Obligaţie de a face. Decizia nr. 693/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 693/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 39417/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Decembrie 2013
Președinte - O. L.
Judecător C. R.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 693/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelurile formulate de reclamantul G. D. împotriva sentințelor civile nr. 4760 pronunțată la 26.03.2013, nr. 7175 pronunțată la 7.05.2013 și nr._ pronunțată la 19.08.2013 de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații M. Iași - Unitate Administrativ Teritorială, P. M. Iași, Poliția L. Iași, ., Asociația De P. "T. V. " . obiect obligație de a face declinare de competență.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 09.12.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.12.2013, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 4760 din 26.03.2013 pronunțată de Judecatoria Iași s-au dispus următoarele: s-au respins ca neîntemeiate excepția prematurității, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. Iași și a M. Iași, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. S., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ; s-au respins ca neîntemeiate cererea reclamantului G. D. și cererea de intervenție în interes propriu a intervenientei Asociația de proprietari “T. V. . contradictoriu cu pârâții M. Iași, P. M. Iași, Poliția L. Iași, ..R.L.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut că. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași în data de 10.06.2011, sub nr._, reclamantul G. D. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu pârâții M. Iași, P. M. Iași, Poliția L. Iași, prin care să îi oblige pe aceștia:
- să demoleze construcția situată în Iași, ..31, ., parter, jud.Iași, executată de . în baza autorizației de construire nr.913 din 11.07.2008;
- să plătească suma de_ lei, reprezentând daune morale.
- să achite cheltuielilor de judecată;
Prin sentința nr.1522/CA din 11.01.2011 a Tribunalului Iași, a fost declinată competența către Judecătoria Iași, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la 06.12.2012, sub nr. mai sus arătat, în antet.
În motivare, reclamantul a arătat următoarele:
Prin sentința nr.558 CA/08.06.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, definitivă și irevocabilă, prin respingerea recursului (prin decizia nr.752/20.12.2010 a Curții de Apel Iași) s-a anulat autorizația de construire nr.913, emisă de P. M. Iași beneficiarului ..
În baza acestei autorizații, beneficiara ridicase o construcție ce are un perete comun cu blocul nr.333 din Iași, ..27.
În aceste condiții, a solicitat autorităților competente aplicarea dispozițiilor legii 50/1991, potrivit cărora construcțiile aparținând domeniului public pot fi desființate pe cale administrativă, dar prin adresa nr.4771/12.05.2011 i s-a comunicat refuzul de efectuare a operațiunilor de demolare.
Interesul său în promovarea acțiunii este legitimat de faptul că e proprietarul apartamentului vecin, de la etajul 1, al construcției executate ilegal. Prin extindere pe verticală, a fost încălcat dreptul său de proprietate, fiindu-i aduse și pagube.
Cu privire la daunele morale, a afirmat că pârâții i-au afectat imaginea și credibilitatea prin comportamentul lor.
În drept, a invocat legea 50/1991.
În dovedirea celor afirmate, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtelor.
A atașat sentința nr.558 CA/08.06.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași (f.5-10 ds.Tb.) și adresa nr.4771/12.05.2011 a Poliției Locale Iași (f.11 ds.Tb.).
La termenul din 20.09.2011, a depus o cerere de introducere în cauză a pârâtei . (fila 20 ds.Tb).
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 20.09.2011, P. M. Iași și M. Iași (f.28 ds.Tb.), aceștia au invocat excepția necompetenței materiale, excepția lipsei calității procesuale pasive a ambelor entități și au solicitat respingerea ca nefondată a cereri, arătând următoarele:
Beneficiarul construcției a fost ., aceasta având calitate procesuală pasivă.
Faptul că a fost anulată autorizația de construire nu dă dreptul pârâților de a demola construcția, efectele anulării suportându-le beneficiarul, conform art.36 din legea 50/1991. Nici o dispoziție legală în vigoare nu impune autorității publice obligația de a proceda la demolarea unei construcții, astfel încât refuzul este justificat, în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat nici asupra acestui aspect.
Singura excepție din acest punct de vedere este prevăzută de art.33 din lege, dacă ar fi pe terenul public sau privat al unității administrativ teritoriale. În speță, construcția este în parte pe trotuarul perimetral al blocului, care se află în coproprietatea proprietarilor din acel . că se află doar parțial pe domeniul public.
Sunt afirmații fără acoperire cele privind daunele morale.
Nu au indicat alte temeiuri de drept și nu au propus probe.
3. Asociația de Proprietari “T. V. . o cerere de intervenție în interes propriu la termenul din 20.09.2011 (fila 33 ds.Trib.) prin care a solicitat obligarea pârâților la demolarea construcției, plus cheltuieli de judecată, arătând următoarele:
Construcția edificată se află parțial pe domeniul public și parțial pe trotuarul perimetral al blocului 333 (5,85 mp), cu privire la care se încheiase un contract de comodat cu Asociația, având ca obiect darea cu titlu gratuit a suprafeței de 5,85 mp la scara B “în vederea extinderii spațiului societății, conform proiectului de autorizare de construire nr.11/2006 (fără extrase PTH), amplasament ..31, ., .”. S-a mai prevăzut că “extinderea se va face după obținerea autorizației de construire”.
G. S. nu mai poate folosi terenul în scopul în care a fost dat în folosință, nemaiputând fi realizat obiectul contractului. Astfel, prin anularea autorizației de construire, pârâta nu mai deține un act valabil prin care a edificat construcția
. Prin sentința civilă nr._ din 07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în același dosar, s-a admis cererea pârâtei . și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.4760/2013 în sensul obligării reclamantului și a intervenientei Asociația de Proprietari T. Valdimirescu . sumei de 2000 lei către pârâtă . reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat. În adoptarea acestei soluții prima instanță a reținut că pârâta a solicitat aceste cheltuieli ,iar instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri, deși pârâta făcuse dovada plății onorariului de avocat de 2000 lei. Prin sentința civilă nr._ din 19.08.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în același dosar s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.4760/2013, cerere formulată de reclamantul G. D. în sensul că a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu Poliția L., M. Iași, P. Mun. Iași, . privind obligarea acestora la plata de daune morale. În adoptarea acestei soluții prima instanță a reținut în esență că soluționarea acestei cereri a reclamantului depinde de cea a celorlalte cereri ale sale, cereri care au fost respinse și soluția acesteia este tot una de respingere. Împotriva acestor hotărâri a declarat apel reclamantul G.D. D., care le-a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Susține apelantul că în ceea ce privește sentința civilă nr.4760/2013, prima instanță în mod greșit a interpretat prima instanță dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1991.Astfel art.33 alin.2 statuează neechivoc faptul că procedura administrativă de demolare se poate declanșa din oficiu de către autoritatea administrativă în raza căreia este edificată construcția sau la solicitarea proprietarului sau administratorului legal al ternului aparținând domeniului public sau privat.Pârâții M. Iași, P., Poliția L. nu au întreprins nici un demers pentru a verifica sesizarea apelantului.
Prin urmare solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței în sensul admiterii primului capăt al cererii privind obligarea pârâtelor la demolarea construcției.Ca urmare a admiterii acestui capăt se impune și admiterea apelului cu privire la sentința nr._/2013 de completare a dispozitivului în sensul respingerii cererii formulate de către pârâtă. În ceea ce privește sentința nr._/2013 apelantul susține că daunele morale nu sunt în strânsă legătură cu faptul că nu se dorește nici din partea beneficiarului construcției, nici din partea autorităților direct implicate în cauză demolarea imobilului respectiv, ci și în legătură cu întreaga perioadă în care au fost derulate procesele până în prezent, perioadă care a creat pentru acesta un prejudiciu moral aproape fără echivalent, având în vedere vârsta înaintată și afecțiunile de care suferă.
În drept a invocat dispozițiile art.282 și următ. Cod procedură civilă, art.27 și următoarele din Legea nr.50/1991, art.62 din Ordinul 839/2009. Alăturat cererii de apel a anexat și o . înscrisuri. Intimata . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului. Susține intimata că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică. În mod corect instanța de fond a apreciat în mod corect netemeinicia cererii formulate de reclamant. În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată ca apelul nu este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul-apelant a solicitat instanței de judecată ca în contradictoriu cu pârâtii-intimați să dispună obligarea acestuia la demolarea construcției construcției situată în Iași, ..31, executată de . în baza autorizației de construire nr.913 din 11.07.2008, să plătească suma de_ lei reprezentând daune morale. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1991, însă interpretând dispozițiile acestui articol reclamantul a susținut că instanța poate dispune demolarea construcției, pârâta fiind în situația unei persoane care a executat o construcție fără autorizație în situația în care aceasta autorizație a fost anulată ulterior. Odată cu desființarea autorizației trebuie desființate și efectele produse de acesta. Exercițiul dreptului de proprietate este subsumat, potrivit normelor constituționale, conceptului de bună credință, obligației de neatingere a drepturilor și libertăților altor persoane (art. 57), precum și de asigurare a bunei vecinătăți [art. 44 alin. (8)]. Văzute ca limite interne de exercitare a dreptului de proprietate, aceste obligații ființează numai „în scopul pentru care ele au fost prevăzute” art. 18 din Convenția ratificată prin Legea nr. 30/1994, text prevalent conform art. 11 alin. (3) din Constituție), adică, conform art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, în deplină concordanță cu finalitatea economică și socială a dreptului de proprietate. Ipoteza negativă a nesocotirii acestor limite, desemnează abuzul de drept și atrage răspunderea juridică pentru prejudiciilor majore cauzate terților, reclamantul fiind un terț, proprietar învecinat cu construcția a cărei demolare a solicitat-o. Tribunalul notează că apelantul-reclamant și-a întemeiat cererea de chemare în judecată exclusiv pe dispozițiile Legii nr.50/1991, în special pe art.33.
Prin urmare,în cauza de față instanța este ținută a verifica incidența dispozițiilor art.32 și 33 din Legea nr.50/1991, dacă situația reclamantă se încadrează în ipotezele prevăzute de aceste articole și, în situația afirmativă dacă prejudiciul suferit de către reclamant impune luarea unei măsuri atât de categorice constând în demolarea unei construcții. În aprecierea situației tribunalul pornește de la premisa că atât constructorul, cât și beneficiarul lucrării au fost de bună credință, respectând dispozițiile legale și parcurgând toate etapele necesare pentru obținerea unei autorizații de construire valabile la acel moment. Deci, la momentul edificării construcției exista o autorizație de construire valabil emisă.În cazul de față, după obținerea autorizației și edificarea construcției, s-a dispus în contencios-administrativ anularea autorizației de construire nr.913/2008.
Potrivit art.32 din Legea nr.50/1991 (1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limita de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul nerespectării termenelor limita stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate
(4) În situațiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere organelor judiciare să dispună măsurile menționate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate și, după caz, instanței să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.
Potrivit art.33 din aceeași lege:
(1) Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără emiterea unei autorizații de desființare, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
(2) Procedura prevăzută la alin. (1) se poate declanșa din oficiu de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparținând domeniului public sau privat al statului.
(3) În cazul neîndeplinirii de către autoritatea administrației publice competente a procedurii de desființare, în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării prevăzute la alin. (2), proprietarul sau administratorul legal al terenului aparținând domeniului public ori privat al statului va putea trece de îndată la desființarea construcțiilor executate fără autorizație de construire.
(4) Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
(5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) autoritățile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăți comerciale specializate în astfel de lucrări, în condițiile legii.
Prin urmare, în cauză interesează doar aspectul ținând de disciplina în construcții, anume dacă respectiva construcție a fost sau nu autorizată din punctul de vedere al Legii nr.50/1991 rep, dacă situația astfel expusă se încadrează în dispozițiile art.33.
Ori, în cauză acest aspect este neechivoc, în sensul că pârâta a obținut autorizație de construire pentru respectiva construcție .În cauză, se reține, de asemenea, că situația premisă pentru a se naște dreptul (și, astfel cum rezultă din interpretarea logică, sistematică și teleologică a prev. Legii nr.50/1991), chiar obligația autorității administrației publice competente în condițiile art. 4 din aceeași Lege. nr.50/1991 rep. de a desființa aceste construcții subzistă. Astfel, în primul rând, competența de a iniția și demara procedura instituită de art.33 aparține exclusiv autorității publice competente și nu persoanei fizice, rămânând exclusiv la latitudinea acesteia dacă demarează sau nu această procedură interesul având doar aceasta.Titularul unei acțiuni de genul acesta este doar statul prin intermediul autorităților publice locale conform principiilor prev. de Constituția României și prev. art. 6 din Legea nr. 213/1998 cu privire la proprietatea privată și, mai ales, cea privată a statului sau unităților administrativ-teritoriale, statuând dreptul autorităților de a-și exercita, în plenitudinea lui, dreptul de proprietate cu privire la teren. Pe de altă parte, până la demolarea unei construcții, există posibilitatea intrării acesteia în legalitate prin obținerea unei noi autorizații de construire care să se bucure de deplina prezumție de legalitate. În concluzie, soluția pronunțată de prima instanță în ceea ce privește cererea de demolare a construcției este corectă, legală și temeinică. În ceea ce privește celelalte sentințe civile criticate de către apelant prin care s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.4760/2013 tribunalul constată că de asemenea sunt legale și temeinice având în vedere considerentele expuse mai sus față de respingerea capătului principal al cererii formulate de reclamantul-apelant. In considerarea celor mai sus arătate, tribunalul va respinge apelul și va păstra ca legale și temeinice sentințele apelate.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de reclamantul G. D. împotriva sentințelor civile nr. 4760 pronunțată la 26.03.2013, nr. 7175 pronunțată la 7.05.2013 și nr._ pronunțată la 19.08.2013 de Judecătoria Iași, sentințe pe care le păstrează.
Obligă apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimata . lei reprezentând onorariu avocat.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 20.12.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
L.O.R.C.B.E.D.
RED. TEHNORED. L.O.
2 EX /04.04.2014
JUD. FOND. Z. L. F. M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 2235/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2386/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
