Acţiune în constatare. Sentința nr. 985/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 985/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 4957/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Martie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - A. M. C.
Grefier - I. A. G.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 985/2014
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași - a fost reprezentat prin PROCUROR – Z. L.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată privind pe reclamanta Z. M. și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect acțiune în constatare DESPĂGUBIRI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. B. R., pentru reclamantă, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, reprezentantul reclamantei arată că nu a intrat în posesia procesului verbal de confiscare. De asemenea, precizează că în urma demersurilor efectuate s-a constatat că acesta nu există în evidențele Primăriei Țibănești. Conform susținerilor soțului reclamantei, persoana care avea calitatea de Inspector de Instrucție a ocupat mai apoi funcția de primar și a distrus dovezile confiscării. Pe de altă parte, av. B. precizează că, din documentația existentă la dosarul cauzei, reiese faptul că, într-adevăr, a fost aplicată măsura confiscării.
Reprezentantul reclamantei solicită proba cu expertiza evaluatorie cu privire la bunurile ce au fost preluate în mod abuziv, bunuri ce au fost individualizate prin lista depusă la dosar, existând un început de dovadă scrisă cu privire acestea.
La interpelarea instanței, reprezentantul reclamantei precizează că înțelege să solicite proba cu expertiza evaluatorie pentru a se stabili valoarea bunurilor mobile.
Instanța reține că pârâtul nu a formulat obiecțiuni cu privire la valoarea bunurilor la care se face referire.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu se impune administrarea probei cu expertiza evaluatorie, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada confiscării acestora.
Instanța respinge cererea de administrare a probei cu expertiza evaluatorie, față de împrejurarea că partea adversă nu a formulat obiecțiuni cu privire la valoarea bunurilor. De asemenea, instanța reține faptul că reclamanta avea posibilitatea de a face o evaluare proprie a bunurilor ce fac obiectul prezentei cereri, o evaluare prin expertiză impunându-se în condițiile în care exista un înscris care să le individualizeze și care să acorde posibilitatea unui specialist să facă o prețuire a acestora. Având în vedere că această condiție nu este îndeplinită, instanța constată că proba cu expertiza evaluatorie nu poate fi administrată.
Instanța pune în vedere reprezentantului reclamantei să indice valoarea estimativă a bunurilor care au făcut obiectul confiscării și, în acest sens, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, a răspuns av. B. R., lipsă fiind pârâtul.
La interpelarea instanței, reprezentantul reclamantei indică valoarea bunurilor mobile - 100.000 lei. De asemenea, precizează că nu mai insistă asupra capătului de cerere referitor la suprafața de 2,8 ha.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de chemare în judecată.
Av. B. solicită admiterea acțiunii. Arată că a depus la dosarul cauzei sentința nr. 310/25.07.1959 care atestă faptul că numitul C. G. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 209 alin 1 din Codul penal aplicabil la acel moment. Raportat la dispozițiile art. 1 alin. 2 lit a din Legea 221/2009, infracțiunea indicată se încadrează în categoria celor care au caracter politic. Pentru acest motiv, solicită instanței să constate caracterul politic al acestei condamnări.
Pe de altă parte, av. B. susține că averea lui C. G. a fost confiscată, ca urmare a condamnării sale, însă, din cauza trecerii timpului, se află în imposibilitate de a face dovada existenței acestor bunuri. Totodată, arată că bunurile au fost indicate în cererea reclamantei și solicită obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, reprezentând contravaloarea acestora.
Pentru aceste considerente, reprezentantul reclamatei solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii în parte. Astfel, solicită constatarea caracterului politic al condamnării suferite de C. G.. În ceea ce privește despăgubirile solicitate, arată că acestea pot fi cerute doar pentru imobilele ce pot face obiectul procedurii prevăzute de legea 10/2001. Pe de altă parte, apreciază că nu s-a făcut dovada confiscării bunurilor indicate de reclamantă.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._, reclamanta Z. M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice spre a se constata, prin hotărâre judecătorească, caracterul politic al condamnării defunctului C. G. prin sentința nr. 310/25.07.1959 a Tribunalului M. Cluj și a se dispune obligarea pârâtului la plata de despăgubiri reprezentând echivalentul valoric bunurilor confiscate prin aceeași sentință.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este fiica defunctului C. G., decedat în data de 17.02.2000. în anul 1959, C. G. a fost condamnat prin sentința nr. 310/25.07.1959 a Tribunalului M. Cluj la pedeapsa de 18 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică, pentru „uneltire contra ordinii sociale”.
Din această pedeapsă autorul ei a executat 5 ani de muncă silnică, în anul 1964 intervenind grațierea pentru infracțiunea pentru care a intervenit condamnarea.
Potrivit art. 1 alin. 2 al Legii nr. 221/2009 condamnările în temeiul art. 209 suferite în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 constituie de drept condamnări cu caracter politic.
Prin sentința de condamnare mai sus menționată s-a dispus și măsura confiscării întregii averi a inculpatului.
Bunurile confiscate sunt următoarele:
- Selector (trior) de seclată semințe păioase,
- Porzalator de prăfuit semințe păioase;
- S.U.P. 21semănătoare cu tracțiune animală;
- Plug cu două brazde cu tracțiune animală;
- G. tracțiune animală;
- 2 cabaline, 2 bovine, 60 ovine;
- 47 de stupi cu albine;
- 2 tone porumb;
- 2,5 tone grâu;
- 2,86 ha teren agricol.
În considerarea acestei situații, a solicitat să se constate caracterul politic al condamnării suferite de către autorul ei, C. G. și să se dispună obligarea pârâtului la plata de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate.
Judecarea cauzei a fost suspendată la 22.05.2013 în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, pricina fiind repusă pe rol la solicitarea reclamantei la 16.10.2013.
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare.
În susținerea pretențiilor formulate, reclamanta a administrat proba cu acte.
Din examinarea actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța reține următoarele:
Din actele de stare civilă depuse la dosar (filele 35-36) rezultă că reclamanta Z. M., născută C., este fiica defunctului C. G., decedat la 18.02.2000 (fila 37).
Prin sentința nr. 310/23.07.1959 pronunțată de Tribunalul M. Cluj în dosarul nr. 288/1959 (fila 17) autorul reclamantei C. G. a fost condamnat la 18 ani de muncă silnică și la 10 ani de degradare civică pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prev. De art. 209 pct.1 alin. 1 CP (fila 18 dosar). Această sentință a fost schimbată de Tribunalul Suprem care, în recurs, l-a condamnat pe tatăl reclamantei la 8 ani închisoare corecțională. Astfel, după cum rezultă din adresa nr._/30.11.1990 emisă de Ministerul de Interne (fila 19), autorul reclamantei a fost arestat în perioada 12.03.1959 – 28.07.1964, fiind pus în libertate în baza Decretului de grațiere nr. 411/1964. Din aceeași adresă rezultă că C. G. mai fusese arestat și anterior cercetării sale în dosarul menționat, respectiv la 15.07.1954 pentru delictul de agitație publică, achitat prin sentința nr. 613/28.09.1954 a Tribunalului M. Iași; în urma recursului, prin sentința nr. 60/02.03.1955 a Tribunalului M. Iași a fost condamnat la 1 an și 6 luni pentru agitație publică iar prin sentința nr. 252/16.06.1955 a Tribunalului M. Iași a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională pentru aceeași faptă.
Pretențiile formulate de reclamantă în cadrul prezentului litigiu și fundamentate pe dispozițiile legii nr. 221/2009 vizează doar condamnarea dispusă prin sentința nr. 310/25.07.1959 a Tribunalului M. Cluj.
Astfel după cum rezultă din cuprinsul acestei sentințe, concomitent cu condamnarea tatălui reclamantei la pedeapsa inițială de 18 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică, a fost dispusă și confiscarea în folosul statului a întregii averi personale a inculpatului.
Reclamanta nu a produs dovezi în sensul menținerii acestei dispoziții de către instanța de recurs – Tribunalul Suprem și nici relative la punerea ei în executare. Astfel, instanța a pus în vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei procesul-verbal încheiat cu prilejul confiscării bunurilor și deși s-au acordat mai multe termene în acest sens, reclamanta a învederat instanței că nu a intrat în posesia acestui act. Prin nici o altă probă administrată reclamanta nu a făcut dovada existenței bunurilor pentru care a pretins despăgubiri și nici a confiscării lor.
Dispozițiile legale incidente în cauză:
ART.1
(1)Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
(2)Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:
a)art. 185-187, 190, 191, 1931, 194, 1941-1944, 1961, 197, 207-209, 2091-2094, 210-218, 2181, 219-222, 224, 225, 227, 2271, 228, 2281, 229, 230, 2311, 258-261, 267, 2687, 2688,_,_,_,_, art. 284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 și 5786 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare (…);
(3)Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea
pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte
fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul
dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența
anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive
politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice,
măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la
acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist
instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. (3) se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4.
ART.5
(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al ll - lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin, (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;
c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.
În speță, condamnarea suferită de tatăl reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale se încadrează în categoria condamnărilor considerate ca având de drept caracter politic potrivit art. 1alin.2 lit. a din Legea 221/2009 astfel că nu se impune constatarea caracterului politic al condamnării de către instanța de judecată,în condițiile art.4 din Lege.
În ce privește soluționarea cererii de despăgubiri reprezentând contravaloarea bunurilor pretins confiscate enumerate în cererea de chemare în judecată,tribunalul notează că este relevantă decizia nr. 2192 din 23 martie 2012 pronunțată de Secția I Civilă a Î.C.C.J. în recurs, care a statuat că „prevederile 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009,reglementează dreptul oricărei persoane ce a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, de a solicita acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare". Din condiția impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate, și anume aceea ca bunurile respective să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, rezultă că numai echivalentul bănesc al bunurilor ce intră în domeniul de reglementare al legii de reparație nr. 10/2001, modificată si completată prin Legea nr. 247/2005, poate fi solicitat în temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009. Numai în acest fel se justifică trimiterea expresă făcută de legiuitor, în cuprinsul normei citate, la prevederile Legii nr. 10/2001 si ale Legii nr. 247/2005. Or, în domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, nu intră decât terenurile și construcțiile (imobile prin natură) și utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul (imobilele prin destinație). în acest sens sunt dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora:
„(1) Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții.
(2) Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse."
În consecință, în baza art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru bunurile imobile care se subsumează sferei de aplicare a Legii nr. 10/2001, respectiv terenuri și construcții (imobile prin natură) si utilaje si instalații preluate odată cu imobilul (imobile prin destinație).
În considerarea celor expuse,tribunalul reține,pe de o parte că reclamanta nu aprobat faptul confiscării și obiectul acestei pretinse măsuri iar pe de altă parte că pentru bunurile enumerate în cererea de chemare în judecată ,dacă s-ar fi probat confiscarea acestora, nu se pot obține despăgubiri materiale în condițiile Lg. nr. 221/2009, considerente pentru care va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta Z. M. cu domiciliul procedural ales în Iași, .. 3, . la Cabinet Avocat R. C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, sector 5, ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de ala comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 .03.2014.
Președinte, A. M. C. | ||
Grefier, I. A. G. Pentru grefier plecat de la această instanță semnează grefier șef Secția I Civilă |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
4 ex./23.10.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 425/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 253/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
