care nu explică în mod clar temeiul faptic și juridic care a condus la respingerea plângerii formulate, echivalează cu o nemotivare a sentinței.
În al doilea rând, în ceea ce privește fondul pricinii, arată că prin cererile formulate în temeiul Legii nr. 247/2005, înregistrate la C. Locală Ipatele de Fond Funciar sub nr. 107/29.11.2005, recurenții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pentru o suprafață de 124 ha, în calitate de moștenitori ai defuncților părinți M. D. și M. M..
În urma analizei întregii documentații funciare, C. Județeană de Fond Funciar Iași emite Hotărârea nr. 1601/27.04.201, prin care este admisă în parte contestația formulată de M. I., dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,20 ha.
Potrivit motivării din cuprinsul hotărârii mai sus indicate, această suprafață reprezintă diferență între cota legală de 50 ha de autor deposedat și suprafețele de teren reconstituite în baza legilor anterioare ale fondului funciar, moștenitorilor autorului M. D., respectiv 46,80 ha.
Raportat la suprafața deținută anterior colectivizării de tatăl lor – 124 ha având în vedere și categoria de folosință a acestei suprafețe de teren, apreciază faptul că reprezentanții comisiei județene au stabilit în mod greșit temeiul juridic în temeiul căruia a fost formulată cererea de reconstituire.
Astfel,în fapt, este vorba despre prevederile art. 3 alin. 21 din legea 1/2000 (și nu art. 3 alin. 2 din lege), potrivit cu care „pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membrii cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat”.
Susțin recurenții că aceste este temeiul juridic în baza căruia petenții au formulat cererea de reconstituire.
În dovedirea aspectelor invocate prin plângere, instanța a încuviințat spre administrare proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba constând în efectuarea unei expertize tehnice topo-cadastrale.
Dovada dreptului de proprietate al părinților a fost realizată prin înscrisurile depuse și nu prin martorii audiați. Sunt în situația unei reconstituiri tipice, dovada făcându-se prin înscrisuri.
În acest sens fac trimitere la „certificatul” nr. 3205/26.01.1998 eliberat de Arhivele Naționale – Direcția Județeană V., din al cărui conținut reiese faptul că tatăl lor, M. D. figura în „tabelul centralizator al moșiilor expropriate 83/1949” cu suprafața totală de 124 ha.
Arată recurenții că, confuzie „produsă” de membrii comisiei locale a fost probată și de către membrii comisiei județene – deși reclamanții au formulat cererea de reconstituire în calitate de moștenitori ai defuncților M. D. și M. M., aceștia au analizat cererea prin prisma numitului M. C. – care nu are nicio legătură cu persoanele de față (mai sus indicate).
Astfel, în urma comparării „tabelului centralizator al moșiilor expropriate – D.L. 83/1949” cu actele originare de proprietate (care, de altfel, sunt anexate expertizei), constată în mod corect faptul că autorul M. D. era proprietarul unei suprafețe de 124 ha – situată pe raza . în anul 1949.
Din totalul acestor 124 ha, susțin recurenții că diferența ce nu a făcut obiectul niciunei reconstituiri este de 78,20 ha.
Intimata C. Locală Ipatele a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului arătând că în favoarea reclamanților s-au emis 6 titluri de proprietate pentru suprafața de 52,80 ha teren.Ulterior în favoarea autoarei M. M. s-a mai reconstituit dreptul de proprietate din aceeași masă succesorală pentru suprafața de 3,20 ha teren, cu 0,10 ha mai mult decât avea dreptul.
Arată intimata că raportul de expertiză nu face referiri exacte la obiectivele expertizei, acesta are caracter general, cu tendință de a induce în eroare instanța de fond, care analizând probele din dosar, a observat inexactitățile din dosar precum și contradicțiile dintre actele invocate de recurenți, în acest mod a emis o hotărâre legală și temeinică. Contradicțiile dintre actele invocate de recurenți (registrele agricole din anii 1948 și 1951 – 1955, precum și declarația martorului audiat) au condus instanța la respingerea cererii formulată de reclamanții recurenți aceasta apreciind în mod just că cererea reclamanților este neîntemeiată.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză petenții M. D. I. și M. N., în contradictoriu cu intimata C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au contestat Hotărârea nr. 1601, emisă la data de 27.04.2010 de către comisia intimată solicitând anularea hotărârii și reconstituirea dreptului de proprietate pentru 71,2 ha.
C. C. Ipatele pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a petentului M. N., deoarece moștenitor legal al defuncților M. D. și M. M. este numai petentul M. I..
Tribunalul constată că petenții M. D. I. și M. N. au formulat la data de 29.11.2005 în baza dispozițiilor Legii 247/2005 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitori după M. D. și M. M. pentru suprafața de 124 ha teren situat pe raza comunei Ipatele, jud. Iași, cerere înregistrată sub nr. 107/29.11.2005 (filele 38 și 39 dosar fond). În cuprinsul cererii petenții au susținut că isi probează calitatea de proprietari cu certificatul nr. 3205/26.01.1998 eliberat de Arhivele Naționale Direcția V. (fila 39 verso dosar fond). Din certificatul nr. 3205/26.01.1998 emis de Arhivele Naționale – Direcția Județeană V. rezulta că în anul 1949, M. D. figura cu o suprafață de teren de 124 ha in ., expropriată în baza Decretului – lege nr. 83/1949.
Prin hotărârea nr. 35/07.11.2006 C. Locală Ipatele de fond funciar a invalidat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petenți (filele 36-37) reținându-se faptul că reconstituirea s-a făcut conform Legii 1/2000 pentru moștenitorii defuncților M. D. și M. C. integral pentru o suprafață totală de 116,89 ha si că potrivit art. 15 alin. 1 din Legea 1/2000 moștenitorii nu pot primi mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
Prin hotărârea nr. 1601/27.04.2010 a Comisiei Județene Iași de fond funciar s-a admis în parte contestația formulată de M. D. I. împotriva hotărârii nr. 35/07.11.2006 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului M. D. I. pentru suprafața de 3,2 ha teren situat pe raza comunei Ipatele, jud. Iași și înscrierea în anexa 3.
Tribunalul constată că instanța de fond a respins plângerea formulată de petenți fără a realiza o analiză a ansamblului probator administrat, a temeiurilor legale invocate de petenți, a limitelor îndreptățirii recurenților la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitori ai defuncților M. D. și M., a consecintelor reconstituirilor dispuse prin titlurile de proprietate eliberate .
Controlul judiciar – în măsura criticilor aduse de către recurenți – impune și evaluarea legalei administrări a probelor și a suficienței lor în raport de aspectele de fapt ce se impun a fi lămurite, relație în raport de care se stabilește concordanța dintre situația de fapt reflectată de coroborarea probelor și cea valorizată prin pronunțarea soluției pronunțate.
De asemenea tribunalul notează că instanța de fond a dat eficiență concluziilor raportului de expertiză întocmit la fond și a respins fără motivare obiecțiunile formulate în termen legal de intervenientă depuse la filele 265-267 dosar fond.
Instanța de recurs constată că motivarea clară, convingătoare și pertinentă a unei hotărâri judecătorești constituie o garanție pentru părțile din proces (cauza Dumitrii vs. România 01.06.2010) în fața arbitrariului și singurul mijloc prin care se creează posibilitatea exercitării controlului judiciar.
De asemenea, tribunalul notează că raportul de expertiză întocmit la instanța de fond se impunea fi avizat potrivit Ordinului nr. 1882/12.09.2011 de Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
Tribunalul notează că se impunea a se solicita de prima instanță suplimentarea patrimoniului prin depunerea rolurilor agricole integrale din perioada 1945 – 1954 atât pentru autorii petenților cât și pentru descendenții acestora, pentru a exista posibilitatea verificării limitelor îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate din perspectiva dispozitiilor legale aplicabile.
În consecință, tribunalul constată că nu este pronunțată exercitarea unui control judiciar efectiv impunându-se admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în baza art. 312 Cod procedură civilă.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate ce nu au fost criticate prin motivele de recurs si au intrat astfel în puterea lucrului judecat, relative la respingerea excepției lipsei calității procesual active.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de petenții M. N. si M. D. I. împotriva sentinței civile nr. 4827/ 01.03. 2012 a Judecătoriei Iași sentința pe care o casează in parte.
Trimite cauza, spre rejudecare, Judecătoriei IașI.
Menține dispozițiile sentinței recurate relative la respingerea excepției lipsei calității procesuale active .
Irevocabila.
Pronunțata azi, 28.02. 2012, in ședința publica.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.A.M. P.E.C. M.M.
GREFIER,
E.N.
Red. P.C.
Tehn. A.G.
2 ex./05.06.2013
J.. fond: O. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 453/2013. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
