Reziliere contract. Decizia nr. 1824/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1824/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 34322/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Septembrie 2013
Președinte – F. E. C.
Judecător – C. C. E.
Judecător - Diuță T. A. M.
Grefier - M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1824
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenți C. G., C. E. împotriva sentinței civile nr._/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată . SRL, având ca obiect reziliere contract .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Având în vedere că recurenții nu au făcut dovada achitării taxei de timbru pusă în vedere instanța invocă excepția de netimbrare a cererii de recurs.
Întrucât s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art.242 C., constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Analizand actele dosarului, retine:
Prin Sentinta Civila nr._ din 31.10.2012 pronuntata de Judecatoria Iasi s-a dispus: Admite excepția netimbrării capătului de cerere având ca obiect restituirea prin echivalent.
Anulează ca netimbrat capătul de cerere menționat, formulat în dosarul cauzei de reclamanții C. G. și C. E., ambii cu domiciliul în Iași, ., jud.Iași în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Iași, ., jud.Iași.
Respinge excepția lipsei de obiect invocată prin întâmpinare.
Respinge cererile formulate de reclamanții C. G. și C. E., în contradictoriu cu pirata . Iași în dosarul cauzei și dosarul nr._/245/2012 reunit la prezentul, având ca obiect rezilere contract de comodat.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut:
Pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată sub nr._ /21.10.2011 cererea formulată de reclamanții C. G. și C. E. in contradictoriu cu pârâta . SRL Iași, aceștia solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să fie dispusă rezilierea contractului de comodat încheiat între părți la data de 06.03.2006, cu obligarea paratei la restituirea spațiilor date în folosință gratuită, împreună cu accesoriile, în starea în care le-a primit, ori, în situația în care restituirea în natură nu mai e posibilă aceasta să fie dispusă prin echivalent.
În motivare au arătat reclamanții că au închiat cu parata, la data de 06.03.2006, contractul de comodat avand ca obiect transmiterea folosinței gratuite asupa imobilului din Iași, ., aflat în proprietatea lor, destinația convenită pentru acest spațiu fiind aceea de sediu social.
Au precizat reclamanții că, de administrarea societății parate s-a ocupat cu precădere Thabet M. L., luand decizii în mod unilateral și abuziv, în timp ce C. E. ocupa funcția de administrator doar formal, astfel că deciziile adoptate erau vădit contrare intereselor fiecăruia dintre aceștia.
Conform susținerilor reclamanților parata ar fi trebuit să păstreze pe toată durata contractului spațiul în bune condiții, precum și accesoriile, fără a le degrada sau deteriora, însă în mod abuziv Thabet M. L. a demolat construcția, fără a avea aprobarea lor, motiv pentru care s-a procedat la excluderea acesteia din cadrul societății și se impune rezilierea contractului, cu mențiunea că fraudarea societății prin activitatea unilaterală a acestei persoane a fost constatată și de instanță prin sentința nr.314/. a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr._ .
În concluzie se poate constata, în opinia reclamanților, că parata, în calitate de comodatar, nu a respectat obligația de conservare a bunului cu prudența și diligența unui bun prpprietar pentru a-l folosi doar în conformitate cu destinația convenită, ba mai mult, a procedat la distrugerea acestuia, caz în care art. 2149 C.civ stipulează faptul că răspunde de pieirea sau deteriorarea bunului, iar dreptul lor de a solicita restituirea este dat de art. 2156 C.civ și se impune ca aceasta să se facă prin echivalent dacă se constată că nu este posibilă în natură.
În drept au fost invocate disp. art. 1549 și urm. C.civ, art.2148 și urm. C.civ, art.2155 și urm. C.civ, art.242 alin.2 C.p.c, art.274 C.p.c.
Legal citată parata . SRL Iași a formulat și depus întampinare, prin care a solicitat respingerea cererii, arantand că spațiul ce i-a fost transmis în folosință pe baza contractului de comodat era impropriu destinației de sediu social, iar ulterior încheierii contractului întreaga suprafață de teren pe care se situa imobilul a făcut obiectul unui contract de asociere în participațiune, intenția asociaților fiind aceea de a edifica un spațiu care să fie închiriat apoi de către o societate comercială din afara jud. Iași.
A menționat parata că, de comun acord, reclamanții din cauză au luat legătura cu autoritățile implicate pentru îndeplinirea formalităților necesare acestui scop, punandu-se problema între părți cu privire la demolarea clădirii existente și montarea pe teren, în mod provizoriu, a unui corp mobil care să reprezinte sediu social, iar susținerea reclamanților că Thabet M. L. ar fi procedat la demolare este contrazisă chiar de declarațiile date de aceștia în cadrul dosarului penal nr._/245/2011 al Judecătoriei Iași, soluționat prin respingerea acțiunii împotriva rezoluției procurorului de neancepere a urmăriii penale față de această persoană .
Conform susținerilor paratei reclamanții trec cu vederea faptul că au valorificat mare parte din materialele de construcție rezultate în urma demolării, în special tabla cu care era acoperit imobilul, iar raportat la toate motivele arătate înțelege să invoce lipsa de obiect a acțiunii precum și a inadmisibilității capătului doi de cerere cu privire la solicitarea de obligare a sa la restituire prin echivalent. Totodată, a solicitat parata obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 25.01.2012 reclamanții au depus precizări, indicand o valoare de 90.000 lei pentru spațiul a cărui restituire o solicită, în vederea stabilirii timbrajului, precum și Sentința nr.314/. a Tribunalului Iași - Secția Comercială și C. Administrativ, pronunțată în dosarul nr._ (f.22-26).
Prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu la 07.03.2012 a fost respinsă ca neantemeiată cererea de reexaminare formulată de reclamanți cu privire la cuantumul taxei de timbru în valoare de 3411,00 lei, stabilită de instanță în sarcina lor.
Prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu la 28.03.2012 a fost respinsă ca neantemeiată cererea de ajutor public judicar formulată de reclamanți, prin care au solicitat exonerarea de la plata taxei de timbru pentru capătul de cerere formulat în subsidiar în prezenta cauză.
La termenul din 18.04.2012 prin încheiere de ședință, motivat de neplata taxei de timbru pentru capătul de cerere privind restituirea prin echivalent, instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării acestuia, pe care a admis-o, anulandu-l ca netimbrat.
La termenul din 27.06.2012 instanța a admis excepția litispendenței invocată de reclamanți și a dispus reunirea dosarului nr._/245/2012 la prezentul, pentru a fi judecate împreună.
Prin cererea înregistrată sub nr._/11.04.2012 reclamanții C. G. și C. E. au solicitat în contradictoriu cu parata . SRL ca prin hotărare judecătorească se se dispună rezilierea contractului de comodat încheiat la 06.03.2008 și punerea părților în situația anterioară, privind spațiile date în folosință gratuită, împreună cu accesoriile, pentru aceleași motive ca și în prezentul dosar.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și încuviințată proba cu interogatoriul paratei, fără ca aceasta să înainteze la dosar răspunsurile la întrebările formulate de reclamantă.
În ce privește excepția lipsei de obiect invocată prin întampinare instanța apreciază că aceasta nu reprezintă o excepție propriu zisă întrucat se invocă de către parat lipsa obiectului contractului a cărui reziliere se solicită acesta fiind așadar obiectul acțiunii, considerente pentru care instanța o va respinge ca neantemeiată, urmand a analiza fondul pretențiilor deduse judecății inclusiv prin prisma motivelor invocate de parată prin întampinare.
Analizand actele și lucrările dosarului instanța de fond constată următoarele:
Prin contractul de comodat încheiat între părți la 06.03.2006 pe o perioadă nedeterminată reclamanții C. G. și C. E., în calitate de comodanți, au transmis paratei . SRL Iași, în calitate de comodatar, folosința gratuită a imobilului din Iași, ., pentru a fi folosit ca sediu social.
În temeiul disp. art. 1020-1021 C.civ rezoluțiunea reprezintă o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară încheierii lui.
Pe de altă parte potrivit disp. art.1560 C.civ:” Comodatul este un contract prin care cineva împrumuta altuia un lucru spre a se servi de dânsul, cu îndatorire de a-l înapoia.”, acesta generând obligații doar în sarcina comodatarului.
În ce privește răspunderea contractuală, comodatarul răspunde pentru deteriorarea sau pieirea în tot sau în parte a lucrului dacă nu dovedește că aceasta s-a produs din caz fortuit sau că este consecința folosirii potrivi destinației și fără culpă din partea sa ( art.1568 C.civ).
Instanța constată faptul că în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, având ca obiect” excludere asociat” nu a fost analizat modul de derulare a raporturilor contractuale generate de comodat iar în speță reclamanta nu a dovedit faptul că decizia de demolare a spațiului a aparținut exclusiv administratorului Thabet M.-L., fără vreo implicare a celuilalt administrator, C. E., din punctul de vedere al manifestării de voință.
În acest context, cât timp se prezumă că riscul deteriorării sau pieirii fortuite este suportat de comodant, în calitate de proprietar, iar acesta nu a dovedit culpa pârâtei, instanța apreciază că este neântemeiat atât capătul de cerere privind rezilierea contractului cât și în mod implicit cel privind repunerea în situația anterioară, astfel că va respinge cererile reunite cu mențiunea că există posibilitatea pentru reclamanți de a solicita eventual despăgubiri, pe un alt temei de drept, dacă apreciază că au fost prejudiciați în vreun fel prin pieirea clădirii și de această împrejurare se face vinovată vreo persoană.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamanții C. G. și C. E..
În motivarea recursului se arată că sentința recurată este nelegală și netemeinică întrucât în dosarul nr._ al Tribunalului Iasi având ca obiect excludere asociat se consemnează cu certitudine faptul că excluderea din societate a numitei Thabet M. L. a survenit ca urmare a activității unilaterale, abuzive a acesteia în luarea deciziilor privind societatea, între care si demolarea constructiei la care părtile au facut referire în prezenta acțiune. De aici decurge clar culpa pârâtei și faptul că decizia de demolare a respectivului spatiu s-a datorat manifestarii sale exclusive de voință.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe disp. Art. 304 indice 1, art. 304 pct. 8,9, art. 242 alin. 2, art. 274 C.proc.civ.
La primul termen de judecata a recursului din 13.09.2013, Tribunalul a invocat exceptia netimbrarii recursului.
Solutionand exceptia absoluta, peremptorie, de netimbrare a recursului, Tribunalul retine:
In conformitate cu art. 2 alin. 2 raportat la art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, in vigoare in momentul introducerii caii de atac, s-a stabilit in sarcina recurentilor obligatia de a achita taxa judiciara de timbru de 6 lei si timbru judiciar de 0,3 lei, pana la primul termen de judecata sub sanctiunea anularii cererii.
Prin citatiile comunicate la data de 20.06.2013, recurentilor li s-a adus la cunostinta obligatia de plata a taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar, cuantumul taxelor datorate, cat si termenul de plata.
Intrucat recurenții nu s-au conformat obligatiei de plata anticipate sau, cel mai tarziu, la termenul acordat de instanta, a taxei de timbru datorate conform legii in vigoare in momentul exercitarii caii de atac, devin incidente dispozitiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, care prevad pentru partea care nu-si indeplineste obligatia de plata a taxelor de timbru, pana la termenul acordat de instanta, sanctiunea nulitatii.
D. consecinta, instanta va anula ca netimbrata cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare a recursului.
Anulează ca netimbrat recursul formulat de către reclamanții C. G. și C. E. împotriva sentinței civile nr._/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F.E.C. C.C.E. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. D.T.A.M.
2 ex/ 03.12.2013
Jud. fond. C. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1840/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1826/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
