Succesiune. Decizia nr. 1783/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1783/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 41314/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Septembrie 2013
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1783/2013
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către L. Gh. C. împotriva încheierii civile din 18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind L. I., având ca obiect succesiune constatare calitate unic moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. V. Romul P. pentru recurent și av. R. D. pentru intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. V. pentru recurent, depune la dosar două chitanțe cu care face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, legal timbrat cu ceea ce s-a depus la dosar la termenul de astăzi. Înmânează intimatului, prin apărătorul ales, duplicatul motivelor de recurs. Din oficiu invocă excepția nulității încheierii de suspendare pronunțată de Judecătoria Iași raportat la dispozițiile art. 105 alin.2 și art. 106 Cod procedură civilă pentru nesemnarea încheierii de dezbateri.
Av. V. pentru recurent având cuvântul, solicită admiterea excepției și în consecință admiterea recursului.
Av. R. pentru intimat, depune la dosar împuternicire avocațială și solicită admiterea excepției și admiterea recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea de ședință din 18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul_ a fost suspendată judecarea cauzei, potrivit art. 1551 Cod procedură civilă deoarece reclamantul nu a prezentat în original certificatele de moștenitor iar copia legalizată a certificatului 595/31.03.1972 nu era conformă cu copia depusă la dosar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul L. C..
Recurentul a asistat că originalele certificatelor de moștenitor ale bunicilor săi, se găsesc la Camera Notarilor Publici și nu mai pot fi prezentate instanței din motive independente de voința sa. Recurentul susține că a solicitat și depus duplicatele acestor acte care au aceeași forță probantă ca și originalele.
Consideră recurentul că încheierea este nelegală deoarece nu a împiedicat desfășurarea judecății iar instanța trebuia să ia în considerare duplicatele depuse la dosar. A solicitat admiterea recursului.
La termenul din 6.09.2013, instanța a invocat, din oficiu, nulitatea încheierii de suspendare în raport de dispozițiile art. 105 alin. 2 și 106 Cod procedură civilă.
Legal citați intimatul și recurentul au solicitat admiterea excepției.
Asupra excepției invocate, Tribunalul reține:
La termenul din 15.01.2013, recurentul reclamant a învederat instanței că nu mai deține documentele solicitate în original iar pârâtul a prezentat mai multe copii certificate ale unor acte. Instanța a pus la dispoziția părților oportunitatea aplicării dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă deoarece nu au fost prezentate actele originale solicitate. Instanța a rămas în pronunțare amânând pronunțarea pentru 7 zile.
Încheierea de ședință din 15.01.2013 nu a fost semnată de judecător (fila 135 dosar fond) iar la 18.01.2013 instanța a suspendat judecarea cauzei, conform art. 1551 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 260 alin. (1) Cod procedură civilă, dacă instanța nu poate hotărî de îndată, pronunțarea se va amâna într-un termen pe care președintele îl va anunța și care nu va putea fi mai mare de șapte zile, în acest caz, dezbaterile asupra fondului cauzei fiind consemnate într-o încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, în același sens fiind și dispozițiile art. 147 Cod procedură civilă care reglementează faptul că dezbaterile urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință care va fi semnată de judecător și grefier, dispoziții care au caracterul unei dispoziții imperative.
În conformitate cu art. 261 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, care reglementează conținutul hotărârii judecătorești, hotărârea trebuie să cuprindă mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică și semnăturile judecătorilor și grefierului.
Potrivit art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă, care reglementează nulitatea actelor de procedură, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea presupunându-se până la dovada contrarie.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale, Tribunalul apreciază că absența semnăturii de pe încheierea de dezbateri atrage nulitatea hotărârii pronunțate, în cazul de față a încheierii prin care instanța a dispus suspendarea judecății, nulitate care, deși nu este expresă, ci virtuală, cauzează părților o vătămare ce decurge din imposibilitatea exercitării controlului judiciar de către instanța de recurs în ceea ce privește respectarea regulilor de procedură privind legala compunere a instanței, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestei hotărâri.
Prevederea înscrisă în art. 147 Cod procedură civilă are caracterul unei dispoziții imperative. Prin urmare, neîntocmirea încheierii de dezbateri este sancționată cu nulitatea, deoarece în lipsa ei nu se pot cunoaște concluziile părților, iar instanțele de control judiciar nu pot exercita acest control. C o lipsă a încheierii poate fi considerată și nesemnarea ei deoarece, în ipoteza nesemnării, n u există certitudinea că cele consemnate în încheiere corespund realității și că părțile au formulat acele concluzii. Lipsa semnăturii echivalează cu lipsa încheierii, iar lipsa încheierii în care trebuie consemnate dezbaterile, duce la nulitatea hotărârii, pentru că este imposibilă exercitarea controlului judiciar, instanța de recurs neputând verifica toate împrejurările privitoare la modul cum au decurs dezbaterile.
În consecință, având în vedere faptul că încheierea de dezbateri face parte integrantă din hotărârea/încheierea prin care se pune capăt litigiului, rezultă că neîntocmirea ei face imposibilă exercitarea controlului judiciar, motiv de nulitate ce rezultă din art. 147 Cod procedură civilă, neputându-se verifica legala compunere a instanței, dacă hotărârea/încheierea s-a dat de același judecător care a luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, prezenta părților, concluziile formulate și conținutul opiniilor în fapt și în drept.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, tribunalul – în majoritatea sa – urmează să admită recursul declarat reclamant împotriva încheierii civile 18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, încheiere pe care o va casa și va trimite spre rejudecare cererea de suspendare aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul L. C. împotriva încheierii civile din 18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, încheiere pe care o casează.
Trimite spre rejudecarea cererii de suspendare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. D. C. D. Doinița T.
Cu opinie separată
în sensul casării cu reținere spre
rejudecării.
Judecător DoinițaTătărușanu
GREFIER,
G. I.
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/13.01.2014
Judecător fond: S. E. C.
Opinie Separată
Indubitabil nesemnarea încheierii de dezbateri constituie un motiv de nulitate care pricinuiește părților o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea încheierii, iar hotărârea pronunțată subsecvent acestei încheieri este nulă in temeiul art. 106 alin 1 cod procedură civilă.
De aceea sunt de acord că lipsa semnăturii judecătorului de pe încheierea de amânare a pronunțării constituie motiv de casare in condițiile art. 304 pct. 5 cod pr. civilă.
Consecința casării este rejudecarea care, potrivit regulii instituite prin art. 312 alin 4 C.pr.civ. este realizată de tribunal, cu excepția situațiilor reglementate de art. 312 alin 5 C.pr.civ., excepție care nu este, însă, aplicabilă în speță.
Încheierea de dezbateri are rolul de a permite instanței de control judiciar să verifice dacă la termenul la care au avut loc dezbaterile în fond completul a fost legal constituit, dacă au fost respectate drepturile procesuale ale părților, prezența acestora și concluziile pe care le-au formulat, alte împrejurări legate de desfășurarea dezbaterilor. Verificarea tuturor acestor elemente nu înseamnă o analiză a fondului pricinii, astfel încât să se poată susține teza conform căreia încheierea de dezbateri reprezintă unul dintre elementele de rezolvare a fondului cauzei. Pe de altă parte, împrejurarea că lipsa încheierii de dezbateri atrage nulitatea hotărârii, în condițiile art.106 alin 1 și 147 c.pr.civ. nu înseamnă că instanța nu a soluționat fondul. Acest aspect rezultă din dispozitivul și considerentele încheierii pentru care nu s-a întocmit legal încheierea de dezbateri.
Art. 312 alin 5 Cod pr. civilă reglementează excepția de la regula potrivit căreia rejudecarea este in sarcina instanței de casare, și, ca orice excepție, este de strictă interpretare. De aceea opinia mea este că, reținând nulitatea, instanța de recurs ar fi trebuit să dispună casarea pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ. dar să rețină procesul pentru rejudecarea fondului, in condițiile art. 312 alin 4 Cod pr. civilă.
Judecător,
T.D
Red.și tehn./T.D./28.01.2014/2 ex
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1790/2013. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 395/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
