Validare poprire. Hotărâre din 28-01-2013, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 10256/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Ianuarie 2013
Președinte - C. C. S.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 38/2013
Pe rol se judecarea apelului formulat apelanta A. împotriva sentinței civile nr._/9.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații: C. JUDEȚEANĂ A VETERINARILOR IAȘI, DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR IAȘI și A.- T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUN.IAȘI, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 30.03.2012 sub numărul de dosar de mai sus, astfel cum a fost completată ulterior, C. JUDEȚEANĂ A VETERINARILOR IAȘI a solicitat în contradictoriu cu intimații debitor Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași și terți popriți Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași-T. și contabilitate Publică a Municipiului Iași și A.- T. și Contabilitate Publică a Municipiului Iași Iași validarea popririi înființate prin adresa din data de 5.12.2011, în dosarul de executare 1239/2011 B. M. I. și M. L., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea s-a arătat că după aproximativ 2 ani de zile, în care debitoarea nu a procedat la achitarea de bună-voie a sumelor de bani, s-a procedat la începerea executării silite. Se arată că după pronunțarea instanței asupra încuviințării executării silite ( la data de 29.11.2011), debitorul a fost somat să plătească după care executorul a comunicat terțului poprit adresa de înființare a popririi. De la data comunicării adresei de înființare poprire, Trezoreria Iași în calitate de terț poprit nu a dat curs popririi instituite, procedând la eliberarea sumelor către diverse persoane și nicidecum la indisponibilizarea sumei pentru care avea obligația de înființare poprire.
Se mai arată că debitoarea a formulat și o contestație la executare, cerere ce a fost respinsă la data de 20.02.2012, în cadrul dosarului_/245/2011 a Judecătoriei Iași.
Față de trecerea unui interval de timp mai mare de 15 zile, fără a se proceda conform adresei de înființare poprire, s-au cerut lămuriri de la terțul poprit, prin adresa 8059/23.02.2012, prin care terțul poprit a învederat că eliberarea sumelor către diverse persoane s-a realizat la solicitarea expresă a debitoarei. Se mai subliniază faptul că prin verificarea listelor în care sunt înscrise plățile efectuate se poate constata că plățile au fost realizate nu numai către angajați, ci și către diverși parteneri comerciali. Nu există nici o dispoziție legală care să permită terțului eliberarea de sume de bani, cu prioritate, față de obligațiile pe care le are în considerarea adresei de înființare poprire.
În drept, au fost invocate prevederile art. 460 Cod procedură civilă.
Terțul poprit Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași-T. și Contabilitate Publică a Municipiului Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii. A invocat excepția lipsei calității procesual pasive ( unită ulterior cu fondul cauzei de către prima instanță potrivit art. 137 alin.2 C.proc.civ) motivat de faptul că rolul acestei instituții este de a asigura derularea operațiunilor de încasări și plăți privind fondurile publice, încasarea ritmică a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, astfel încât nu se poate afirma că trezoreria datorează sume de bani debitoarei ci numai deține contul acesteia. OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice reglementează o procedură derogatorie de la dreptul comun în materia executării silite, instituind o relație directă creditor –debitor, creditorul adresându-se debitorului, ordonator principal de credite, pentru a dispune măsuri de asigurare a creditelor bugetare proprii și a instituțiilor din subordine necesare plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Mai mult, Trezoreria și Contabilitatea Publică a Municipiului Iași constituie o structură fără personalitate Juridică.
Pe fondul cauzei a arătat că a primit la data de 7.12.2011 adresa de înființare poprire și a confirmat de înființarea popririi prin adresa_/07.12.2011. La aceeași dată a procedat și la înștiințarea debitorului despre măsura luată, solicitându-i acesteia transmiterea anexei 2 din Ordinul MFP nr.2336/19.07.2011, potrivit căruia sumele care fac obiectul indisponibilizării vor fi stabilite de instituțiile publice ținând cont de prevederile art. 1 alin. 1 din OG 22/2002. În acord cu art. 4 în situația în care instituția publică nu transmite situația prevăzută în anexa 2, unitatea teritorială va proceda la indisponibilizarea sumelor din conturile instituției sau autorității publice. Dispozițiile OG 22/2002 au caracterul unor norme de protecție de interes general pentru că este de conceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate să acopere alte cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu. Anexa 2 a fost transmisă de către debitor prin adresa 59/01.01.2012
Cu privire la plățile efectuate, terțul poprit susține că au fost respectate dispozițiile Ordinul MFP nr.2336/19.07.2011 și nu a acționat cu rea credință.
Debitorul Direcția S. Veterinară a formulat de asemenea întâmpinare, prin care a susținut în mod identic terțului poprit faptul că Trezoreria Iași are ca rol derularea operațiunilor de încasări și plăți privind fondurile, impozitele și taxele datorate bugetului de stat. Astfel, trezoreria nu datorează sume de bani, ci deține contul debitorului. Cu toate că deține acest cont, Trezoreria nu poate să elibereze sumele de bani față de prevederile exprese ale OG 22/2002, act normativ ce reglementează o procedură derogatorie de la dreptul comun. Creanțele pretinse nu pot fi achitate din sumele de bani destinate pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare. Se mai arată că, în mod constant, Curtea Constituțională a decis că instituirea unor limite ale executării creanțelor pentru instituțiile publice nu constituie o măsură contrarie prevederilor constituționale. A fost anexată în acest sens decizia 444/2003 a Curții Constituționale.
La dosar au fost depuse copii de pe actele dosarului de executare, alte înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată, prin anexarea dovezii achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și a unui timbru judiciar aferent de 0,3 lei.
Prin sentința civila nr._ din 09.07.2012 Judecătoria Iași a dispus următoarele:
„Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași-T. și Contabilitate Publică a Municipiului Iași.
Admite cererea formulată de C. Județeană a Veterinarilor Iași cu sediul ales în Iași, Al. M. S., nr.10, în numele și pentru creditorii înscriși în încheierea pronunțată de Judecătoria Iași la 29.11.2011 în dosarul_/245/2011 în contradictoriu cu intimații Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași cu sediul în Iași, Al. M. S., nr.10 și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași-T. și Contabilitate Publică a Municipiului Iași și A.- T. și Contabilitate Publică a Municipiului Iași Iași.
Dispune validarea popririi înființate prin adresa din 05.12.2011, astfel cum a fost restrânsă prin adresa din 24.01.2012, în dosarul de executare silită nr.1239/2011 al B. M. L. în sensul că obligă terțul poprit Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași-T. și Contabilitate Publică a Municipiului Iași să plătească creditorilor sumele de bani existente în conturile intimatului Direcția Sanitară Veterinară pentru Siguranța Alimentelor Iași și datorate acestuia până la concurența sumei de_ RON.
Obligă terțul poprit să plătească creditorilor suma de 810,3 RON cheltuieli de judecată.”
Pentru a decide în acest sens prima instanța de fond a avut in vedere în esență următoarele considerente:
„Prin sentința civilă nr. 1733/2010, debitoarea DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR IAȘI, a fost obligată să plătească creditorilor nominalizați membri sindicat și reprezentați de ( Sindicatul) C. JUDEȚEANĂ A VETERINARILOR IAȘI contravaloarea tichetelor de masă începând cu data de 15.05.2008 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, actualizate cu indicele de inflație.
Hotărârea a fost învestită cu formulă executorie prin încheierea pronunțată de Judecătoria Iași la 29.11.2011 în dosarul_/245/2011 a fost încuviințată executarea silită declanșată în dosarul nr.1239/2011 al B. M. L..
La 05.12.2011 au fost emise procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, somație de plată și adresă de înființare a popririi către Trezoreria Iași asupra sumelor de bani aflate în conturile debitoarei în prezent și în viitor în sensul că terțului poprit i s-a pus în vedere interdicția de a plăti debitorului suma necesară realizării creanței, 184.154,04 RON (reprezentând debit și cheltuieli de judecată). I s-a solicitat ca în termen de 15 zile de la comunicarea adresei să confirme sau să infirme poprirea și să vireze suma ( evident în ipoteza confirmării) în contul de consemnare indicat la dispoziția executorului.
Prin adresa nr._/07.12.2011-fila 37 Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași a informat executorul că a înființat poprirea asupra conturilor debitoarei și că pe măsura încasării veniturilor în contul de disponibil va proceda la executarea acestora în conformitate cu Ordinul nr.2336/2011 și Codul de procedură civilă/fiscală.
Terțul poprit a procedat la emiterea adresei nr._/07.12.2011 prin care, în conformitate cu art.2 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.2336/19.07.2011 privind Procedura de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza carora se solicita infiintarea popririi conturilor autoritatilor si institutiilor publice deschise la nivelul unitatilor Trezoreriei Statului, a informat debitoarea despre înființarea popririi și obligația de a transmite informații în legãturã cu sumele existente în conturi la data primirii adresei de înființare a popririi care se indisponibilizeazã, completând în acest scop formularul prevãzut în anexa nr. 2.
La 08.12.2011 și 24.01.2012- file 38 și 36 debitoarea a comunicat anexa 2 în sensul că toate sumele din cele două conturi sunt sume care fac obiectul art. 452 alin.2 C.proc.civ în sensul exceptării de la executarea silită.
Prin adresele din 24.01.2012 executorul a informat terțul poprit cu privire la restrângerea popririi, în final la suma de_ lei-fila 34 iar prin adresa 4911/02.02.2012 terțul poprit a comunicat executorului că plățile efectuate de la data înființării popririi s-au făcut cu respectarea Ordinului nr.2336/2011 ca plăți exceptate conform art. 452 alin.2 C.proc.civ și art.1 alin.2 din OG nr.22/2002.
În acord cu prevederile art. I Iit.a din cadrul OUG 146/2002 Trezoreria Statului este "un sistem unitar și integrat prin care statul asigura efectuarea operațiunilor de încasări și plați privind fonduri publice (... ), iar potrivit art.l din cadrul HG 78/1992 se retine ca "Ministerul Economiei și Finanțelor va organiza trezoreria centrala a finanțelor publice,precum și trezorerii in cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice (... )." În condițiile în care terțul poprit Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași-T. și Contabilitate Publică a Municipiului Iași deține contul prin care se derulează operațiunile debitoarei de încasări și plați privind fonduri publice, este evident că respectivele încasări au la bază dispoziții în acest sens terțului poprit astfel că se poate considera că acesta datorează debitoarei sumele de bani pe care aceasta este îndreptățită să le încaseze în limitele legii în sensul dreptului comun privind executarea silită prin poprire dat de art. 452 alin.1 C.proc.civ. Este irelevantă împrejurarea că structura T. și Contabilitate Publică a Municipiului Iași reprezintă o structură fără personalitate juridică cât timp are competențele legale amintite în subordinea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași și, succesiv, a A.N.A.F. Pentru aceste motive excepția lipsei calității procesuale pasive va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că potrivit art. 456 alin. (1) lit. a C.proc.civ., în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, terțul poprit era obligat să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului. Terțul poprit a procedat în conformitate cu normele speciale incluse în Ordinul nr.2336/2011 în sensul de a solicita debitoarei informații în legãturã cu sumele existente în conturi la data primirii adresei de înființare a popririi care se indisponibilizeazã, aceasta susținând caracterul neurmăribil al tuturor sumelor aflate în conturile sale.
Instanța reține însă că această conformare la adresa de poprire a fost, din perspectiva creditorilor, lipsită de orice efect. Din extrasul de cont depuse la dosar rezultă că după înființarea popririi, deși nu au fost înaintate sume de bani către creditori, terțul poprit a dispus eliberarea din contul debitoarei a mai multor sume de bani cu destinația de plată către diverși beneficiari, inclusiv societăți comerciale. Terțul poprit s-a limitat în justificarea acestor plăți la invoca împrejurarea că era vorba despre sume exceptate conform art. 452 alin.2 C.proc.civ și, mai ales, art.1 alin.2 din OG nr.22/2002.
Art. 452 alin.2 C.proc.civ se referă la sume reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe sau proiecte însă nici un indiciu nu rezultă în acest sens din descrierea plăților în extrasul de cont. Art. 1 alin.2 din OG nr.22/2002, prin care sunt justificate plățile, prevede că nu se pot achita creanțele stabilite prin titluri executorii din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de persona, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, aceeași apărare fiind formulată în cauză de debitoare, care nu a înțeles să aducă nici o dovadă în acest sens în condițiile multitudinii plății și diversității scopurilor lor (salarii, plăți către furnizorii de utilități dar și servicii, cazare, despăgubiri).
Dincolo de aceste aspecte, OG nr.22/2002 nu poate fi invocată de instituțiile publice cărora le revin obligații în procedura de executare silită ca un mijloc de a amâna plata de plano și la nesfârșit fără a face dovada că executarea nu începe din lipsă de fonduri și a demersurilor depuse pentru a-și îndeplini obligația de plată. O astfel de concluzie ar înfrânge dreptul creditorilor la un proces echitabil, care include executarea hotărârii judecătorești, și dreptul la respectarea bunului dat de hotărârea judecătorească ce constată o creanță exigibilă ocrotite de art. 6 CEDO și art. 1 din Protocolul Adițional nr.1. În mod corespunzător, art. 2 din O.G. nr.22/2002 impune efectuarea acestor demersuri în termenul de 6 luni de la primirea somației, (termen care în speță a expirat la data închiderii dezbaterilor în prezenta cauză iar debitoarea nu a făcut nici o dovadă în acest sens) iar art. 6 deschide calea instituției publice debitor de bună credință de a obține în instanță un termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată precum și suspendarea executării silite până la soluționarea cererii ( procedură care nu a fost inițiată în speță).
Pentru toate aceste motive, reținând că este nefondată omisiunea terțului poprit de a se conforma adresei de înființare a popririi în sensul de a indisponibiliza sumele aflate în contul debitoarei și a o consemna la dispoziția executorului în limita creanței puse în executare silită, instanța va admite cererea de validare a popririi.
În baza art. 274 C.proc.civ va obliga terțul poprit să plătească creditorilor suma de 810,3 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat ( 800 lei cu chitanța 37/26.06.2012).”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Terțul poprit Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași invocând următoarele:
„Referitor la plata cheltuielilor de judecată, potrivit
prevederilor art.274 alin.l din Cod proc.civ., partea care a pierdut procesul poate fi
obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca parteacare a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa in cursulderulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
In cazul de față nu este indeplinită nici una din aceste condiții, Trezoreria Munici piului Iași nu a făcut altceva decât să respecte legislația anterior invocată și să asigure intermedierea între debitor și creditor, nefiindu-i permis a intra în conturile unei instituții publice, conform O.G. 22/2002.
De asemenea, nici reaua credință sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina Trezoreriei Mun. Iași pentru ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, debitoarea având obligația ca în decurs de 6 luni, sau ulterior, pe parcursul unui an, să-și prindă în buget sumele din titlurile - hotărârile judecătorești prin care a fost obligată la plată. De altfel, urmarea corespondenței purtate, debitoarea Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranță Alimentelor Iași a solicitat Trezoreriei Mun. Iași, să vireze în contul de consemnare la dispoziția executorului judecătoresc suma de 140.532 lei necesară efectuării plătii titlului executoriu din dosarul de executare nr. 1239/2011. Așa după cum rezultă din extrasul de cont din data de 3.08.2012 suma a fost virata in contul executorului judecătoresc.
Din aceste motive se solicită respingerea cererii de obligare a Trezoreriei mun. Iași la plata cheltuielilor de judecată stabilite de instanța de fond la suma de 810,3 lei, acestea nefiind ocazionate de terțul poprit, ci de debitoare prin atitudinea pasivă a acesteia. In ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale
pasive a Trezoreriei mun. Iași, rugăm instanța de apel să constate, în primul rând, faptul că Trezoreria Iași nu datorează nici o sumă de bani debitoarei Direcția Sanitară
Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași - stricto senso -, motiv pentru care nu
poate fi considerat terț poprit.
Prin intermediul trezoreriei se asigură doar transferurile de sume între instituțiile publice, între agenții economici și băncile comerciale, preia sumele reprezentând impozite și taxe datorate de contribuabili bugetului consolidat al statului.
Deși este deținătoarea contului Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor lași, prevederile O.G. 22 /2002 nu permit Trezoreriei sa facă plați din conturile debitorilor - instituții publice, fără acordul ordonatorului de credite.
Ordonanța Guvernului nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, reglementează o procedură derogatorie de la dreptul comun in materia executării silite împotriva instituțiilor publice, prevederile acestui act normativ fiind imperative.
Actul normativ instituie o relație directa creditor-debitor, creditorul adresandu-se debitorului, ordonator principal de credite, pentru a dispune masuri de asigurare a creditelor bugetelor proprii si a instituțiilor din subordine, necesare plații sumelor stabilite prin titluri executorii (art. 1 din ordonanța).
Pe de altă parte, conform Regulamentului de organizare și funcționare al administrațiilor finanțelor publice municipale, aprobat prin OPANAF nr. 3831/2011, Trezoreria și Contabilitatea Publică a Mun. Iași reprezintă o structură, fără personalitate juridică si fără cont bancar, în cadrul Administrației Finanțelor Publice a municipiului Iași.
Din aceste considerente, se apreciază că este cu totul neîntemeiată soluția instanței de judecată de obligare la plată cheltuielilor de judecată în suma de 810,3 lei a terțului poprit.
Trezoreria mun. Iași este obligată să respecte prevederile O.G. 22 /2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, și ale O.M.F.P. nr. 2336/19.07.2011, în aplicarea cărora, Cabinetul Secretarului de Stat din cadrul Ministerului Finanțelor Publice a emis Circulara nr._/21.05.2012, astfel încât nu se poate vorbi despre "o culpă în declanșarea prezentei acțiuni aparținând terțului poprit", după cum a reținut instanța de fond.
Pe de altă parte Judecătoria Iași nici nu a analizat dispozițiile Circularei nr._/21.05.2012, depusă de către instituția noastră la termenul din 27.06.2012, in susținerea punctului de vedere exprimat prin intâmpinare.
Astfel, prin adresa nr._/1.06.2012, am arătat instanței de fond faptul că, din cuprinsul acestei circulare rezultă fără echivoc că dispozițiile O.G. nr. 22/2002 au caracter derogatoriu de la procedura ., tocmai pentru a proteja activitatea instituțiilor publice, care ar putea fi prejudiciata grav ca urmare a punerii in executare a titlurilor executorii, fapt statuat și de către Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 444/20.11.2003, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.G. nr. 22/2002.
In acest sens, prevederile O.M.F.P. nr. 2336/2011 fixează limitele executării silite asupra fondurilor instituțiilor publice, circulara sus-mentionata arătând ca incidența O.M.F.P. nr. 2336/2011 nu este limitata in timp si nici ingradita/conditionata de trecerea termenului de 6 luni, stipulate la art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Prevederile art. 1 din O.G. nr. 22/2002 sunt incidente atât înainte, cât și după scurgerea termenului de 6 luni, fiind aplicabile și după devenirea incidență a dispozițiilor art. 3 din O.G. nr. 22/2002 referitoare la posibilitatea efectuării executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie.
In acest sens, Ordinul M.F.P. nr. 161/9.02.2012 a modificat O.M.F.P. nr. 2336/2011, prin introducerea art. 10 ind. 1, potrivit căruia "în situațiile în care instanțele au validat măsura popririi, executarea va avea ca obiect numai sumele deținute sau datorate debitorului de terțul poprit din care pot fi achitate creanțele stabilite în sarcina instituțiilor și autorităților publice, cu limitările instituite prevăzute de dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 22/2002".
Să se aibă în vedere faptul că, și în situația admiterii cererii de validare a popririi, executarea silită, după scurgerea termenului de 6 luni, este restricționată și nu poate avea ca obiect orice sumă deținută sau datorată debitorului de terțul poprit, ci, sub imperiul art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea se poate efectua numai asupra acelor sume/titluri de cheltuieli din care, potrivit limitărilor instituite prin O.G. nr. 22/2002, pot fi achitate creanțele stabilite in sarcina instituțiilor si autorităților publice.
Față de cele mai sus prezentate, s-a solicitat să se constatate că Trezoreria mun. Iași a respectat prevederile legale speciale în materie, să se admită apelul, să se modificați sentința civilă nr._/9.07.2012 a Judecătoriei Iași, în sensul respingerii cererii de validare a popririi înființate de Biroul executorilor judecătorești asociați M. I. și M. L. în dosarul de executare nr. 1239/2011”
Intimata C. Județeană a Veterinarilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și punctând faptul că tertul poprit apelant, a procedat la virarea sumei indisponibilizate în luna august 2012, după ce a aflat soluția pronunțată în primă instanță. Ca urmare, întreaga creanță a fost recuperată abia în data de 14.08.2012, asa cum au dovedit chiar apelantele cu înscrisurile depuse anexa la cererea de apel.
Analizând cererea de apel din prisma dispozițiilor legale aplicabile în vigoare, a motivelor invocate si a probelor administrate in cauza Tribunalul reține următoarele:
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesual pasive a Trezoreriei Iași, astfel cum a fost invocată de către terțul poprit, se reține că motivele invocate de părți pot fi catalogate pe de o parte în absența capacității Trezoreriei, ca serviciu ce nu beneficiază de personalitate juridică, iar pe de altă parte în lipsa unui raport juridic cu debitorul, raport ce ar permite eliberarea de sume. Această din urmă critică reprezintă, în opinia instanței, o critică a cărei natură se apropie mai mult de o apărare de fond, decât de o apărare în contextul invocării unei excepții procesuale.
Cu privire la prima critică se reține că Trezoreria nu beneficiază de personalitate juridică însă acțiunea creditoarei s-a raportat la structura Ministerului Finanțelor Publice - respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală și nu exclusiv la Trezoreria Iași. Potrivit art. 17 din Codul de procedură fiscală, statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică. Mai mult, absența capacității de folosință nu ar putea fi asimilată lipsei calității procesuale, ce constituie justificarea rolului existent în cadrul raportului dedus judecății.
În acord cu prevederile art. I Iit.a din cadrul OUG 146/2002 Trezoreria Statului este "un sistem unitar și integrat prin care statul asigura efectuarea operațiunilor de încasări și plați privind fonduri publice (... ), iar potrivit art.l din cadrul HG 78/1992 se retine ca "Ministerul Economiei și Finanțelor va organiza trezoreria centrala a finanțelor publice,precum și trezorerii in cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice (... )."In raport de aceste considerente și observând organigrama terțului poprit creditoarea menționează ca A., ca structură cu personalitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, răspunzând prin DGFP, are calitate procesuala pasiva în prezenta cauza, trezoreria fiind singura abilitata sa realizeze operațiunile cu credite bugetare dispuse de instituțiile publice locale. Mai mult, chiar actul normativ invocat de către debitor și terțul poprit ( OG 22/2002), vorbește în mod expres de posibilitatea validării popririi asupra conturilor deschise la Trezoreria Statului.
Este de precizat ca specificul popririi este determinat de caracterul triunghiular al acestei operațiunii juridice procesuale, care în principiu, presupune participarea indispensabila a trei părți: creditorul popritor, debitorul poprit si terțul poprit, între aceste trei subiecte de drept stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice.
Cu privire la cea de-a doua critică, instanța va nota faptul că, în cauza ne aflăm într-o situație specială, în care terțul poprit nu apare ca un adevărat debitor al debitorului dar, dat fiind ca prin intermediul acestuia contul Direcției S. Veterinare este alimentat cu fonduri de la bugetul statului, în mod constant s-a apreciat în practică posibilitatea ca Administrația Finanțelor Publice, prin trezorerie să participe la raporturile juridice în calitate de terț poprit.
Pe cale de consecință, instanța va menține dispoziția primei instanțe referitoare la respingerea excepția lipsei calității procesual pasive a Trezoreriei Iași, urmând a dezvolta în cele ce urmează motivele pentru critica nr. 2 a debitoarei și terțului poprit în analiza pe fond a cauzei.
Prin răspuns oficial la adresa de înființare poprire, A. - T. și Contabilitate a înștiințat biroul executorilor judecătorești asupra înființării popririi asupra conturilor deschise ale debitoarei la Trezoreria Municipiului Iași.
Terțul poprit, prin adresă către B. a informat creditoarea asupra comunicării corespunzătoare a măsurii către acesta cât și către debitoare și a învederat faptul că debitoarea a comunicat anexa 2, prevăzută de Ordinul 2336/2011. Terțul poprit a subliniat de asemenea, incidența art. 3 alin. 2 din ordinul anterior precizat, potrivit căruia „sumele ce fac obiectul indisponibilizării vor fi stabilite de instituțiile și autoritățile publice ( debitoare), ținând cont de prevederile art. 1 din OG 22/2002, precum și de categoriile de sume ce nu sunt supuse executării silite. S-a solicitat de asemenea, constatarea pe cale de consecință a bunei credințe a Trezoreriei Iași.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că Trezoreria a dispus eliberarea din contul debitoarei a mai multor sume de bani cu destinația de plată către diverși parteneri - societăți comerciale.
Rezultă așadar că, ulterior înființării popririi deși nu au fost înaintate sume de bani către creditoare, din contul unic deținut la T. de către debitoare, au fost eliberate sume de bani către alți parteneri comerciali.
În baza art. 456 alin. (1) lit. a C.proc.civ., în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, terțul poprit era obligat să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului. Terțul poprit s-a conformat acestei obligații, depunând adrese oficiale, prin care a informat înființarea popririi. Cu toate acestea, conformarea terțului apare ca fiind una de factură aparentă, în contextul efectuării unor plăți ulterioare către diverși terți și susținerilor referitoare la aplicarea ordonanței 22/2002, care permite stabilirea destinațiilor sumelor existente în contul instituțiilor și autorităților, în cadrul procedurii de executare silită.
Or, în baza art. 460 alin. (1). 1 C.proc.civ., dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Potrivit art. 460 alin. 2 C.p.c.,pentru a se dispune validarea popririi instanța trebuie să constate că terțul poprit datora, la momentul înființării popririi, sume de bani debitorului. Potrivit Deciziei nr.4/21.09.1998 a Sectiilor Unite a Curții Supreme de Justitie "Potrivit dispozitiilor art.1718 din Codul civil, art.452,455 și 457 din Codul de procedura civila, poprirea poate fi validata chiar și în cazul în care debitorul nu are disponibil bănesc în contul deschis la terțul poprit, executarea popririi urmand sa aiba loc în măsura alimentării contului."
Instanța reține că în prezenta cauză, creditoare a dovedit existența titlului său executoriu, precum și a demersurilor efectuate în sensul executării corespunzătoare a acestuia.
Terțul poprit nu contestă înființarea popririi, însă în mod identic debitorului se apără susținând că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile OG 22/2002, derogatorii de la dreptul comun.
Analizând dispozițiile OG 22/2002, aprobată prin legea 288/2010, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține că în ceea ce privește creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice, acestea se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. De asemenea, acestea nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
Potrivit art. 2 din același act normativ, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.
Astfel cum rezultă din dispozițiile actului normativ invocat de către debitoare și terțul poprit, legiuitorul a instituit un termen de „grație” de 6 luni de la data comunicării somației de către executorul judecătoresc, înăuntrul căruia acesta are posibilitatea de a realiza demersurile în sensul achitării creanței.
Mai mult, în acord cu ordinul 2336/2011, pentru aprobarea punerii în executare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor instituțiilor sau autorităților publice, deținute la T., potrivit art. 3 din anexă, cel târziu în prima zi lucrãtoare de la primirea adresei de înștiințare însoțitã de situația prevãzutã în anexa nr. 1, instituția sau autoritatea publicã are obligația de a comunica în scris unitãții teritoriale a Trezoreriei Statului informații în legătură cu sumele existente în conturi la data primirii adresei de înființare a popririi care se indisponibilizeazã, completând în acest scop formularul prevãzut în anexa nr. 2. astfel cum a arătat terțul poprit, anexa a fost completată de către debitoare, însă nu a fost depusă nici o dovadă în acest sens.
Față de prevederile art. 4 din anexă, instanța reține că În situația în care instituția publicã sau autoritatea publicã nu transmite situația prevãzutã în anexa nr. 2 în termenul stabilit la art. 3 alin. (1), unitatea teritorialã a Trezoreriei Statului va proceda la indisponibilizarea sumelor din conturile instituției sau autoritãții publice pânã la nivelul sumei totale înscrise în titlul executoriu.
Din sumele indisponibilizate potrivit alin. (1), instituțiile publice și autoritãțile publice nu pot dispune plãți decât în cazul în care din situația prevãzutã în anexa nr. 2 prezentatã unitãții Trezoreriei Statului rezultã cã sumele care pot fi indisponibilizate potrivit legii sunt inferioare celor care au fost indisponibilizate de unitatea Trezoreriei Statului.
Sumele indisponibilizate potrivit alin. (1) peste nivelul sumelor înscrise de instituția publicã sau autoritatea publicã în situația prevãzutã în anexa nr. 2 vor fi repuse de unitãțile Trezoreriei Statului în conturile de disponibilitãți ori de credite bugetare deschise, dupã caz, din care acestea au fost transferate, înștiințând despre aceastã operațiune executorul judecãtoresc sau organul fiscal competent în executarea silitã, dupã caz.
În cazul în care instituția publicã sau autoritatea publicã nu transmite situația prevãzutã în anexa nr. 2 în cadrul perioadei de indisponibilizare de 15 zile calendaristice de la data primirii la Trezoreria Statului a adresei de înființare a popririi, unitatea Trezoreriei Statului va vira în conturile indicate de executorul judecãtoresc sau de organul fiscal competent în executarea silitã sumele care au fost indisponibilizate potrivit alin. (1).
Art.20 din Constitutie, prevede ca in cazul in care exista neconcordante intre pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte și legile interne au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
Art. 6 alin.1 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului prevede dreptul persoanelor fizice sau juridice la un proces echitabil. Din perspectiva acestui articol executarea hotararii judecatorești este parte integranta din proces, astfel ca, hotararea definitiva și investita cu formula executorie nu poate ramane inoperantaPotrivit Hotararii pronuntate in cauza Hornsby contra Greciei din19.03.1997, garantiile prevazute la art.6 din Conventie sunt aplicabile și in faza executarii silite a hotararilor judecatorești, intrucat procesul civil include și etapa executarii silite, avand In vedere ca, in caz contrar, respectiv daca ordinea juridica a unui stat ar permite ca o hotarare definitiva și executorie sa ramana
fara efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la o instanță ar fi iluzoriu.
In hotararea pronuntata în cauza S. contra Romaniei din 24.03.2005,Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca este excesiv și prin urmare contrar dreptului la un proces echitabil sa se pretinda unui creditor al statului sa recurga la o procedura de executare silita pentru a-și realiza dreptul de creanta stabilit printr-o procedura judiciara.
In situatia In care administratia refuza sau omite punerea in executare a unei hotarari judecatorești, garantiile conferite de art. 6 din CEDO, de care beneficiaza justitiabilul pe parcursul etapei judiciare, își pierd orice ratiune de a exista. In speta, creantele creditorului pentru a caror realizare s-a început procedura de executare silita împotriva debitoarei și s-a dat o hotărâre definitivă, contituie un drept a cărui existentă este certă și a cărui protecție devine imperios necesară.
În cauza S. P. împotriva României, aceeași Curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 al. 1 din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
În aceeași ordine de idei, în cauza Bourdov împotriva Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. O întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultăților financiare ale statului.
Nu este mai puțin adevărat că ordonanța 22 a fost controlată și pe calea excepției de neconstituționalitate, în decizia 605/2011, Curtea Constituțională a României statuând: "ordonanta a carei constitutionalitate este contestata are o evidenta finalitate de protectie a patrimoniului institutiilor publice, ca o premisa indispensabila a derularii in conditii optime a activitatii acestora si, prin aceasta, a indeplinirii atributiilor ce le revin ca parte integranta a mecanismului statului". Totodata, Curtea a retinut ca "ar fi disproportionat si inechitabil a recunoaste creditorilor institutiilor publice dreptul de a-si valorifica creantele impotriva acestora in conditiile dreptului comun, cu consecinta perturbarii grave a activitatii care constituie insasi ratiunea de a fi a unor asemenea institutii". De asemenea, Curtea a mai retinut ca "ordonanta instituie anumite limite ale executarii, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricaror resurse banesti ale institutiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget in acest scop. Aceasta limitare nu este insa contrara Legii fundamentale, ci, asa cum s-a aratat, este in concordanta cu principiile consacrate de aceasta si nu infrange regula accesului liber la justitie sau dreptul la un proces echitabil". Dincolo de efectele unei atare decizii ( general obligatorii), instanța constată că examenul de respectare a dispozițiilor convenționale poate fi realizat și trebuie să fie realizat și de instanța învestită cu soluționarea în concret a litigiului ce ridică problema aplicabilității dispozițiilor actului normativ precizat. Astfel, în funcție de situația concretă, instanța de fond ar fi cea mai în măsură să aprecieze respectarea dreptului european.
Instanța reține că o atare măsură legală beneficiază de o justificare obiectivă, însă apreciază că interesul general trebuie raportat la interesul particular al fiecărui creditor și la dreptul la un proces echitabil garantat oricărei persoane.
Raportat la Hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului In cauza S. contra Romaniei, instanta apreciaza ca dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, care instituie un termen de 6 luni în favoarea debitorului ( direcție sanitar veterinară din cadrul Autorității Publice existente la nivel central) pentru îndeplinirea obligației sale de plată, termen în care acesta nu ar putea fi suspus procedurii de executare silită, chiar condiționat de aprobarea veniturilor necesare efectuării plăților corespunzătoare constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, în lumina dispozițiilor art. 6 CEDO.
D. urmare, constatand existenta unui conflict Intre dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, și prevederile art. 6 din Conventia pentru AparareaDrepturile Omului, instanta In baza art. 20 din Constitutie, va înlătura aplicarea art.2 din Ordonanta Guvernului nr.22/2002.
Mai mult, studierea cu atenție a textelor OG 22/2002, conduce la următoarea concluzie: Cronologia procedurii prevăzute în textele legale menționate este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Astfel, se constată că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 al. 2 din Constituția României („tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”), și art. 20 al. 2 („dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”), dispoziții care atrag prioritatea în soluționarea cauzei de față a Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Astfel, debitoarea, tocmai în considerarea calității sale de autoritate publică ( mai exact direcție ce funcționează în cadrul unei autorități publice), are îndatorirea, ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și la a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă.
Or, în cauză, deși sentința comercială, potrivit art. 720 ind. 8 C.Proc.Civ., a devenit executorie la data pronunțării acesteia, se constată că între acest moment și data formulării de către creditor a cererii de executare silită nu a existat nici un demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, iar în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla lipsă de lichidități nefiind aptă de a justifica neexecutarea unei hotărâri care se bucură de caracter executoriu și putere de lucru judecat.
Pe cale de consecință, în raport de totalitatea argumentelor anterior expuse, apreciind că ordonanța nr. 22/2002 este de natură a conduce,prin aplicarea nediferențiată și nejustificată la încălcarea substanței dreptului la un proces echitabil, prin nerespectarea unei hotărâri definitive, și a genera, prin acordarea termenului de grație o disproporție nejustificată, prin impunerea unei sarcini excesive creditorului deținător al unei atare hotărâri, constatând de asemenea că aceasta constituie apărarea centrală a debitorului și terțului poprit, că, de la momentul instituirii popririi ( recunoscute de A.) au fost eliberate suma de bani către terți, însă nu și către creditoare, că sentința de care aceasta se prevalează este definitivă de aproximativ 2 ani de zile, timp în care debitoarea nu a dovedit existența nici unui demers apt de a-i conferi avantajul ordonanței 22/2002, instanța urmează a constata ca îndeplinite condițiile validării popririi, chiar și în situația în care nu se poate vorbi de o rea credință evidentă a terțului poprit în realizarea demersurilor necesare indisponibilizării sumelor de bani.
Pentru aceste motive, instanța urmează a menține dispoziția primei instanțe referitoare la validarea popririi formulată de creditoarea C. JUDEȚEANĂ A VETERINARILOR IAȘI, în contradictoriu cu debitoarea DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR IAȘI, precum și cu terțul poprit Trezoreria Iași – Agenția Națională de Administrare Fiscală,, asupra conturilor debitoarei deschise la trezorerie, până la concurența sumei de _ RON ( reprezentând debit restant și cheltuieli de executare).
Cu privire la datorarea sumelor de bani de către trezorerie, este de notorietate și de asemenea necontestat faptul că debitoarea deține un cont la Trezoreria Iași, cont alimentat din bugetul de stat, pentru desfășurarea activităților specifice. Astfel, o atare situație particulară este de natură a se circumscrie accepțiunii de raport juridic existent între debitor și terțul poprit, raport care justifică materializarea mecanismului popririi, ca formă de executare silită.
Cu privire la cheltuielile de executare, Tribunalul, constatând că există o culpă în declanșarea prezentei acțiuni aparținând terțului poprit, obligat în această etapă la eliberarea corespunzătoare a sumelor către creditorul popritor, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, urmează să constate că și acest capăt accesoriu de cerere a fost admis în mod legal de către prima instanță.
Pentru aceste considerente Tribunalul urmează ca,în baza dispozițiilor art.296 Cod toate procedură civilă, să respingă apelul terțului poprit Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași Iași și să păstreze sentința civilă nr._ din 09.07.2012 a Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâul terț poprit Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr._/9.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași,sentință pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2013.
Președinte, C. C. S. | Judecător, C. D. | |
Grefier, D. C. |
Red./Tehnord.S.C.C.
5 ex./15.03.2013
Jud. Fond O. I. I.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
