Fond funciar. Decizia nr. 975/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 975/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 6008/866/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Aprilie 2013
Președinte – M. M.
Judecător – C. M.
Judecător – D. C.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 975
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul P. J. IASI împotriva sentinței civile nr. 2067/28.06.2012 a Judecătoriei P., intimat G. I., având ca obiect fond funciar, plîngere ordin Prefect.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 05.04.2013 ,când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 12.04.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19.04.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2067/28.06.2012 pronunțată de Judecătoria P., a admis în parte plângerea formulată de petentul G. I., în contradictoriu cu intimații P. JUDEȚULUI IAȘI, și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI IAȘI.
A desființat Ordinul P. Județului Iași cu nr. 563/ 04.11.2011.
A stabilit petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 724 m.p. teren intravilan oraș Tg. F., ..5, jud. Iași, situată în T 20, parcelele CC 1494, 1495 și A 1496, identificată și delimitată conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert H. G. și avizat de OCPI Iași prin procesul verbal de recepție nr. 133/ 07.05.2012.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a constatat că, prin plângerea înregistrată la data de 05.12.2011 sub nr._ pe rolul Judecătoriei P., petentul G. I. a chemat în judecată intimații INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI IAȘI și P. JUDEȚULUI IAȘI solicitând instanței desființarea Ordinului nr. 563/ 04.11.2011 și stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 800 m.p. situată în intravilan Tg. F., teren aferent casei de locuit, din ..5, jud. Iași.
În motivarea plângerii petentul arată că în aul 1973 a primit o suprafață de teren pentru construirea locuinței personale, tern cu întinderea de 800 m.p. cu autorizația pentru executare de lucrări nr. 18/17.10.1973 a construit o casă cu suprafața d 106,5 m.p. ce reprezintă și în prezent locuința sa. Terenul provine din fosta proprietate a părinților soției reclamatului, respectiv d la familia M. V.. Ternul a fost primit însă în condițiile legislației de atunci, ca și tineri căsătoriți, cu întinderea prevăzută de dispozițiile legal de atunci, adică 800 de metri pătrați.
Mai arată petentul că la apariția legii 18/1991 nu a solicitat stabilirea dreptului său de proprietate întrucât nu a considerat necesar acest lucru întrucât nu a fost niciodată deranjat în stăpânirea terenului. Abia la legea 247/2005 a formulat cerere întrucât a constatat că neavând acte d proprietate nu poate face nici un act de dispoziție. Apreciază că este îndreptățit la stabilirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren aferentă casei de locuit de 800 de m.p. dobândită în conformitate cu legislația în vigoare în perioada comunistă și acordată pentru construirea casei de locuit. Solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/ 19.10.2005 la Consiliul Local al Orașului Tg. F. (f.31 dosar) petentul a solicitat întocmirea titlului de proprietate „pentru suprafața de teren pe care are construită casa”.
Cererea nu a fost motivată.
Alăturat cererii petentul a depus la dosar copia autorizației de construire nr. 18/1973 și adeverința nr. 1350/1974 eliberată de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Orașului Tg. F. din care rezultă că G. I. figurează înscris în registrul agricol Vol. VI fila 340 cu una casă proprietate personală și suprafața de 800 m.p.
Prin referat, Comisia Locală Tg.F. propune invalidarea prin ordin al P. cererea cu nr._/2005 formulată de petent motivat de faptul că nu se face dovada îndeplinirii condițiilor art. 36 alin.3 din legea 18/1991 .
Prin Ordinul nr. 563/04.11.2011 al P. Județului Iași cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent a fost respinsă pe considerentele că nu s-a făcut dovada trecerii terenului în proprietatea statului și că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 36 alin.3 din legea 18/1991.
Ordinul a fost comunicat petentului la data de 16.11.2011, potrivit plicului depus de petent la dosar la fila 4.
Față de actele și lucrările dosarului instanța a constatat că plângerea este formulată în termen și că ordinul nr. 563/04.11.2011 se impune a fi desființat, pentru considerentele care urmează:
Prin cererea nr._/2005 petentul a solicitat să i se întocmească titlu de proprietate pentru suprafața de teren aferentă casei sale de locuit.
Din adeverința nr. 1350/1974 eliberată de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Orașului Tg. F. rezultă că G. I. figurează înscris în registrul agricol Vol. VI fila 340 cu una casă proprietate personală și suprafața de 800 m.p. (f.32).
Din adeverința nr. 804/ 01.06.1973 (f.45) eliberată de CAP Tg. F. rezultă că G. I. „este membru cooperator” și că acestuia „i s-a aprobat suprafață de 250 m.p. teren” amplasată în oraș Tg. F. cu următoarele vecinătăți: la N – Bubilici N., la E – M. V., la S- . la V- S. C..
Din actele dosarului nu rezultă însă că ar fi existat o Decizie de atribuire cu titlu de lot în folosință către G. I. a suprafeței de 250 m.p.
Față de cel prezentate instanța constată că datele rezultând din cele două adeverințe, nr. 1350/1974și 804/1973 sunt contradictorii, prima făcând referire la 800 m.p. în registrul agricol iar cea de a doua vizând o suprafață de doar 250 m.p. „aprobată” nu se știe cu ce titlu (lipsind dispoziția de acordare în folosință).
La data de 17.10.1973 lui G. I. îi este eliberată Autorizația de executare lucrări nr. 18 (f. 49) prin care i se recunoaște acestuia dreptul de a ridica o casă de locuit și anexe gospodărești în localitatea Tg.F., .>
Potrivit registrului posesorilor depus la dosar de Primăria Orașului Tg. F., petentul G. I. figurează la nivelului anului 1989 cu o suprafață de 712 m.p. intravilan, categoriile de folosință curți construcții și arabil – T 20, parcelele 1494-1496 (f.37 dosar).
Tot potrivit registrului posesorilor și M. V. (socrul reclamantului de la care susține acesta din urmă că provine terenul solicitat spre atribuire) figurează la nivelului anului 1989 cu o suprafață de 722 m.p. intravilan, categoriile de folosință curți construcții, arabil și vii – T 20 parcelele 1490-1493 (f. 91 dosar).
După cum se poate lesne observa terenul aparținând lui M. V. conform registrului posesorilor se află în imediata continuare a terenului deținut de G. I. potrivit aceluiași registru, parcelele fiind consecutive. Față de acest aspect se confirmă susținera reclamantului conform căreia terenul provine din fosta proprietate M. V..
Este important de menționat că în principiu, în registrul posesorilor se înscriu persoanele care au primit loturi în folosință de la CAP.
Cu toate acestea, suprafețe de teren intravilan Tg.F. sunt evidențiate și în rolul agricol al numitului M. V. (pentru perioada 1959-1962) acestea variind între 1000 m.p. la nivelul anului_ - 1960 și 700 m.p. la nivelul anului 1974.
De asemenea, începând cu anul 1971 petentul G. I. apare trecut în rolul agricol al lui M. V., alături de acesta (f.41).
Din nou, important de menționat este faptul că rolul agricol se deschidea pe numele unei persoane în momentul în care acesta se înscria în CAP cu anumite terenuri, sau declara la CAP anumite terenuri.
Coroborând rolul agricol cu registrul posesorilor, instanța observă că aceeași suprafața de teren de 0,07 m.p. solicitată spre atribuire de petent în anul 2005, apare în ambele documente, fapt ce teoretic nu ar fi trebuit să se întâmple, întrucât dacă terenul a fost adus pe M. V. în CAP (pentru a apărea în rol) nu s-ar mai fi putut reține că acesta îl deține cu titlu de lot în folosință dat de CAP din proprietatea altei persoane (pentru a apărea în registrul posesorilor).
Apare de netăgăduit și faptul că, deși nu există decizii de atribuire a loturilor în folosință date de fostele CAP-uri către G. I., totuși mar parte din suprafață de 800 m.p. solicitată apare înscrisă în registru cu titlu de lot în folosință (712 m.p.).
În contextul faptic prezentat mai sus instanța a constatat că în speța de față ar putea fi aplicabile concomitent mai multe prevederi ale legii 18/1991: art. 8 (dacă reconstituirea s-ar face conform rolului agricol), art. 23 alin.1 (dacă adeverința nr. 804/1973 ar exprima acordarea suprafeței de 250 m.p. cu titlu de lot în folosință) sau art. 24 alin.1 (dacă adeverința nr.1350/1974 ar exprima acordarea suprafeței de 800 m.p. cu titlu de lot pentru construcția unei case de locuit, construcție ce a fost edificată de G. I. conform autorizației nr.18/1974).
P. Județului Iași a reținut în mod corect că nu pot fi aplicabile prevederile art. 36 din legea 18/1991 întrucât nu rezultă că terenul ar fi într-adevăr preluat de stat și nu de CAP.
Potrivit art. 27 alin.2 ind.1 din Legea 18/1991, introdus prin Legea 247/2005 :”proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris in cooperativa agricola de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi. Acestor categorii de proprietari si moștenitori le sunt aplicabile numai prevederile art. 64.”
Or, petentul este acel proprietar care nu s-a înscris în cooperativa agricolă de producție cu terenul aferent casei sale de locuit, nu a predat niciodată acest tren și nu i-a fost preluat de stat prin act translative de proprietate. Cum am arătat nu există nicio decizie de preluare sau de acordare a terenului de către CAP sau de către GAC.
Nu este lipsit de importanță a se menționa și faptul că M. V., cel care în fapt i-a dat petentului terenul pentru construcția casei de locuit, a formulat cerere de reconstituire doar pentru suprafața de 722 m.p. cu cât figura l în registrul posesorilor. Acestuia i-a fost eliberat titlul de proprietate nr._/ 15.10.1992 pentru suprafața de tern aflată în continuarea terenului deținut de petentul G. I.. Aceste date rezultă din raportul de expertiză H. G. și din conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1880/2001 încheiat de M. V. în calitate de vânzător (f.94 dosar).
Având în vedere prevederile art. 27 alin.2 ind.1 din legea 18/1991 care prevăd expres că în aceste cazuri, dacă persoanele menționate în text solicită eliberarea titlului de proprietate, acestora nu li se poate refuza emiterea lui pe considerentul că terenul nu face obiectul legii fondului funciar cererea petentului cu nr._/2005 de eliberare a titlului de proprietate apare ca fondată.
Instanța a apreciat că petentul a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 27 alin.2 ind 1 din Legea 18/1991.
Cu privire la suprafața de teren aferentă casei de locuit a petentului instanța constată însă că aceasta nu este de 800 de m.p. cum s-a solicitat în plângere, ci doar de 724 m.p.
Prin expertiza efectuată în cauză de către expertul Hîdrescu G. (f.82-100), amplasamentul suprafeței de 724 m.p. a fost identificat ca situat în T 20, parcelele CC 1494, 1495 și A 1496, intravilan Tg.F., .. 5, jud. Iași (f. 99 dosar).
Pentru considerentele expuse instanța a admis plângerea, a desființat Ordinul nr. 563/04.11.2011 emis de intimatul P. Județului Iași și a stabilit dreptul de proprietate petentului asupra suprafeței de 724 m.p. din Tg. F., identificat la modul de mai sus și având forma și dimensiunile cuprinse în procesul verbal de recepție nr. 133/07.05.2012 emis de OCPI Iași (f.96-100 dosar).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. Județului Iași.
Recurentul a susținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. 21 și nici ale art. 36 alin. 3 din Legea 18/1991 deoarece reclamantul nu a dovedit că a fost proprietarul acestei suprafețe de teren. Se arată că prima instanță nu a clarificat proveniența terenului și nu există decizii de atribuire în folosință în acest sens.
Recurentul critică și faptul că s-a reținut că terenul provine de la M. V..
Consideră recurentul că în mod corect a fost respinsă cererea reclamantului prin Ordinul 563/2011 și solicită admiterea recursului.
Legal citat intimatul G. I. a solicitat respingerea recursului.
În recurs a depus la dosar adeverința din 29.05.1974, autorizația pentru executarea lucrării din 1973 și nu certificatul de atestare fiscală.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate, Tribunalul constată recursul neîntemeiat.
Cererea petentului a fost analizată în raport de dispozițiile art. 36 alin.5 Legea 18/1991.
În registrul posesorilor din 1971 apare înscris numitul M. V. cu 0,07 ha teren, fiind menționat și reclamantul intimat G. I. M. V. apare și în calitate de titular al rolului agricol din 1959 cu suprafața de 800 m.p. teren (fila 20 recurs).
În 1973 apare înscris în registrul posesorilor G. I. cu suprafața totală de 0,5 ha teren (fila 42) din care 106,5 m.p. categoria Curți – construcții.
În 1973, reclamantul a primit 250 m.p. teren pentru construcția casei.
În 2013, intimatul este titular de rol fiscal pentru suprafața totală de 750 m.p. (fila 22 recurs).
Este adevărat că reclamantul intimat nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului și nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. 21 Legea 18/1991. Cererea reclamantului a fost însă analizată în raport de art. 36 alin. 3 Legea 18/1991.
Primăria Tg. F., confirmă faptul că reclamantul a primit în folosință 712 m.p. teren aferent locuinței conform registrului posesorilor nr. 1, aspect contradictoriu cu prevederile adeverinței 804/1973. Această susținere nu poate fi însă ignorată atât timp cât provine de la o instituție oficială și se întemeiază, potrivit susținerilor acesteia pe un document oficial. Acest act coroborat cu cel depus la fila 42 și cu certificat de atestare fiscală – fila 54 dosar fond și 22 recurs – conduc la concluzia că reclamantului i-au fost atribuiți 712 m.p. teren.
Art. 36 alin. 3 Legea 18/1991 nu este aplicabil deoarece reclamantului nu i s-a preluat terenul ca efect al art. 30 Legea 58/1974 dar este aplicabil alin. 4 al aceluiași articol ce trimite la art. 23 Legea 18/1991.
Prin urmare, se reține că acțiunea reclamantului este întemeiată iar Ordinul emis a fost, în mod corect anulat de instanța de fond dar cu motivarea anterior expusă.
În raport de aceste considerente, apreciem neîntemeiat recursul care va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul P. județului Iași împotriva sentinței civile nr. 2067/28.06.2012 a Judecătoriei P., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. M. C. M. D. C.
GREFIER,
M. Getuța
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/03.12.2013
Judecător fond: C. P. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 973/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 965/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
