Pretenţii. Decizia nr. 425/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 425/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 4624/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Martie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 425/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent O. M., recurent O. I. C. și pe intimat P. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul P. M. asistat de avocat A., lipsă fiind recurenții.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a înaintat la dosar, prin serviciul registratură al tribunalului Iași:
- memoriu formulat de recurenta O. M. și o cerere de amânare a cauzei, cerere care vizează termenul de judecată inițial stabilit în prezenta cauză la data de 3. 02. 2+014, termen ce a fost preschimbat, care urmare a desființării completului R9, părțile fiind legal citate pentru acest termen de judecată ;
- întâmpinare formulată de intimatul P. M.( cu duplicate pentru comunicare), împuternicirea avocațială a doamnei avocat A. M..
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat în termen, semnat, nemotivat, netimbrat, față de această situație invocă din oficiu excepția netimbrării recursului.
Avocat A. pentru intimat solicită admiterea excepție, anularea recursului ca netimbrat în principal, iar în subsidiar constatarea nulității cererii de recurs pentru nemotivarea acesteia. Cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Depun e la dosar chitanța prin care face dovada achitării onorariului de avocat..
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1550/13.05.2013 a Judecătoriei P., s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâții O. M. și O. C..
S-a obligat pârâta O. M. să plătească reclamantului suma de 2.456,43 lei, sumă pentru care reclamantul a fost executat silit în dosarul nr. 105/2011 al B. A. C..
S-a obligat pârâtul O. C. să plătească reclamantului suma de 1.680 lei, sumă pentru care reclamantul a fost executat silit în dosarul nr. 106/2011 al B. A. C., precum și suma de 1.879 lei, sumă pentru care reclamantul a fost executat silit în dosarul nr. 239/2009 al B. P. F..
S-au obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 1.076,04 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 22.10.2012, reclamantul P. M. a solicitat obligarea pârâților O. M. și O. C. la plata sumei de 6.034 lei, reprezentând plățile făcute de garant pentru pârâți în baza contractelor de împrumut nr. 8801/10.09.2008 și contract nr. 9732/12.06.2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a garantat pe pârâți în baza contractului de împrumut nr. 9732/12.06.2009, angajat în baza contractului de împrumut nr. 8801/10.09.2008, însă aceștia au stat în stare de pasivitate și nu au plătit ratele împrumutului și cu această ocazie i-au fost reținute importante sume de bani prin executare silită din pensie, după cum urmează: pentru debitorul O. I. C. a fost executat de suma de 3.578 lei, iar pentru O. M. a fost executat de suma de 2.456 lei.
În susținerea cererii de chemare în judecată reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: contract de împrumut nr. 9732/12.06.2009, contract de împrumut nr. 8801/10.09.2008, dovada de comunicare și proces verbal de constatare din data de 08.10.2012 în dosarul de executare nr. 105/2011, dovada de comunicare și proces verbal de constatare din data de 08.10.2012 în dosarul de executare nr. 106/2011, dovezi de comunicare și adrese de înștiințare a înființării popririi din data de 31.03.2011, procese verbale de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 14.03.2011, cupoane pensie pentru lunile 12.2009 – 08.2010, adresa nr._ /2009 de înființare a popririi, cupoane de pensie pentru lunile 06.2011 – 09.2012.
La data de 27.11.2012 pârâții O. M. și O. C. au depus întâmpinări prin care a arătat că reclamantul a semnat contractul de împrumut, iar potrivit art. 5 din contract este garant și solidar la plata sumei totale a contractului și nu a fost obligat să semneze.
În cursul judecății s-a dispus atașarea dosarelor de executare silită nr. 106/2011 al B. A. C., cuprinzând un număr de 101 file și dosarul de executare silită nr. 105/2011 al B. A. C., cuprinzând un număr de 75 de file.
La data de 04.02.2013 reclamantul a făcut precizări arătând că suma reținută este mai mare, respectiv 6.575 lei și a depus la dosar o cerere scrisă de majorare a câtimii obiectului, instanța luând act de această majorare.
La data de 13.05.2013, reclamantul a făcut din nou precizări, micșorându-și cuantumul pretențiilor la suma de 6.015 lei, instanța luând act de această reducere a cuantumului pretențiilor, conform art. 132 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin contractul de împrumut nr. 8801/10.09.2008 încheiat cu CAR M. Credit Iași, pârâta Oșlobabu M. a împrumutat suma de 2.500 lei pentru o perioadă de 24 de luni, cu o dobândă nominală de 28% pe an calculată la soldul împrumutului. Pentru garantarea obligației de restituire a sumei de bani împrumutate, reclamantul a semnat contractul în calitate de garant, obligându-se în solidar cu împrumutatul pentru rambursarea împrumutului contractat și a celorlalte sume aferente creditului la scadențele stabilite (art. 5 din contract – fila 6).
Prin contractul de împrumut nr. 9732/12.06.2009 încheiat cu CAR M. Credit Iași, pârâtul O. C. a împrumutat suma de 3.500 lei pentru o perioadă de 24 luni, cu o dobândă nominală în procent de 27,7% pe an calculată de soldul împrumutului. Pentru garantarea obligației de restituire a sumei de bani împrumutate, reclamantul a semnat contractul în calitate de garant, obligându-se solidar cu împrumutatul pentru rambursarea împrumutului contractat și a celorlalte sume aferente creditului la scadențele stabilite (art. 5 din contract – fila 3 verso).
Ca urmare a neexecutării obligațiilor de plată a ratelor, în temeiul contractului nr. 9732/12.06.2009 creditoarea M. Credit IFN a solicitat executarea silită a acestui contract și împotriva reclamantului, în calitate de garant, pentru plata sumei de 1.898 lei, fiind înființată poprire asupra veniturilor realizate de acesta din pensie, conform adresei de înființare a popririi din data de 28.10.2009 emisă de către B. P. F. în cadrul dosarului de executare silită nr. 239/2009 – fila 21 dosar.
În baza adresei de înființare a popriri din data de 28.10.2009 emisă de B. P. F. a fost reținută suma de 1.898 lei din pensia reclamantului în perioada decembrie 2009 – august 2010.
De asemenea, tot ca urmare a neîndeplinirii obligației de restituire a sumelor de bani împrumutate și a dobânzii, creditoarea M. Credit IFN Iași a solicitat executarea silită a pârâților și a reclamantului în cadrul dosarelor de executare silită nr. 105/2011 și 106/2011 ale B. A. C., atașate la dosarul prezentei cauze.
Cu ocazia executării silite prin poprire, ca urmare a adreselor de înființarea popririi din data de 31.03.2011, din pensia ce trebuia încasată de către reclamant a fost reținută suma de 1.680 lei în dosarul nr. 106/2011 și suma de 2.456,43 lei în dosarul nr. 105/2011.
În drept, instanța a arătat că potrivit art. 1652 din C.civ. de la 1864 „Cel ce garantează o obligație se leagă către creditor de a îndeplini însuși obligația pe care debitorul nu o îndeplinește”. Or, în cauză, în temeiul contractelor de împrumut nr. 8801/10.09.2008 ;i nr. 9732/12.06.2009, reclamantul s-a obligat să garanteze restituirea de către pârâți a sumelor primite cu titlu de împrumut și a dobânzii contractuale, obligându-se solidar cu debitorii la restituirea sumelor de bani.
Ca urmare, obligația de garanție asumată prin cele două contracte având natura juridică a unei fidejusiuni convenționale, îi sunt aplicabile, în lipsa unor prevederi speciale derogatorii, dispozițiile ce reglementează instituția cauțiunii, respectiv prevederile art. 1675 și 1652 – 1674 din C.civ. de la 1864.
Unul din efectele fidejusiunii în raporturile dintre fidejusor (cauționar-garant) și debitor, potrivit art. 1669 din C.civ. de la 1864, este dreptul de regres al cauționarului contra debitorului principal, atât atunci când a garantat cu știința debitorului, cât și pe neștiința lui.
Aplicând aceste dispoziții arătate mai sus la situația de fapt reținută în cauză, instanța a constatat că este de necontestat faptul că pârâții, în calitatea lor de împrumutați nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractele de împrumut, creditorul-împrumutător, M. Credit IFN Iași fiind nevoit să solicite executarea silită a contractului, inclusiv a garanțiilor asumate prin contract. Pe de altă parte, reclamantul, prin semnarea contractului în calitate de garant, s-a obligat să garanteze restituirea împrumuturilor și a celorlalte sume datorate în baza contractelor de către pârâții-debitori principali, obligându-se în solidar cu pârâții pentru restituirea acestor sume de bani.
Cu toate acestea, obligația de plată în solidar cu pârâții asumată prin contract de către reclamant produce efecte doar în ceea ce privește raporturile dintre creditor (M. Credit IFN Iași) și fidejusor (reclamant), în sensul că acest creditor avea dreptul de a solicita restituirea împrumutului și a celorlalte sume datorate în baza contractelor de împrumut fie doar de la debitori (pârâți), fie de la fidejusor (reclamant), fie atât de la debitori cât și de la reclamant.
În consecință, potrivit art. 1669 C.civ. de la 1864, reclamantul are dreptul de a se îndrepta împotriva pârâților, în calitatea lor de debitori principali, pentru recuperarea tuturor sumelor de bani reținute în urma executării silite, faptul că reclamantul s-a obligat solidar cu pârâții nu are niciun efect asupra existenței și întinderii obligației acestora în cazul exercitării regresului de către reclamant.
Astfel, conform art. 1669 alin. 2, 3 și 4 C.civ. de la 1864, „regresul se întinde atât asupra capitalului, cât si asupra dobânzilor și a spezelor; cu toate acestea, garantul nu are regres decât pentru spezele făcute de dânsul după ce a notificat debitorului principal reclamația pornită asupră-i. Fidejusorul are regres și pentru dobânda sumei ce a plătit, chiar când datoria nu produce dobândă, și încă și pentru daune-interese, dacă se cuvine. Cu toate acestea, dobânzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge în favoarea garantului decât din ziua în care s-a notificat plata”.
Prin urmare, reclamantul a fost în drept să ceară de la pârâți atât sumele plătite ca urmare a executării sale silite, dobânda pentru suma plătită de la data introducerii cererii de chemare în judecată, precum și cheltuielile de judecată.
În cauză, s-a constatat că reclamantului i-au fost reținute mai multe sume de bani din pensie, ca urmare a executării silite prin poprire a celor două contracte de împrumut nr. 8801/10.09.2008 și nr. 9732/12.06.2009, astfel:
în dosarul de executare silită nr. 239/2009 al B. P. F., în perioada decembrie 2009 – iulie 2010, suma de 1.879 lei, pentru pârâtul O. C.;
în dosarul de executare silită nr. 105/2011 al B. A. C., în perioada iunie 2011 – septembrie 2012, suma de 2.456,43 lei, pentru pârâta O. M.;
în dosarul de executare silită nr. 106/2011 al B. A. C., în perioada iunie 2011 – septembrie 2012, suma de 1.680 lei, pentru pârâtul O. C..
Prin cererea precizatoare din data de 13.05.2013, reclamantul și-a redus cuantumul pretențiilor la suma de 6.015 lei și cheltuieli de judecată.
Sumele achitate în temeiul contractelor de împrumut în cele trei dosare de executare sunt în cuantum total de 6.015,43 lei, însă având în vedere principiul disponibilității, instanța a avut în vedere doar suma de 6.015,43 lei.
Prin urmare, față de toate cele expuse, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată, și a obligat pe pârâta O. M. la plata sumei de 2.456,43 lei, sumă pentru care reclamantul a fost executat silit în dosarul nr. 105/2011 al B. A. C., iar pe pârâtul O. C. la plata sumei de 1.680 lei, sumă pentru care reclamantul a fost executat silit în dosarul nr. 106/2011 al B. A. C., precum și suma de 1.879 lei, sumă pentru care reclamantul a fost executat silit în dosarul nr. 239/2009 al B. P. F..
De asemenea, conform art. 274 C.proc.civ., pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.076,04 lei, din care 473,04 lei taxă judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar și 600 lei, onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții O. M. și O. C., fără însă a-l motiva și fără a achita taxa de timbru datorată aferentă cererii formulate.
Singura susținere a pârâților ce poate fi reținută din cererea de recurs se referă la obligarea lor la sume de bani datorate reclamantului.
Legal citat intimatul a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
La termenul de judecată din data de 26.03.2014 instanța din oficiu, a invocat excepția nulității recursului pentru netimbrare, rămânând în pronunțare pe această excepție.
Deși recurenții au fost citați pentru termenul de judecată din 26.03.2014 cu mențiunea achitării taxei de timbru datorate cu cuantumul stabilit de instanță (conform dovezilor de comunicare de la dosar), nu s-au prezentat în instanță pentru a face această dovadă și nici nu au solicitat facilități de scutire ori eșalonare a taxei de timbru în termeiul O.U.G. nr. 51/2008.
Reținând Tribunalul, că taxa de timbru se achită anticipat promovării cererii ori acțiunii formulate,
Neachitarea acesteia până la primul termen de judecată atrage anularea cererii ori a căii de atac promovate, față de art. 33 din O.G. nr. 80/2013.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 213 alin. 1 C.p.c. rap. la art. 33 din O.G. nr. 80/2013, va anula ca netimbrat recursul, menținând ca legală și temeinică sentința Judecătoriei P..
În temeiul art. 274 C.p.c. va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de O. M. și O. C. împotriva sentinței civile nr.1550/2013 a Judecătoriei P.,sentință pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 631 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,26.03.2014.
Președinte Judecător, Judecător, Grefier
D.T.A.M. A.M. S.M. B.I.
Red. AM
Tehnored/DS
2ex/06.05.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 419/2014. Tribunalul IAŞI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 985/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
