Contestaţie la executare. Decizia nr. 115/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 1075/245/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 31 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – A. M.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 115/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către M. G. împotriva sentinței civile nr. 5905 din 15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice A Municipiului Iași, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 24 ianuarie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5905/14.04.2013 a Judecătoriei Iași s-a respins excepția inadmisibilității cererii.
S-au respins excepțiile privind tardivitatea și prescripția.
S-a respins cererea de suspendare a executării silite.
S-a respins contestația la executare formulată de contestatorul M. G. – Iași, ., 5-0, jud. Iași, solicitând în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași – Iași, .. 18-10 și apoi cu A.N.A.F. – A.F.P.M. Iași.
S-au menținut actele de executare și executarea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței, contestatorul M. G. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, a solicitat anularea titlului executoriu nr._ din 27.12.2011 în dosarul de executare cu nr._ și a somației ca parte integrantă a titlului executoriu menționat.
Până la soluționarea acestei contestații a solicitat să se dispună suspendarea executării.
A mai solicitat anularea formelor de executare și desființarea titlului executoriu.
Prin somația emisă și prin titlul executoriu a aflat că s-a stabilit în mod ilegal, obligarea sa la plata sumei de 16.134 lei, din care așa cum pretinde aceasta 9.085 lei reprezintă contribuția imputată, 5.707 lei dobânzi, la care se adaugă și penalități de întârziere de 1.342 lei. Așadar, după cum se poate observa, folosindu-se de două instituții distincte, stabilește o dublă penalitate, sub diferite denumiri (dobândă și penalitate).
Între părți nu există raporturi contractuale, este ambiguu și nu precizează care venituri impozabile au fost luate în calcul, la stabilirea contribuțiilor solicitate, mare parte din sume și ala sunt prescrise.
A invocat art. 379, 388, 389, 399, 401 Cod procedură civilă, art. 205-207 din O.G. nr. 92/2003,, art. 218 și 212 Legea nr. 554/2004, Legea nr. 95/2006, art. 259.
A timbrat legal. A depus copii după titlul executoriu nr._/27.12.2011, somația nr._/27.12.2011.
În concluzie, contestatorul învederează instanței, că titlul executoriu nu-și poate produce efectele, motiv pentru care solicită anularea acestuia.
Precizează că nu are un contract cu intimata, așa cum au contribuabilii, orice obligație impusă unei persoane, de către o anumită parte persoană fizică sau juridică, în speță Casa de Asigurări de Sănătate Iași, pentru a-și produce efectele trebuie să aibă la bază un raport obligațional materializat într-un contract – contract de asigurat. În lipsa acestuia obligația este lipsită de efecte. În aceste condiții sumele percepute sunt ilegale. Legea prevede obligarea asigurării, iar în cazul în care o persoană nu este asigurată, se pot dispune alte măsuri de constrângere, și nicidecum înscrierea forțată a acestuia ca asigurat prin perceperea discreționară a sumelor de bani și a penalităților și executarea forțată a unei persoane care nu a beneficiat de servicii medicale raportat la sumele percepute.
Luând în considerare aspectele menționate, contestatorul solicită admiterea contestației, iar până la finalizarea rezolvării pe fond a prezentei contestații, solicită suspendarea efectelor titlului executoriu emis de Casa de Asigurări de Sănătate Iași. Intimata trebuie să indice cum s-a stabilit debitul,care este modalitatea de calcul al penalităților și să facă dovada de asemenea că a respectat prevederile legale atunci când a solicitat obligarea sa la sumele menționate.
Casa de Asigurări de Sănătate Iași, a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării până la soluționarea contestației, învederând instanței faptul că prin neplata obligațiilor s-a creat deja un prejudiciu față de F.N.U.A.S.S. iar o suspendare a executării n-ar face altceva decât să întârzie plata datoriilor.
Pentru a fi admisibilă cererea de suspendare a executării silite, contestatorul ar fi trebuit să dovedească interesul serios și legitim, precum și urgența suspendării executării pentru a preveni producerea unei pagube iminente și inevitabile.
Prin prisma acestor considerente, consideră că în prezenta caută este dovedită Culpa contestatorului, precum și prejudiciul creat în dauna C.A.S. Iași, existând fără putință de tăgadă legătura de cauzalitate între neîndeplinirea obligațiilor legale ce îi reveneau contestatoarei și paguba indicată prin titlul executoriu.
A solicitat respingerea contestației formulată și menținerea actelor de executare întocmite în mod legal de intimată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.
În urma verificărilor întreprinse în baza de date a A.N.A.F. –Administrația Finanțelor Publice Iași, conform Protocolului încheiat cu A.N.A.F., au fost identificate unele persoane care aveau declarate deschise activități independente, dar care nu au comunicat acest aspect și C.A.S. Iași.
Subliniază faptul că marea majoritate a persoanelor care desfășoară activități independente își îndeplinesc toate obligațiile corelative care decurg din autorizarea unei astfel de activități, existând doar un procent minim al celor care nu se informează suficient cu privire la ansamblul declarațiilor și contribuțiilor care le incumbă odată cu autorizarea.
A precizat că în cadrul Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, legiuitorul a instituit în sarcina oricărei persoane care desfășoară activități independente obligația expresă și absolută de a depune declarații trimestriale la casele de asigurări de sănătate, precum și achitarea contribuției datorate în baza acestor declarații (art. 257 alin. (2) coroborat cu alin. (5) din Lege).
Totodată, în cadrul aceluiași text normativ, legiuitorul a prevăzut faptul că în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului casele de asigurări prin organele proprii urmează a aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere (art. 261 din Lege).
Conform Deciziei Curții Constituționale nr. 243/17.02.2011 publicată în M.O. nr. 303/03.05.2011. În cadrul acesteia, cu privire la obligațiile instituite de art. 215 din Legea nr. 95/2006, Curtea a reținut faptul că obligativitatea contribuției pentru asigurările de sănătate trebuie analizată în legătură cu un principiu ce stă la baza acestui sistem și anume principiul solidarității. Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, acela de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane ce se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondului asigurărilor de asigurări de sănătate. Atât principiul obligativității,cât și cel al solidarității reprezintă o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății, precum și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor.
Potrivit dispozițiilor legale sus arătate obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății contribuțiilor îi reveneau în primul rând d-lui M. G..
Casa de Asigurări de Sănătate Iași nu a avut cunoștință despre desfășurarea unei activități independente în calitate de persoană fizică autorizată de către dl M. G. până la momentul comunicării în format electronic a bazei de date deținute de către A.N.A.F. – A.F.P. Iași, pe bază de Protocol.
În aceste condiții, este firesc faptul că intimata s-a aflat în imposibilitate absolută și obiectivă de a face vreo comunicare în baza art. 222 din Legea nr. 95/2006 în perioada anterioară luării la cunoștință a datelor astfel comunicate.
Prin nedepunerea declarațiilor la termenele stipulate în prevederile legale în vigoare, contestatorul a încălcat prevederile art. 81 din O.G. nr. 92/2003 și a art. 215 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (art. 8 din O.U.G. nr. 150/2002).
Determinarea contribuției persoanelor care sunt autorizate să desfășoare activități independente se face pe baza declarațiilor pe care aceștia trebuie să le depună la Casa de Asigurări de Sănătate, doar că M. G. nu a procedat în acest mod și în această situație, au fost puși în situația de a utiliza baza de date comunicată de A.N.A.F.. În cazul în care veniturile realizate și declarate de către persoana fizică autorizată sunt mai mici decât salariul minim pe economie sau cuantumul lor este zero, contribuția față de F.N.U.A.S.S. se calculează raportat la cuantumul salariului minim pe economie, aspect ce reiese din coroborarea textelor prevăzute la art. 257 alin. 2, alin. 3 și alin. 5 din Legea nr. 95/2006.
Contestatorul avea obligația legală de a depune declarații și de a efectua plăți la F.N.U.A.S.S. la data de 15.03., 15.06, 15.09 și 15.12. ale fiecărui an, obligații pe care însă nu le-a îndeplinit, neputând invoca necunoașterea dispozițiilor legale. Contestatorul a fost autorizat să desfășoare activități independente și în această situație avea obligația respectării prevederilor legale sus arătate.
Codul de procedură fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Decizia de impunere a fost comunicată prin intermediul serviciilor poștale cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform art. 44 din O.U.G. nr. 92/2003 modificată și republicată.
Intimata solicită instanței de judecată să rețină faptul că suma datorată este o creanță bugetară la care se calculează toate accesoriile legale potrivit art. 88 lit. c, art.119, art. 120 alin. 7 și 120ˆ din O.G. nr. 92/2003.
Titlul executoriu și somația au fost emise cu respectarea prevederilor O.G. nr. 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare.
A depus copie după titlul executoriu, contestație,decizia de impunere 6374/2011, calculul detaliat contribuție și accesorii.
Prin sentința civilă nr. 7111/29.03.2012 a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatorul M. G. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași. Au fost anulate formele de executare din dosarul nr._/2011, respectiv titlul executoriu nr._/2.12.2011 și somației din 27.12.2011, emisă de intimată.
Prin decizia civilă nr. 70/18.01.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-a dispus trimiterea (ca urmare a casării cauzei) cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iași, intimată fiind A.N.A.F. – A.F.P. Iași (care a preluat calitatea procesuală pasivă a C.A.S., aspect la care contestatorul nu s-a opus.
Astfel, Judecătoria Iași a fost reinvestită cu soluționarea cererii.
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
1.a) Excepția inadmisibilității cererii este neîntemeiată și, prin urmare, instanța o va respinge.
Contestatorul are acces liber în justiție prevăzut de Constituție și de normele europene.
b) Excepțiile privind tardivitatea contestației și prescripției sunt neîntemeiate și prin urmare, instanța le va respinge.
Actele de executare au fost emise la 27.12.2011, iar contestația formulată la 12.01.2012. Deci, termenul de 15 zile prevăzut de codul de procedură civilă a fost respectat.
În materie fiscală termenul de prescripție este de 5 ani și curge de la 01l01. al anului următor calendaristic în care s-a înregistrat creanța. Prin urmare, excepția prescripției este neîntemeiată și instanța o va respinge.
2. Așa cum rezultă din actele depuse la dosar (la fond și în recurs), intimata a comunicat contestatorului titlul de creanță – decizia de impunere, care nu au fost contestate în termenul legal, sumele cu accesoriile financiare în somație și titlu contestate emise de intimată cu respectarea prevederilor imperative ale Codului de procedură fiscală, nefiind motive de nulitate absolută a acestora.
Sumele au fost calculate pe baza datelor primite prin protocol de la A.N.A.F., contestatorul neprecizând îndeplinirea obligației de depunere trimestrială a declarației de venit), principiul constituirii fondului cel al solidarității. Astfel, au fost generate „creanțe bugetare, purtătoare de accesorii” (dobânzi, accesorii și penalități).
Fiind creanțe bugetare, termenul de prescripție este de 5 ani, după care s-a avut în vedere calculul de la 01 Ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul M. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată recurentul în motivarea cererii, că între el și intimată nu este stabilit un raport obligațional, astfel că decizia de impunere este ilegală.
Actele administrative nu i-au fost comunicate personal sub semnătură, așa cum prevede legiuitorul, iar sumele reținute în titlul executoriu sunt greșite.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5903/2013 a Judecătoriei Iași s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul M. G. în contradictoriu cu intimata CAS Iași privind anularea titlului executoriu nr._/2011 în dosarul de executare nr._ și a somației ca parte integrantă a titlului executoriu.
Atât la fond cu ocazia primei judecăți cât și în rejudecare și în motivarea prezentului recurs, contestatorul M. G. a susținut în esență că decizia de impunere nu i-a fost corect comunicată de intimată iar sumele reținute în titlul executoriu sunt greșit calculate.
În prezenta cerere de recurs criticile contestatorului recurent vizează modul de calcul al sumelor datorate cu titlu de debit și penalități.
După cum rezultă din actele dosarului (fila 6-7 dosar recurs) contestatorului M. G. i-a fost comunicată decizia de impunere nr. 6374/23.09.2011 cu modul de calcul al sumelor datorate (fila 29 dosar fond) prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Împotriva acesteia contestatorul putea formula contestație în conformitate cu dispozițiile art. 205-207 din O.G. 92/2003.
În baza acestei decizii (necontestate) au fost emise titlul executoriu și somația de plată.
Prezenta contestație nu vizează modalitatea de întocmire a actelor de executare și executarea propriu-zisă, criticile formulate referindu-se la modul de calcul al sumelor și la împrejurarea că nu există raport obligațional între intimată și contestator.
Reține tribunalul că sumele trecute în titlul de creanță, decizia de impunere, sume ce nu au fost contestate în termen legal, au fost emise de intimată cu respectarea prevederilor imperative ale Codului de procedură fiscală, neexistând motive de nulitate absolută a acestora.
Deși recurentul contestator susține că între el și intimată nu există raport obligațional, reține tribunalul că sumele au fost calculate pe baza datelor primite de la A. prin protocol, acesta având obligația de depunere trimestrială a declarației de venit pentru constituirea fondului și pentru cel al solidarității.
Față de criticile formulate (modul de calcul a sumelor), instanța urmează a constata că recursul este neîntemeiat și, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a-l respinge, menținând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către contestatorul M. G. împotriva sentinței civile nr. 5905 din 15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 31.01.2014.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. A. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red. M.A.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./29.05.2014
Judecător fond D. P.
| ← Succesiune. Decizia nr. 109/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 117/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
