Contestaţie la executare. Decizia nr. 253/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 253/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 585/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Aprilie 2014
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 253/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul C. G. și pe intimata P. H. - BIROUL TAXE ȘI IMPOZITE, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27.03.2014 și respectiv pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 926/24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău s-au dispus următoarele:
„Respinge contestația la executare promovată de contestatorul C. G. cu domiciliul în oraș H.,.,județul Iași în contradictoriu cu intimata P. orașului H.-Biroul Impozite și Taxe Locale cu sediul în oraș H.,.,județul Iași împotriva somației și a titlului executoriu nr.103,ambele din data de 20.02.2013,ca nefondată.
Dispune restituirea către contestator a cauțiunii în sumă de 119 lei depusă la CEC Bank Unitatea H. la data de 28.03.2013.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.”
Pentru a pronunța sentința civilă nr. 926/24.09.2013, a reținut instanța de fond că titlul executoriu nr.103 din 20.02.2013 care a stat la baza executării silite a fost emis de P. orașului H. - Biroul Impozite și Taxe Locale pentru suma de 1189,23 lei reprezentând obligații fiscale datorate de contestator în calitatea sa de moștenitor al părinților săi,C. N. și O., mai exact impozitul pe teren și clădiri. Din probele administrate în cauză și anume înscrisurile depuse de părți și adresele emise de intimată rezultă următoarea situație de fapt: la data de 27.12.2000 a decedat tatăl contestatorului,C. N.,iar succesiunea sa a fost dezbătută prin emiterea certificatului de moștenitor nr.46 din 1.08.2001,prin care soția supraviețuitoare,C. O. și toți descendenții cu excepția contestatorului au renunțat la succesiune,astfel încât mama contestatorului și contestatorul C. G. au dreptul fiecare la cota de ½ din bunurile înscrise în certificatul de moștenitor.La data de 19.10.2004 a decedat C. O. însă așa cum rezultă din adresele emise de intimată,contestatorul nu a depus copia certificatelor de deces al părinților lui și certificatul de moștenitor la Biroul de Taxe și Impozite locale pentru a se putea opera cuvenitele modificări în rolul fiscal,așa cum prevede Codul fiscal.
Intimata a precizat că la data de 16.11.2005,în baza certificatului de moștenitor nr.46/2000, a operat modificări atât în rolul fiscal al contestatorului,cu numărul_ cât și al mamei sale,numărul_,când s-a înregistrat în fiecare rol suprafața de 500 mp.,respectiv cota de ½ din terenul și clădirile înregistrate la rol până în acel moment,fiecare dintre ei având obligația de a-și achita sumele aferente rolului lui fiscal. Chitanța despre care face vorbire contestatorul-nr._ vizează obligații fiscale proprii ale contestatorului,aferente rolului său fiscal nr._ și nu obligații achitate în calitate de moștenitor al mamei sale,aferente rolului fiscal nr._. Prin urmare, contestatorul a înregistrat debite în calitatea sa de moștenitor al mamei lui,C. O. potrivit art.29 din OG 92/2003 care prevede că drepturile și obligațiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condițiile dreptului comun.
Instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită,conform dispozițiilor art.248 Cod procedură civilă. A susținut contestatorul în răspunsul la întâmpinare că în perioada 2007-2011,intimata nu a efectuat nici un act de executare silită cu privire la suma solicitată,prin urmare acest debit este prescris.Instanța a respins această excepție având în vedere că,potrivit art.131 din OG 92/2003,dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept .Raportat la data ultimei plăți a impozitului la rolul fiscal al mamei contestatorului nr._-18.06.2007-fila 32 dosar dar și la data emiterii înștiințării de plată nr.260 din 20.07.2012 pe numele părinților lui decedați (despre care contestatorul face vorbire în cererea nr.9397 din 13.08.2012-fila 59 dosar),instanța a rețin că termenul de prescripție nu s-a împlinit.
Pe fondul contestației,instanța de fond a reținut că mare parte dintre inconvenientele pe care le invocă reclamantul sunt cauzate de neglijența acestuia de a declara și a depune la organul fiscal înscrisurile care determină modificarea rolului fiscal și anume: certificatele de deces ale părinților,certificate de moștenitor,acte de dobândire a unor imobile în proprietate,etc,culpă despre care contestatorul nu amintește. Abia în anul 2009 organul fiscal a procedat la modificarea suprafețelor de teren cu care figurau la rol contestatorul și mama sa,ca urmare a depunerii cererii nr.2764,în baza certificatului de moștenitor nr.46/2000 însă prin chitanța menționată în contestație contestatorul a achitat numai impozitul corespunzător cotei sale de ½ din bunurile înscrise la rol nu și cel cuvenit pentru întreaga masă succesorală. Mai exact,așa cum rezultă din adresa nr.8087/21.06.2013 emisă de intimată,până la data cererii nr.2764 din 27.02.2009,contestatorul nu a avut rol fiscal cu teren și clădiri deoarece nu a prezentat înscrisurile necesare în vederea declarării acestor bunuri supuse impozitării în termen de 30 zile de la data dobândirii acestora. Prin urmare,în anul 2009 a fost înregistrat retroactiv rolul fiscal al contestatorului începând cu data de 1.01.2004,în temeiul art.91 din OG 92/2003 care prevede că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală. În consecință,raportat la textele de lege menționate,instanța de fond a considerat că impunerea s-a efectuat corect iar contestația nu este fondată.
În finalul concluziilor scrise,contestatorul a admis că,în subsidiar,poate fi obligat la plata debitului însă numai parțial,cu scăderea accesoriilor. Instanța a apreciat că cererea contestatorului nu poate fi admisă având în vedere dispozițiile art.119 și următoarele Cod procedură fiscală care prevăd că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată,se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Pentru aceste considerente,instanța a respins contestația ca nefondată.
În temeiul art.1063 alin.4 Cod procedură civilă,instanța a dispus din oficiu restituirea cauțiunii achitate de contestator cu chitanța nr._/1 din 28.03.2013 la CEC Bank Unitatea H.,în sumă de 119 lei.”
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul C. G. care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie .În acest sens apelantul a susținut că intimata a invocat greșit că deschiderea celor doua roluri fiscale distincte(respectiv, rol_, titulari-părinții decedați C. O."C. N. - 500mp si rol_, titulari - C. G./C. M. -500mp) s-a realizat încă de la data de 16.05.2005 in baza certificatului de moștenitor nr.46/2000, situație imposibilă in condițiile in care in certificatul de moștenitor suprafața era de 1710mp.Arată apelantul că a solicitat intimatei la 27.02.2009 prin sesizarea înregistrata sub nr.2764 clarificarea situației rolului fiscal al părinților decedați,arătând că aceștia figurau nejustificat la aceeași adresa cu el, cu suprafața de 19l3mp in loc de 1000 mp, că a depus la acea data decizia civila nr.848/2003 rămasa definitiva la data de 16.11.2005 si titlul de proprietate nr._/15.10.2007 emis de Prefectura Iași, titlu in care se poate vedea că este unic proprietar ai celor 1000mp și a cerut recalcularea impozitului pentru suprafața de 1000mp si nu 1913mp așa cum se calculase anterior. Ca răspuns la sesizarea sa, intimata a emis la data de 16.03.2009 înștiințarea de plata nr. 292, pentru numărul de rol nominal unic_, titulari - C. G./C. M., înștiințare pe care a achitat-o considerând ca problemele semnalate s-au încheiat si neavând idee ca ar exista debite neachitate in rolul părinților, debite la care se calculează accesorii cum a aflat trei ani mai târziu, ( 25.07.2012) când a primit înștiințarea de plată pe care a înțeles sa o conteste. Considera ca instanța de fond nu si-a exercitat rolul activ si mai mult nu a observat modul total eronat in care s-au făcut înregistrările suprafețelor de teren si implicit calculul greșit al impozitului, in condițiile in care intimata recunoaște ca abia in 2009 a prezentat certificatul de deces al mamei si o copie a Sentinței civile nr.848/2003 definitiva la data de 16.11.2005 dar ca oricum, încă din data de 16.05.2005, se modificase suprafața de teren supusa impozitării, in sensul ca s-a luat in caicului impozitului, suprafața de l000mp din care in rolul părinților s-a impozitat suprafața de 500mp iar in rolul sau s-a impozitat suprafața de 500mp, modificare operata in baza certificatului de moștenitor nr.46/ din 01.08.2000. Arata apelantul că în certificatul de moștenitor menționat, apare ca unic moștenitor al tatălui, cu o cota de 1/1 din masa succesorala, toți ceilalți frați, sora si mama lui C. O. fiind străini de succesiune prin renunțare. Este adevărat ca mama lui deținea si ea cota de 1/2 din terenul situat în intravilanul orașului H., județul Iași dar terenul era de 1710mp si nu de l000mp, astfel încât intimata nu avea cum să înregistreze 500mp in rolul sau si 500 mp în rolul mamei. Prin urmare, în 2005 intimata face o înregistrare eronata pentru l000mp iar in 2009 când poate sa îndrepte eroarea făcuta și când i se prezintă acte care dovedesc suprafața corectă deținută, nu corectează eroarea făcuta .Instanța de fond a apreciat ca întreaga suma de bani pe care o datorează este in calitate de moștenitor al mamei, C. O. fără a tine cont ca suprafața de l000mp, nu avea de ce sa fie impozitată pe doua roluri, măcar începând cu anul 2009, in condițiile in care a prezentat acte care dovedeau că este unic proprietar si că mama lui decedase astfel ca în mod legal trebuia sa se închidă rolul fiscal al părinților decedați, să i se aducă la cunoștință că exista pentru rolul lor debite neachitate si sa i se deschidă un nou rol fiscal cu suprafața corectă. Considera ca Instanța de fond a reținut in mod greșit o neglijenta a sa in a declara si depune la organul fiscal înscrisurile care determina modificarea rolului fiscal ignorând faptul ca din 2009 cei de la P. H.- Biroul de taxe si impozite, aveau toate datele pentru o înregistrare corectă .
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri .
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat .
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, din perspectiva dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată că apelul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare .
In prezenta cauza , Tribunalul constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hîrlău la data de 18.03.2013 sub nr._, reclamantul C. G. a chemat în judecată P. orașului H., Biroul Impozite și Taxe Locale,solicitând anularea formelor de executare silită întocmite de pârâtă, respectiv titlul executoriu și somația nr. 103/20.02.2013 ,constatarea faptului că debitul este prescris și suspendarea executării silite până la soluționarea cauzei.
Titlul executoriu care a stat la baza executării silite,nr.103 din 20.02.2013,a fost emis de P. orașului H. - Biroul Impozite și Taxe Locale pentru suma de 1189,23 lei reprezentând obligații fiscale datorate de reclamant în calitatea sa de moștenitor al părinților săi,C. N. și O., respectiv impozitul pe teren și clădiri.
Tribunalul notează că nu interesează în cauză condițiile în care s-a stabilit baza de impunere și cuantumul creanței întrucât aceste aspecte pot fi analizate doar în cadrul unei contestații împotriva titlului de creanță ( doar printr-un astfel de act puteau fi stabilite) și nu cad în competența instanței sesizate cu soluționarea contestației la executare, astfel că toate argumentele reținute de prima instanță în soluționarea prezentului litigiu sunt irelevante.Ceea ce este însă relevant în cauză și nu a fost analizat de instanța de fond este cadrul legal în care s-au emis actele de executare silită ce sunt contestate în cauza de față .În mod cert, obiectul executării silite îl constituie creanțe fiscale astfel că procedura de colectare și executare silită a acestora este reglementată de Codul Fiscal și Codul de procedură fiscală.
Potrivit art.1 Cod fiscal (1) Prezentul cod stabilește cadrul legal pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj și fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, precizează contribuabilii care au obligația să plătească aceste impozite, taxe și contribuții sociale, precum și modul de calcul și de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite, taxe și contribuții sociale. De asemenea, autorizează Ministerul Finanțelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucțiuni și ordine în aplicarea prezentului cod și a convențiilor de evitare a dublei impuneri.
Impozitele, taxele și contribuțiile sociale reglementate de Codul fiscal
Potrivit art. 2 Cod Fiscal
(1) Impozitele și taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:
a) impozitul pe profit;
b) impozitul pe venit;
c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
d) impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți;
e) impozitul pe reprezentanțe;
f) taxa pe valoarea adăugată;
g) accizele;
h) impozitele și taxele locale.
i) impozitul pe construcții.
Potrivit art. 1 Cod proced.fiscală și art.1 alin.1 din H.G. nr.1050/2004, Codul de procedurã fiscalã reglementeazã drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
(3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se înțelege ansamblul activitãților desfãșurate de organele fiscale în legãturã cu:
a) înregistrarea fiscalã;
b) declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.
ART. 22 Cod proced.fiscală:
Prin obligații fiscale, în sensul prezentului cod, se înțelege:
a) obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, dupã caz, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat;
b) obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat;
c) obligația de a plãti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat;
d) obligația de a plãti majorãri de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de platã accesorii;
e) obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de platã, la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizeazã prin stopaj la sursã;
f) orice alte obligații care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.
ART. 85 Cod proced.fiscală
(1) Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a) prin declarație fiscalã, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);
b) prin decizie emisã de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii
Conform dispozițiilor art. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
În speță, executarea silită s-a desfășurat în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare întrucât actul emis de intimată nu are la bază un titlu de creanță – act administrativ fiscal ce se impunea a fi comunicat contribuabilului potrivit art. 44 Cod procedură fiscală. motiv pentru care se impune admiterea contestației, anularea somației și a titlul executoriu precum și a actelor de executare ulterioare, în temeiul dispozițiilor art. 174 alin. 3 cod proc. fiscală. Soluția contrară pronunțată de instanța de fond este rezultatul insuficientei evaluări a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente în cauză, apelul formulat vădindu-se întemeiat în considerarea celor mai sus reținute.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, Tribunalul ,in baza art 480 alin. 2 N.C.P.C. ,va admite apelul împotriva sentinței civile nr.926/24.09.2013 a Judecătoriei H. pe care o va schimba în parte în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta P. Orașului H.-Biroul Impozite și taxe Locale și se va anula actele de executare- titlul executoriu și somația nr. 103/20.02.2013 .
Vor fi păstrate celelalte dispoziții al sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii, relative la restituirea cauțiunii achitate de contestator cu chitanța nr._/1 din 28.03.2013 la CEC Bank Unitatea H.,în sumă de 119 lei măsură dispusa de instanța de fond din oficiu ,în temeiul art.1063 alin.4 Cod procedură civilă,.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul C. G. împotriva sentinței civile nr.926/24.09.2013 a Judecătoriei H. pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta P. Orașului H.-Biroul Impozite și taxe Locale.
Anulează actele de executare: titlul executoriu și somația nr. 103/20.02.2013.
Păstrează celelalte dispoziții al sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.04.2014.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red /Tehnored.C.A.M.
2ex / 30.10.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 985/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 472/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
