Grăniţuire. Decizia nr. 91/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 18738/245/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Februarie 2013
Președinte - Doinița T.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 91/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant M. IAȘI PRIN PRIMAR și pe intimat N. C., intimat N. C. M., intimat T. D. D., intimat T. C., intimat T. A. -I., având ca obiect grănițuire revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 18.02.2013 și pentru deliberare pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus și modificată la fila 65 dosar, reclamanții N. C., N. C. M. au solicitat instanței ca, pe baza probelor ce vor fi administrate, în contradictoriu cu pârâții T. D. D. și T. C., precum cu pârâtul M. Iași, să pronunțe o hotărâre prin care să se stabilească linia de hotar dintre proprietatea lor și a pârâților, cu consecința obligării pârâtului M. Iași a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 700 mp sau o altă suprafață ce va rezulta din probe.
La termenul din 29.10.2010, reclamanții au precizat că nu înțeleg să completeze taxa de timbru aferentă cererii având drept obiect revendicare astfel cum a fost stabilită prin rezoluția de înregistrare a acțiunii.
Ei au satisfăcut însă timbrajul aferent cererii având ca obiect grănițuirea proprietăților .
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că au cumpărat împreună cu familia I. P. și N., suprafața de 1,34 ha situată în ., jud Iași, teren ce a fost reconstituit în proprietate vânzătorilor, prin titlul nr._/1992.
Ulterior ei și ceilalți cumpărători au partajat prin bună –învoială proprietatea, lor revenindu-le lotul vecin cu moștenitorii numitului C. și de la care au cumpărat teren, ulterior, pârâții T..
Titlul lor( prin cumpărare de la autori) fusese înscris pe raza administrativ –teritorială a comunei Bârnova, astfel că, obținând autorizație de construire, ea a fost eliberată de această comună.
În acest temei au separat cu gard, proprietățile lor de cea a vecinilor T..
Primăria Iași i-a sancționat însă pe reclamanți, reținând că au construit fără autorizație și că au închis DE 6547/1, iar ulterior, aceeași Primărie a obținut în instanță, o sentință de obligare a lor la demolarea amintitei împrejmuiri.
Funcționarii Primăriei Iași au descoperit însă, prin măsurători, că din proprietatea reclamanților lipsește o suprafață de circa 700 mp și că ea se regăsește în DE 6747, aflat în proprietatea municipiului Iași.
Prin sentința civilă nr._ din 1.11.2011 Judecătoria Iași a anulat, ca insuficient timbrată, acțiunea având ca obiect revendicare formulată de către reclamanții N. C. și N. C.-M., domiciliați în Iași, .. 3, .. 7, . cu pârâții M. Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr. 45, și T. A.-I., domiciliat în Iași, ., ., .> A admis excepția ridicată din oficiu de instanță, privind lipsa calității procesual pasive a pârâților T. D. – S. și T. C., domiciliați în Iași, .. 64, . cale de consecință respinge acțiunea formulată de către reclamanți în contradictor cu acești doi pârâți.
A admis acțiunea formulată de către reclamanți în contradictor cu pârâții M. Iași și T. A. – I..
A constatat că linia de hotar dintre proprietățile părților este situată de o parte și de alta a drumului DE 6747, aflat în proprietatea mun. Iași, și delimitat, conform raportului de expertiză R. D., varianta 2, schița anexă 5, de punctele D,c, E, F, d, e, g, J, K, G, 1, H, i,h, f, 3, D.
A obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de 1228 lei RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorar de expert.
A reținut următoarele considerente:
Reclamanții au dobândit inițial prin cumpărare în indiviziune, împreună cu numiții I. P. și I. A. și apoi prin contract de partaj voluntar între ei, suprafața de teren de 6400 mp situată în intravilan ., T. 53, P 3269/1-3.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2074/31.05.1996, donatorii T. D.-S. și T. C., cumpără de la C. A. suprafața de 2400 mp, situată în vecinătatea proprietății reclamanților, în T162, P 6557/1.
Terenul ambelor părți litigante persoane fizice este situat, din punct de vedere administrativ, pe teritoriul municipiului Iași, conform raportului de expertiză R. D..
Proprietățile lor se găsesc însă de o parte și de alta a DE 6547 care este un drum de acces către proprietățile construite în zonă, conform aceluiași raport de expertiză, însă, parte din el se află (în proporție egală), inclus în posesia fiecăreia dintre părțile litigante persoane fizice (reclamanții pe de o parte și donatarul T. A.-I. pe de altă parte).
Expertul R. D. a propus în acest context, o variantă 2 de trasare a liniei de hotar dintre cele trei proprietăți(reclamanți, pârât donator și M. Iași), prin întocmire schiță anexă 5 a raportului său de expertiză, în ideea salvgardării fostei căi de acces colective pentru proprietățile din zonă.
Pentru aceste considerente, a admis excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâților T. D.-S. și T. C., cu consecința respingerii acțiunii în contradictor cu aceștia, a fost anulată, ca insuficient timbrată, acțiunea în revendicare, și admisă, în sensul concluziilor ce constituie varianta 2 a raportului de expertiză R. D., acțiunea având ca obiect grănițuirea proprietății pârâților cu calitate procesuală activă/ pasivă, din speță.
De asemenea, pârâtul T. A.-I. a fost obligat la plata către reclamanți, a cheltuielilor de judecată ce au fost dovedite.
Împotriva acestei sentințe in termen legal au declarat apel pârâtul M. Iași prin Primar, pârâtul T. A.-I. respectiv reclamanții N. C. și N. C.-M..
1.M. Iași prin Primar a criticat sentința susținând că nu are calitate procesuală pasivă. Simplul fapt că Drumul E6747 se află in raza municipiului Iași nu este suficient pentru justificarea calității procesuale pasive care presupune existența identității între persoana pârâtului și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății. In temeiul rolului activ al instanței era necesară invocarea și din oficiu a acestei excepții, de ordine publică, peremptorie și absolută.
Instanța a fost investită cu soluționarea unei cereri în revendicare și nu a unei acțiuni in daune. Solicită admiterea apelului și exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, nejustificată, reclamanții fiind cei care au generat derularea acestui litigiu.
A solicitat judecata in lipsă.
2.Pârâtul T. A.-I. a criticat sentința pentru următoarele considerente:
Modalitatea in care a soluționat prima instanță litigiul a avut drept consecință exproprierea sa de o suprafață semnificativă de teren pe care o deține in baza unor acte legale de proprietate, notate in registrele de publicitate imobiliară. Instanța nu a realizat o simplă determinare a granițelor dintre două proprietăți învecinate ci i-a luat astfel aproape 500 mp din care parte a transformat-o in cale de acces iar parte a atribuit-o in proprietate reclamanților întrucât se situează dincolo de limita de vest a proprietății acestora. Instanța a ignorat actele sale de proprietate care nu au fost desființate anterior prin hotărâri judecătorești, a restabilit o cale de acces desființată(DE6547) și care fusese atribuită ca teren arabil in proprietatea numitei C. A. prin reconstituire in baza Legii 18/1991, suprafață de teren transmisă ulterior, succesiv către diferiți subdobânditori până la apelant. Refacerea acestui drum a avut loc numai cu privire la porțiunea din vechiul drum ce străbate proprietatea apelantului, fără a se verifica dacă acesta continuă și înafara proprietății sale.
Terenul proprietatea apelantului are, conform contractului de donație 1597/5.12.2003, suprafața de 1127,604 mp, iar in teren, conform măsurătorilor expertului- 1127,604 mp. Dacă reclamanții au invocat lipsa unei suprafețe de 700 mp din proprietatea lor ar fi trebuit să formuleze o cerere in revendicare. In lipsa acestei cereri ( pe care reclamanții nu au timbrat-o ) este injustă și nelegală stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul f,h,i,,H. În acest mod i-a fost preluată de către reclamanți și construcția ridicată legal pe porțiunea de teren considerată cale de acces de către prima instanță (DE 6547), construcție evidențiată de expert pe schița avută ca reper de prima instanță. Pentru edificarea acestei construcții reclamantul și-a exprimat acordul prin declarația autentificată sub nr. 1647 din 3.06.2007 in care au arătat că locul ridicării construcției se află la limita dintre proprietăți, asumându-și astfel situația de fapt a posesiilor din prezent. De altfel limita proprietăților lor nu a fost niciodată contestată de către reclamanți, fiind nu numai respectată ca atare dar și recunoscută. Contractul de partaj voluntar al reclamanților conține o schiță ce nu are nicio corespondență cu realitatea din teren. Potrivit schiței nr. 1 a raportului de expertiză terenul care lipsește din proprietatea reclamanților s-ar afla la alți vecini. Invocarea schimbării liniei de hotar dintre M. Iași și . element nerelevant față de dreptul său configurat prin actele de proprietate.
Față de aceste motive solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, iar in rejudecare stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți pe linia 14-13-12-11-6 din schița anexă 5 a raportului de expertiză R. D..
3.Reclamanții N. C. și N. C. M. au formulat apel solicitând schimbarea sentinței, stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul dintre punctele 14-13-12-11-6-5-25-26-27-28-29-1-2-3-4-5 potrivit schiței anexă nr.1 la raportul de expertiză R. D..
Susțin reclamanții apelanți faptul că într-un alt litigiu M. Iași a pretins că ar fi blocat drumului DE-6547 prin edificarea împrejmuirii la proprietatea sa și,deoarece in momentul cumpărării terenului proprietatea sa se învecina in partea de est cu moștenitorii C. de la care au cumpărat ulterior soții T., a provocat o acțiune pentru reconstituirea liniei de hotar. In cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică topometrică, expertul constatând că între proprietatea lor și cea a familiei T. nu există niciun drum de exploatare iar față de această situație instanța trebuia să reconstituie linia de hotar pe aliniamentul din petitul cererii de apel. Invocă disp. art. 583 Cod Civil, susțin că din anul 1993 această proprietate se învecina in partea de est cu proprietatea C. iar ulterior aceștia au vândut familiei T. cu care este vecin. Prin hotărârea dată instanța nu poate crea o nouă linie de hotar ci trebuie să reconstituie linia de hotar reală existentă intre proprietățile părților.
Drumul de exploatare in discuție nu există. Potrivit art. 6 din Legea 13/1974 drumurile se împărțeau, anterior încetării regimului comunist, deci in perioada in care au fost întocmite evidențele cadastrale invocate de municipiul Iași, din punct de vedere al folosinței și administrării in drumuri publice respectiv drumuri de exploatare. Potrivit art. 11 din Legea 13/1974 drumurile de exploatare erau definite ca fiind căi rutiere construite sau amenajate in scopul gospodăririi fondului forestier și transportului materialului lemnos, cercetărilor geologice și accesului la exploatările zăcămintelor de substanțe minerale utile exploatării și întreținerii sistemelor de hidroameliorații și irigația culturilor agricole sau pentru legarea altor obiective cu rețeaua drumurilor publice. Odată cu restituirea proprietăților pe vechiul amplasament aceste drumuri de exploatare au fost incluse in titlurile de proprietate.
M. Iași prin Primar susține că acest pretins drum de exploatare se află in administrarea operativă a primăriei dar nu dovedește in niciun fel acest drept. Apartenența la domeniul public al unității administrativ teritoriale a unui bun ( potrivit art. 3 alin 1 din Legea 213/1998) este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două cerințe: includerea lui în anexa din lege ori, potrivit legii sau prin natura sa, este de uz sau interes public ori a fost dobândit de unitatea administrativ-teritorială prin unul din modurile prevăzute de lege.
Apelurile au fost legal timbrate.
In apel a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică topometrică pentru măsurarea proprietăților in litigiu. Raportul de expertiză a fost întocmit de către d-l expert D. C..
În ședința publică din 29.10.2012 au formulat cerere de intervenție in interes alăturat apelantului Municipiului Iași prin Primar numiții A. E., I. V., M. C. și N. P., susținând că, alături de alți 9 proprietari au ca unic acces la proprietățile lor Drumul DE 6547 care a fost îngustat și chiar obstrucționat prin acțiuni abuzive ale intimaților. Prin încheierea din 26.11.2012 cererea de intervenție accesorie nu a fost încuviințată în principiu. Instanța a avut in vedere in principal împrejurarea că sub titulatura de intervenție accesorie cererea intervenienților nu sprijinea apărările apelantului M. Iași ci argumenta interesul lor propriu in această judecată, acela de a li se recunoaște accesul la folosința Drumului 6547 care deservește proprietățile lor. Apelanții N. nu au fost de acord cu admiterea cererii, aspect suficient pentru ca aceasta să nu poată fi primită nici în ipoteza calificării ca cerere de intervenție in interes propriu( art. 50 alin 3 Cod pr.civilă). Așa cum a fost denumită aceasta, accesorie interesului apelantului Municipiului Iași și având in vedere limitele in care acesta din urmă a criticat sentința, Tribunalul a constatat că cererea de intervenție nu aduce apărări poziției procesuale a părții in favoarea căreia a fost formulată, motiv pentru care cererea nu a fost încuviințată în principiu.
Cercetând apelurile in condițiile art. 295 Cod pr.civilă și prin prisma probatoriului administrat in fața instanței de fond, Tribunalul le constată nefondate pentru considerentele ce urmează:
Raportul de expertiză întocmit in apel nu contrazice esențial probele administrate in fața instanței de fond, in principal raportul de expertiză întocmit de catre d-l expert R.. Analiza comparativă a schițelor anexă la cele două rapoarte de expertiză (a se vedea fila 53 dosar fond- schița anexă 5 la raportul de expertiză întocmit de către dl. expert B. in relație cu pagina 198 apel- schița la raportul de expertiză întocmit de către dl. expert D. C.). Cele două schițe prezintă unitar amplasamentul proprietăților N., T. respectiv Drumul DE 6547, coordonatele cadastrale și distanțele dintre punctele de reper fiind in cea mai mare parte identice.
Reținând această premisă probatorie esențială cauzei, respectiv confirmarea constatărilor de fapt relevate instanței de fond prin raportul de expertiză întocmit de către dl. expert B. prin raportul de expertiza întocmit in apel de către d-l expert D.,Tribunalul constată următoarele:
1. Apelul declarat de către M. Iași prin Primar este nefondat. Excepția lipsei calității procesuale pasive nu poate fi reținută in cauză dacă existența Drumului DE 6547 reprezintă un fapt necontestat de catre apelant iar potrivit raportului de expertiză D. C. proprietățile in litigiu se află pe raza administrativ-teritorială a Municipiului Iași in partea de S-E ( pagina 5 a raportului de expertiză).
Acțiunea in grănițuire are ca finalitate stabilirea granițelor dintre proprietarii vecini. Dată fiind geometria proprietăților N. ȘI T. in relație cu drumul DE 6547, adică situarea lor de o parte și de alta a acestui drum, soluționarea acțiunii in grănițuire nu putea fi realizată cu absența proprietarului Drumului DE 6547. Negarea calității procesuale pasive a Municipiului in cauza de față ar echivala cu negarea dreptului de proprietate al Unității administrativ-teritoriale. M. Iași, dar care nu poate fi acceptată câtă vreme tocmai in apărarea acestuia și a disciplinei urbanistice in zonă a fost derulată judecata cauzei ce a făcut obiectul ds. nr._/245/2006 al Judecătoriei Iași având ca obiect obligarea pârâtului N. C. la demolarea împrejmuirii construite fără autorizație de construcție în M. Iași, zona Bucium- Schitul Tărâța, aflată în vecinătatea drumului De 6547/1( fila 59 – 65 dosar apel), acțiune admisă irevocabil. Excepția lipsei calității procesuale pasive este nefondată prin raportare la cele expuse, iar instanța de fond nu a săvârșit nicio abatere de la obligația de rol activ înscrisă in art. 129 Cod pr.civilă prin neinvocarea acesteia, cadrul procesual a fost judicios stabilit.
Câtă vreme critica privind obligarea Municipiului Iași la plata cheltuielilor de judecată este derivată din critica privind greșita reținere a calității sale procesuale pasive, nefondată pentru argumentele expuse, iar nu pentru modalitatea in care s-a apreciat culpa sa procesuală, Tribunalul va respinge apelul Municipiului ca nefondat.
2. Apelul declarat de către pârâtul T. A.- I. este de asemenea nefondat.
Motivul de apel potrivit căruia pârâtul a fost expropriat, privat nelegal de o mare parte din proprietate sa pe care se află, de altfel, și cea mai mare parte a construcției legal edificate este nefondat.
Instanța de fond a fost legal învestită doar cu acțiunea in grănițuire de către reclamanții N.. Împrejurarea că aceștia nu au timbrat cererea accesorie in revendicare nu împiedică soluționarea cererii in grănițuire, cu un regim procesual de sine-stătător, așadar independent de existența unei cereri in revendicare. Este adevărat că, potrivit constatărilor de fapt relevate instanței prin expertiză, nici pentru proprietatea N., nici pentru proprietatea T. suprafața de teren măsurată ca deținută in posesie nu este identică cu suprafața înscrisă in titlurile lor de proprietate ( expertiza D. constată pentru N. un minus de 405 mp față de suprafața înscrisă in contractul de vânzare-cumpărare nr._/1993, respectiv actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 330 din 7.02.1997 iar pentru apelantul T., analizând contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2074 din 31.05.1996, contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1250 din 17.03.1997 respectiv contractul de donație autentificat sub nr. 1579/5.12.2003 se constată un minus de 72 mp stăpâniți in fapt față de suprafața din act).
Este evident - din schițele anexă la raportul de expertiză - că suprafața stăpânită de către reclamanții N. se suprapune cu suprafața stăpânită de către pârâtul T. respectiv cu drumul DE 6547.
Tribunalul stabilește, insă, ca fiind corectă soluția instanței de fond potrivit căreia proprietățile celor doi se situează de o parte și de alta a drumului DE 6547. Deși nemotivată asupra acestui aspect, Tribunalul își însușește această concluzie pentru două argumente principale.
a) Dreptul de proprietate al părților in litigiu a fost dobândit prin convenții încheiate cu persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate in procedura Legii 18/1991.
Reperele punerii in posesie pentru autoarea apelantului T. ( C. A. ) nu sunt identice cu cele ale actualei proprietăți T. iar pentru proprietatea N. concordanța cu punerea in posesie a autorilor săi nu a putut fi stabilită prin raportul de expertiză pentru lipsa datelor punerii în posesie . Tribunalul reține, insă, ca deosebit de relevantă pentru determinarea limitei dintre proprietățile N. și T. împrejurarea că dominanta actelor de proprietate ale acestora precum și a autorilor lor este indicarea constantă in lista vecinilor a unui drum despărțitor dintre proprietăți și pe care instanța de apel il determină ca fiind Drumul DE 6547.
Succesiunea convențiilor care au condus la proprietatea actuală a apelantului T. A.-I. este următoarea:
Acesta primește cu titlu de donație prin contractul autentificat sub nr. 1597 din 5.12.2003 la Biroul Notarului Public R. R. suprafața de 1127,604 mp învecinat la N. cu B. M., la S. cu DE, la E cu DE iar la V cu A. F., donație făcută de către T. D.-S. și T. C.. La rândul lor donatorii au dobândit acest teren prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1250 din 17.03.1997 la Biroul Notarului public „Frost S.” Iași unde suprafața de 1200 mp primiți in proprietate are ca vecini „ livadă, drum pământ, A. F., livadă”. Părțile contractului de partaj voluntar dobândiseră în indiviziune suprafața de 2400 mp teren având ca vecini” Drum, A. E., S. S., B. M., C. A. și Ocolul Silvic”. In fine, titlul de proprietate in baza căruia s-a realizat vânzarea eliberat in folosul numitei C. A. se înscrie suprafața de 5000 mp teren extravilan Iași având ca vecini „Drum, A. E, S. S, B. M, Drum, Ocolul silvic C./C. Gh.”.
In niciunul dintre actele enumerate proprietatea N. nu apare ca vecin al proprietății dobândite de către T. A. –I., deși lotul ce a fost donat apelantului T. reprezintă un lot marginal din fosta proprietate C. ale cărei granițe nu ar fi trebuit să suporte modificări in latura dinspre N. potrivit raporturile juridice enunțate. Proprietatea N. nu apare ca vecinătate a proprietății T. A.- I. deși acesta a cumpărat împreună cu familia P. suprafața de_ mp încă din anul 1993( contract autentificat prin încheierea nr._ din 21.05.1993, fila 7 dosar fond) . Nu apar in această calitate nici vânzătorii din acest contract ( B., B., R., A., L.).
Corelând aceste constatări cu împrejurarea că vecinătățile indicate in actul de donație sunt concordante cu vecinătățile indicate pentru proprietatea T. in schița anexă aflată la fila 53 dosar fond, Tribunalul stabilește că limita de est a acestei proprietăți este dată de drumul DE 6547, ca reper constant in toate actele ce au precedat . T. a acestui teren, chiar dacă numărul drumului nu a fost indicat in acestea.
b) Al doilea argument pe care il reține Tribunalul este dat de efectele sentinței civile nr. 3028 din 6.03.2008 a Judecătoriei Iași, dosar nr._/2006 in cadrul căruia s-a dat eficiență existenței aceluiași drum ca limită a proprietății N.. Amplasamentul proprietății N. in accepțiunea acestei sentințe este prezentat prin raportul de expertiză întocmit in apel de către dl. expert D. C. la fila 195 dosar. Datele privind acest amplasament au constituit temeiul factual al obligării intimului N. la ridicarea împrejmuirii realizate fără autorizație și care obstrucționa accesul pe drumul DE 6547. Obligația de consecvență a instanțelor in aprecierea asupra aceleiași situații de fapt este dată de principiul securității raporturilor juridice.
Nu interesează cauza de față criticile apelantului T. privind consecințele pe care stabilirea liniei de hotar in modalitatea redată prin sentința apelată le are asupra construcției edificate și nici împrejurarea că anterior acesteia a obținut acordul vecinului N. pentru amplasarea construcției la limita proprietăților. Instanța era ținută doar să stabilească linia de hotar a celor două proprietăți. Regimul juridic al construcției nu face obiectul acțiunii în grănițuire iar modalitatea in care a fost amplasată construcția nu poate influența determinarea judecătorească a liniei de hotar, cu unicul reper dat de actele de proprietate ale părților.
De asemenea lipsa concordanței dintre suprafața menționată in actele de proprietate ale părților și dimensiunea lor reală dată de stabilirea hotarului lor excede limitelor de analiză in speța de față.
Pentru aceste considerente apelul declarat de către pârâtul T. A.- I. va fi respins.
3. Apelul declarat de către reclamanții N. C. și N. C.-M. este nefondat.
Criticile acestora vizează exclusiv împrejurarea că Drumul DE 6547 nu există.
Suplimentar față de motivele expuse in analiza apelului declarat de către T. A.-I. și care profită și cercetării apelului N., Tribunalul reține faptul că teza potrivit căreia in actul doveditor al proprietății sale este indicat ca vecin proprietatea C. nu este in concordanță cu împrejurarea că in actele de proprietate ale autorilor apelantului T. și actul acestuia de donație proprietatea N. nu este enumerată intre vecinătăți. Prin urmare indicarea proprietății C. ca vecin al proprietății N. nu constituie in sine un argument al inexistenței drumului. De altfel, in contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._ din 21.05.1993 la notariatul de Stat județean Iași prin care reclamanții au cumpărat terenul in indiviziune, partajat ulterior prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 330 din 7.02.1997 la Biroul notarului Public „N. K.”, Iași proprietatea C. nu este indicată ca vecinătate a niciuneia dintre suprafețele de teren ce au făcut obiectul celor două convenții. In ambele contracte terenul asupra căruia se încheie convențiile au ca vecinătate două drumuri( fără nr.) la est și la sud. Singurul loc in care proprietatea C. apare ca vecin este schița anexă la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._ din 21.05.1993 (fila 8 dosar). Tribunalul va înlătura efectele probatorii ale acestei schițe pentru că nu se coroborează cu însăși datele din contractul in vederea căruia a fost întocmită. In această schiță nu mai apare decât un singur drum învecinat, pe latura de Sud. De altfel schița este lipsită de relevanță și prin prisma faptului că nu cuprinde dimensiuni, este redactată olograf, cu viza Primăriei . cum stabilește expertiza efectuată in apel ambele proprietăți din cauza de față, inclusiv cea a reclamanților N. se află pe raza municipiului Iași.
Motivul de apel potrivit căruia drumul de exploatare nu există pentru că nu sunt întrunite condițiile Legii 13/1974 nu este întemeiat. Existența acestuia a fost reținută și in cadrul judecății derulate in ds. nr._/2006 al Judecătoriei Iași, irevocabil soluționat. In soluționarea cererii de grănițuire instanța de fond nu era ținută să stabilească dacă drumul aparține vreuneia dintre categoriile enumerate in Legea 13/1974 ori să stabilească regimul juridic al acesteia (când a fost înființat, dacă mai este practicat) ci doar să stabilească limitele proprietăților in litigiu. Analiza caracteristicilor drumului, a includerii sale in lista drumurilor din raza municipiului sau orice alt aspect legat de administrarea lui este irelevantă cauzei.
Pentru toate aceste considerente Tribunalul constată că sentința judecătoriei este legală și temeinică, prin urmare, in temeiul art. 296 Cod pr.civilă apelurile vor fi respinse, sentința va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către pârâtul M. Iași prin Primar, apelul declarat de către pârâtul T. A.-I. și apelul declarat de către reclamanții N. C. și N. C.-M. împotriva sentinței civile nr._.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o păstrează.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 25.02.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. S. | |
Grefier, A. M. |
RED. ȘI TEHN./T.D./24.05.2013/8 EX
JUDECĂTORIA IAȘI :R. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 440/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 454/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
