Pretenţii. Decizia nr. 1942/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1942/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 19003/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Septembrie 2013
Președinte - M. M.
Judecător –M. M.
Judecător -S. C.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1942
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenți A. G., C. C. împotriva sentinței civile nr. 6860/28.03.2012 a Judecătoriei Iași, intimat M. IAȘI/ CONSILIUL LOCAL AL MUN. IAȘI, având ca obiect pretenții reziliere contract-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.09.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 13.09.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 19.09.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 26.09.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 6860/28.03.2012Judecătoria Iași a dispus în sensul că:
„Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru debitele si penalitațile anterioare lunii mai 2008, invocata din oficiu.
Admite in parte actiunea formulata de reclamantul M. Iasi/Consiliul Local al mun.Iasi, cu sediul in Iasi, . si Sfânt nr.11, jud.Iasi, in contradictoriu cu pârâtele A. G. si C. E., domiciliate in Iasi, ., nr.4, jud.Iasi.
Obliga pârâta A. G. la plata următoarelor sume:
-9511,22 lei debite restante intretinere;
-9511,22 lei penalităti de intârziere.
Respinge actiunea pentru diferenta de 17.623,65 lei penalități de intârziere.
Dispune rezilierea contractului de inchiriere nr.3157/25.02.1986 incheiat de parti si evacuarea pârâtelor din spatiul situat in Iasi, ., nr.4 ( fost Ș. cel M. nr.4), jud.Iasi.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul M. Iași / Consiliul Local al mun.Iasi a chemat in judecata pe pârâtele A. G. si C. C., solicitand să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 9511,22 lei reprezentând debite intretinere si 27.134,87 lei penalități; rezilierea contractului de inchiriere si evacuarea pârâtei si a familiei sale din locuinta situată in Iași, ., nr.4.
In motivare, a arătat ca pârâta ocupă spatiul cu destinatie de locuință situat la adresa de mai sus in calitate de chiriaș, in baza contractului de inchiriere nr.3157/25.02.1986 ( prelungit prin OUG 40/1999, Legea 17/1994, OUG 8/2004, OUG 44/2009).
Cheltuielile de intretinere, al căror beneficiar este cel care locuieste efectiv . in sarcina chiriasului, care are obligatia de a plati serviciile oferite de furnizorii de utilități in baza contractelor de prestări servicii incheiate cu asociatiile de proprietari. Pârâta nu a inteles să-si onoreze aceste obligatii, desi a recunoscut că este debitoare, prin adresa 7758/2010,prin care a solicitat ., administratorul imobilului, esalonarea datoriilor la intretinere.
In drept, a invocat disp.Legii 571/2003 privind Codul fiscal, Legea 114/1996, OUG 40/1999, art.1429 C.civ., art.112 – 114 C.pr.civ.
Atasat actiunii,a depus inscrisuri, in copie (f.4-14).
Legal citate, pârâtele nu au depus intâmpinare si nu s-au prezentat in fața instantei pentru a-si exprima pozitia procesuală.
Prin incheierea din data de 02.11.2011, s-a dispus suspendarea cauzei in temeiul art. 155 ind.1 C.pr.civ., cauza fiind repusă pe rol prin incheierea din 08.02.2012. Prin aceeasi incheiere, instanta a invocat exceptia prescriptiei pentru debitele si penalitățile anterioare lunii mai 2008.
Reclamantul a depus precizări prin care a solicitat respingerea exceptiei, arătând că, prin plățile facute, pârâta a recunoscut debitul datorate si astfel prescriptia privind debitele la intretinere s-a intrerupt. Prin cererea de repunere pe rol, reclamantul a arătat ca perioada pentru care au fost calculate debitele la intretinere si penalitățile aferente este ianuarie 2003 – februarie 2011.
In cauză s-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Pârâta A. G. este beneficiara contractui de închirierenr.3157/25.02.1986, neinnoit pe baza dispozitiilor legale in materie, prin care locatorul ( ca cărui calitate a preluat-o M. Iasi/Consiliul Local Iasi) se obliga să asigure acesteia și familiei sale, folosința unui spațiu cu destinația de locuință situat în Iași, . nr.4 (fostă S. cel M. nr.4), cu obligația pentru aceasta din urmă de a achita și costul intretinerii.
Deși pârâtele au continuat să locuiască în imobil, reclamantul îndeplinindu-și obligația asumată prin contract, nu au înțeles să își îndeplinească obligația legală de plată și a utilităților, astfel că, acestea au acumulat un debit insemnat pentru perioada ianuarie 2003 – februarie 2011.
Așa cum rezultă din contractul de închiriere, pârâta A. Gbriela, conform art. 9, s-a obligat să achite pe lângă o chirie lunară și costul utilităților, obligație ce nu a fost îndeplinită, în ciuda faptului că locuiește împreună cu familia în imobilul proprietatea reclamantului.
In aceste condiții, reclamantul are dreptul pe lângă încasarea chiriei și a utilităților, așa cum părțile s-au obligat prin contractul de închiriere, contract ce reprezintă legea părților.
Raportat la exceptia prescriptiei, invocate din oficiu, instanta retine ca, potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la actiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege; odată cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii. Iar conform art.3 din acelasi act normativ, termenul prescriptiei este de 3 ani.
In acelasi timp, in art.16 alin.1 lit.a din Decretul 167/1958 este reglementata institutia intreruperii prescriptiei, prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, făcută de cel in folosul căruia curge prescriptia.
In cază, reclamantul a solicitat debite aferente perioadei ianuarie 2003 – februarie 2011.
In acelasi timp, instanta constata ca prin cererea inregistrata sub nr.7758/04.06.2010 la . A. G. a solicitat esalonarea datoriilor, din centralizatorul depus de reclamant la dosar rezultând că aceasta a mai facut plati pe parcursul anilor, astfel că a intrerupt cursul prescriptiei. Iar prin cererea de esalonare, implicit a recunoscut debitul existent.
Astfel, prin intreruperea cursului prescriptiei, această institutie juridică nu mai produce efecte, exceptia urmând a fi respinsă.
Conform art.49 alin.1 din Legea 230/2007 privind asociatiile de proprietari, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Raportat la actele dosarului, instanta constată intemeiata in parte cererea de obligare a pârâtei la plata debitelor la intretinere la penalități, respectiv pentru suma de 9511,22 lei debite intretinere si 9511,22 lei penalități de intârziere. Date fiind disp.art. 49 alin.1 din Legea 230/2007, cum nici reclamantul – proprietar nu ar putea fi obligat la plata unor penalități depăsind cuantumul debitului principal, nici pârâta nu se impune a fi obligată la plata unor asemenea penalități, excedentare celor ce pot fi solicitate in mod legal.
Astfel, va fi respinsă actiunea pentru diferenta de 17.623,65 lei penalități de intârziere.
Potrivit art. 1020 cod civil de la 1864:” Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz când una din parți nu îndeplinește angajamentul sau. (Cod civil 830, 832, 943, 1075, 1081 si urm., 1012 si urm., 1021, 1101, 1320, 1365, 1439).” iar art. 1021 C civ. stipulează că: „. nu este desființat de drept. Partea in privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau sa-i ceara desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie sa se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate”.
De asemenea, art. 1429 Cod civil prevede că: „ Locatarul are doua îndatoriri principale:1. trebuie sa întrebuințeze lucrul închiriat sau arendat ca un bun proprietar si numai la destinația determinata prin contract; iar in lipsa de stipulație speciala, la destinația prezumata după circumstanțe;2. trebuie sa plătească prețul locațiunii la termenele statornicite. (Cod civil 1080, 1430 si urm., 1439, 1564).” Iar art. 969 alin 1 Cod civil că: „Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante.”
Totodată, art. 24 alin 1 lit. b din Legea nr. 114/1996 a locuinței, modificată și completată arată că: „Rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face in următoarele condiții: b) la cererea proprietarului, atunci când:- chiriașul nu a respectat clauzele contractuale.”
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului respectiv adresele nr. 6848/11.04.2011 și nr. 9361/25.05.2011 emise catre Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat de catre . privind debitele restante, contractul de închiriere, fișa suprafeței locative închiriate, proces verbal de predare primire a locuinței, rezultă că în speță, cererea de reziliere si cea de evacuare sunt întemeiate.
Raportat dispozițiile art.1169 Cod Civil instanța consideră că in cauza de față, reclamanta a făcut dovada unei nerespectări a obligațiilor contractuale de către pârâta A. G., în sensul că aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a intretinerii, obligație asumată prin contract .
Mai mult decât atât, pârâtele nu au administrat nici o probă din care să rezulte existența unei alte situații de fapt, neadministrând nici o probă care să ducă la altă concluzie, deși aveau posibilitatea să propună și să administreze probatorii, astfel că nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 129 alin 5 Cod procedură civilă ( dec.civ.3255/21.04.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția civilă și de proprietate intelectuală ) .
Evacuarea este sancțiunea civilă aplicabilă locatarului principal si membrilor familiei sale in cazul neîndeplinirii unor obligații legale sau contractuale referitoare la modul de exercitare a drepturilor locative, presupunând rezilierea prealabila a contractului de închiriere a locuinței si constând in obligarea chiriașului, la încetarea actelor de folosință a suprafeței locative pe care o deține in baza contractului reziliat sau pe care a ocupat-o abuziv, fără a poseda un titlu locativ valabil.
De asemenea, art. 480 C civ. prevede că „ proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut”.
Astfel, față de faptul că pentru motivele expuse mai sus s-a dispus rezilierea contractului de închiriere iar pârâtele ocupă fără un titlu legal imobilul proprietatea reclamantului, instanța va admite și capătul de cerere privitor la evacuare și va dispune evacuarea necondiționată a pârâtelor din imobilul situat in Iași, . nr.4 (fostă S. cel M. nr.4).
Astfel, urmează ca instanța, în baza dispozițiilor legale redate mai sus și dând eficiență voinței părților, va admite in parte acțiunea reclamantului, in sensul celor de mai sus.”
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele A. G. și C. C. susținând faptul că instanta de fond in mod gresit a intemeiat hotararea pe disp. art.1429 Cod civil in conditiile in care, in calitate de chiriasi, și-au achitat chiria permanent, interpretând greșit actele juridice deduse judecatii si a schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestora, facand de asemeni o aplicare gresita a prevederilor Legii nr.114/1996.
În virtutea principiului rolului activ, instanta ar fi trebuit sa invoce exceptia lipsei calitatii procesual active a Municipiului Iasi in conditiile in care acesta nu se poate subroga in drepturile TermoService SA pentru a le solicita plata cheltuielilor de intretinere, nefiind creat nici un real prejudiciu catre reclamanta, aceasta nefiind nevoita sa achite facturi restante cuprinzand sume importante catre furnizorii de utilitati, neputându-se deci aplica dispozitiile art.1429 Cod civil si prin urmare desfiintarea contractului nu poate opera. În speta de fata nu este vorba despre neplata chiriei, contractul de închiriere a fost reinnoit, nu era expirat si poseda deci un titlu locativ valabil, neputând opera sanctiunea evacuarii in temeiul art.24 din Legea nr.114/1996.
De asemenea susțin recurenții că au respectat intru totul art.13 din Contractul de inchiriere nr.3157/25.02.1986, folosind suprafata inchiriata conform destinației sale, neputandu-li-se imputa nici o culpa. Arată și faptul că nu au refuzat sa achite obligatiile de plata pe care le datorau ca și cheltuieli de intretinere, ci au solicitat o esalonare a platii datorita situatiei financiare precare, iar între timp au achitat sume considerabile in vederea stingerii debitului la intretinere si își iau angajamentul ca pe viitor sa achite sumele restante.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
M. lași-Consiliul Local lași a formulat întâmpinare, arătând că recurentele ocupă spațiul din lași, . nr.4 (fost Ș. cel M. nr.4) în baza Contractului de Închiriere nr. 3517/1986 (prelungit prin efectele prevederilor Legii nr.17/1994; OUG nr.40/1999; OUG nr.8/2004 si OUG nr. 2009). Neplata cheltuielilor de întreținere de către chiriaș, deși este o obligație legală, conform art. 14 alin. 5 din OUG nr. 40/1999, ar avea ca rezultat obligarea instituției la plata cheltuielilor de întreținere în conformitate cu L. 230/2007. Recurenta A. G. nu a înțeles să-și onoreze obligațiile achitării plății la întreținere, iar conform disp. art. 1430 C.civ., dacă locatarul uzează de lucrul inchiriat sau arendat într-un mod din care ar putea rezulta o vătămare pentru locator, acesta ar putea cere desființarea contactului. Astfel, intimata a cerut desființarea contractului întrucât chiriașa A. a ințeles să consume dar să nu plătească pentru ceea ce a consumat. Solicită intimata respingerea exceptiei lipsei calității procesuale active a Municipiului lași cu privire la cheltuielile de întreținere întrucât M. lași are calitatea de a solicita cheltuielile de întreținere, insistând pe capetele de cerere privind rezilierea contractului și evacuarea recurentelor motivat de reaua credintă de care au dat dovadă cu privire la executarea contractului.
Solicită respingerea recursului și mentinerea Sentintei civile cu nr.6860/2012. În drept a invocat intimata disp. art115-118; art. 242 alin.2 C.pr.civ.
La termenul din 06.09.2013 intimata a depus la dosar precizări arătând că recurenta A. G. înregistrează pe luna iunie 2013 o restanță la cheltuielile de întreținere în sumă de 149,79 lei și penalizări în sumă totală de 18.123,89 lei.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este întemeiat, astfel că îl va admite, pentru considerentele ce succed:
În baza contractului de închiriere nr. 3/3517/25.02.1986 (f. 4 dosar fond) recurenta A. G. ocupă imobilul locuință situat în Iași, . nr. 4 (fost Ș. cel M. nr.4) asumându-și potrivit disp. art. 13 din contract faptul că, în situația în care nu respectă obligațiile cu privire la întreținerea, repararea, folosirea suprafeței locative închiriate, precum și la plata chiriei potrivit prevederilor legii, proprietarul poate cere rezilierea contractului de închiriere și evacuarea chiriașului în condițiile legii.
Prin acțiunea introductivă de instanță M. Iași, în calitate de proprietar al spațiului închiriat, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 9.511,22 lei reprezentând debite la intretinere si 27.134,87 lei penalități aferente perioadei ianuarie 2003 - februarie 2011, rezilierea contractului de închiriere si evacuarea pârâtei si a familiei sale din locuință, acțiunea fiind întemeiată pe simplul fapt că nu s-au achitat cheltuielile de întreținere de către chiriaș, existând astfel riscul ca la plata acestora să fie obligat proprietarul M. Iași.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 13 din contractul de închiriere, în cazul în care chiriașul nu respectă obligațiile cu privire la întreținerea, repararea, folosirea suprafeței locative închiriate, precum și la plata chiriei potrivit prevederilor legii, proprietarul poate cere rezilierea contractului de închiriere și evacuarea chiriașului în condițiile legii. Potrivit acestei clauze contractuale proprietarul are deci posibilitatea de a solicita desființarea contractului și evacuarea chiriașului în situația în care acesta din urmă nu plătește chiria, ceea ce nu este cazul în speță, nefiind invocată o asemenea neplată, precum și în situația în care locuința nu a fost întreținută/reparată/folosită potrivit destinației sale și obligațiilor din anexa 3 la contract, anexă care nu stabilește obligația pentru chiriaș de a achita cheltuielile de întreținere, o asemenea obligație decurgând din disp. Legii 230/2007. Așadar, obligația de întreținere, reparare, folosire a suprafeței închiriate are în vedere nu achitarea obligațiilor la întreținere, a căror plată se solicită în cauză, ci vizează obligația chiriașului de a face acele lucrări care se impun în vederea păstrării imobilului în condiții normale care să evite degradarea, deteriorarea acestuia.
Prin urmare nu se poate reține faptul că obligațiile contractuale de natura celor mai sus enumerate nu au fost respectate de chiriașul care nu a achitat cheltuielile de întreținere pentru ca instanța să poată dispune desființarea contractului și evacuarea chiriașului, aceste cereri urmând deci a fi respinse.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. Iași - Consiliul Local al Municipiului Iași pe cererea având ca obiect obligarea pârâtelor A. G. și C. C. la plata debitelor, Tribunalul o apreciază întemeiată și o va admite, urmând a respinge această cerere ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana care stă în calitate de reclamantă în cererea de chemare în judecată și cea care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. Or, în cauză se solicită obligarea pârâtelor la plata unor cheltuieli de întreținere, cheltuieli a căror plată poate fi solicitată doar de furnizorul de servicii, iar nu de proprietarul imobilului, întrucât nu acesta din urmă a furnizat utilitățile. Este real faptul că M. Iași, în calitate de proprietar, ar putea fi obligat să plătească pentru chiriaș în situația în care acesta din urmă nu-și achită el cheltuielile față de furnizor, dar recuperarea de la chiriaș a acestor cheltuieli poate fi făcută doar dacă se face dovada că el a fost cel care a plătit, putându-se îndrepta prin subrogație în acest caz împotriva celui care le datora.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin 1 cod procedură civilă, va admite recursul formulat de pârâtele A. G. și C. C. împotriva sentinței civile nr. 6860/28.03.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în tot, va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. Iași - Consiliul Local al Municipiului Iași pe cererea având ca obiect obligarea pârâtelor A. G. și C. C. la plata debitelor și va respinge această cerere ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, urmând a respinge cererea având ca obiect reziliere contract și evacuare formulată de reclamantul M. Iași - Consiliul Local al Municipiului Iași în contradictoriu cu pârâtele A. G. și C. C..
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite recursul formulat de pârâtele A. G. și C. C. împotriva sentinței civile nr. 6860/28.03.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. Iași - Consiliul Local al Municipiului Iași pe cererea având ca obiect obligarea pârâtelor A. G. și C. C. la plata debitelor și respinge această cerere ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge cererea având ca obiect reziliere contract și evacuare formulată de reclamantul M. Iași - Consiliul Local al Municipiului Iași în contradictoriu cu pârâtele A. G. și C. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2013.
Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. S.C. M.G.
Cu opinie separata judecator M. M. în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a Municipiului Iași -Consiliul Local al Municipiului Iași, respingerii capătului de cerere referitor la plata cheltuielilor de întreținere ca rămas fără obiect și respingerii capătului de cerere referitor la plata penalităților ca neîntemeiat.
Președinte,
M.M.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/04.11.2013
Jud. fond P. O.
Opinia separata în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a Municipiului Iași/Consiliul Local al Municipiului Iași, respingerii capătului de cerere referitor la plata cheltuielilor de întreținere ca rămas fără obiect și respingerii capătului de cerere referitor la plata penalităților ca neîntemeiat.
Contrar opiniei majoritare consider ca in cauza M. Iasi/Consiliul Municipiului Iasi avea calitate procesuala activa pentru a solicita obligarea paratelor A. G. si C. C. la plata cheltuielilor de intretinere.
Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre titularul dreptului subiectiv dedus judecatii si cel care a formulat cererea de chemare in judecata.
In cauza de fata intre M. Iasi / Consiliul Local al Municipiului Iasi in calitate de proprietar si parata A. G. a fost incheiat contractul de inchiriere nr. 3157/25.02.1986 avand ca obiect imobilul spatiu de locuit situat in Iasi, ., nr.4, .( fosta S. cel M. nr. 4) .
In calitate de proprietar M. Iasi prin intermediul administratorului . a incheiat contracte de prestari servicii cu furnizorii de servicii de apa, canal, termoficare. In conditiile in care paratele au fost cele care in calitate de chiriase ale imobilului apartinand reclamantului au beneficiat de utilitati( apa, canal, termoficare) acestora le revenea potrivit art. 14 alin. 5 din OUG nr. 40/1999 in forma in vigoare la data introducerii actiunii, obligatia achitarii contravalorii acestor utilitati. Faptul ca in contractul de inchiriere s-a omis sa se prevada obligatia chiriasului de a achita contravaloarea cheltuielilor de intretinere aferente imobilului inchiriat nu poate conduce la concluzia ca obligatia nu le incumba acestora atat timp cat aceasta obligatie isi are izvorul in lege.
In conditiile in care nu se achita cheltuielile de intretinere consider ca proprietarul imobilului este cel care are calitate procesuala activa pentru a solicita obligarea chiriasilor la indeplinirea acestei obligatii prevazute in sarcina chiriasilor de art. 14 alin. 5 din OUG nr. 40/1999.
Contrar opiniei majoritare consider ca atat timp cat contractele pentru furnizarea utilitatilor au fost incheiate de catre proprietar si nu au fost incheiate direct de catre chiriasi, furnizorii de utilitati nu au calitate procesuala activa pentru a solicita obligarea chiriasilor la plata acestor utilitati, intre aceste parti neexistand raporturi contractuale.
Cu atat mai mult nu poate fi acceptata opinia paratelor recurente potrivit careia . are calitatea procesuala activa de a solicita obligarea la plata cheltuielilor de intretinere deoarece aceasta societate comerciala are doar calitatea de administrator in baza contractului de administrare incheiat cu proprietarul imobilului, in speta M. Iasi iar aceasta calitate nu ii confera dreptul de a solicita plata contravalorii intretinerii.
Pentru aceste motive consider ca nu trebuia admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active a Municipiului Iasi/ Consiliul Local al Municipiului Iasi.
In ceea ce priveste modalitatea de solutionare de catre prima instanta a capatului de cerere referitor la obligarea paratelor la plata cheltuielilor de intretinere opinia mea este in sensul ca atat timp cat in cauza s-a facut dovada ca paratele au achitat cheltuielile de intretinere solicitate prin actiune acest capat de cerere trebuia respins ca ramas fara obiect.
In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la obligarea paratelor la plata penalitatilor opinia mea este in sensul ca acest capat de cerere trebuia respins motivat de faptul ca atat timp cat in contractul de inchiriere nu s-a prevazut obligatia de plata a penalitatilor si in cauza nu s-a facut dovada faptului ca reclamantul a platit catre furnizorii de utilitati sume cu titlu de penalitati de intarziere nu exista temei legal pentru obligarea la plata penalitatilor.
Jud. M. M.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1941/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 1965/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
