Succesiune. Decizia nr. 109/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 5486/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 31 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – S. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 109/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către M. I. împotriva sentinței civile nr. 927 din 19.03.2013 pronunțată de Judecătoria P., intimați fiind I. F., B. Anișoara, H. M., M. C. M., M. P., S. F. L., având ca obiect succesiune.
Componența nominală a completului de judecată R.15 și R.15FF, la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii judecătorului M. M., conform dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu judecătorul planificat pe lista de permanență, respectiv judecător S. M., conform procesului verbal nr. 417 din data de 27 ianuarie 2014 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind intimații.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosar s-a înaintat prin serviciul registratură al Tribunalului Iași, la data de 18 noiembrie 2013 întâmpinarea formulată de intimați, cu duplicat.
Instanța constată cauza la primul termen de judecată. În temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere. Constată recursul formulat în termen, semnat, legal timbrat cu ceea ce s-a înaintat la dosar ulterior. Supune dezbaterilor excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen.
Recurentul având cuvântul, precizează că nu a știut că recursul trebuie motivat într-un termen anume, a avut la Judecătoria P. angajați doi avocați și nici unul nu i-au spus cum trebuie să procedeze.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 927/19.03.2013, Judecătoria P. a admis excepția prematurității, invocată de instanță, din oficiu și a respins cererea promovată de către reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâții I. F., B. Anișoara, H. M., M. M., M. P. și S. F. L. ca fiind prematură, a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată, a obligat reclamantul la plata către pârâta I. F. a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și a luat act că pârâții B. Anișoara, H. M., M. M., M. P. și S. F. L. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată, iar potrivit alin. 4, la sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul Civil și de lege. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată nu numai de către pârât, ci și de către instanță din oficiu.
La termenul din data de 19.03.2013, instanța de fond a invocat excepția prematurității pentru lipsa procedurii prealabile, cu atât mai mult cu cât s-a acordat un termen reclamantului pentru a depune încheierea cu privire la verificarea evidențelor succesorale, cu toate că, potrivit dispozițiilor legale, această dovada trebuia anexată cererii de chemare în judecată și, mai mult, reclamantul a beneficiat și de asistența calificată a apărătorului său ales, încă de la primul termen de judecată.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond a respins cererea formulată de reclamant ca prematură.
În virtutea principiului disponibilității, a luat act că reclamantul și pârâții B. Anișoara, H. M., M. M., M. P. și S. F. L. nu au solicitat cheltuieli de judecată. Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, pe care trebuie să le suporte reclamantul, ca parte căzută în pretentii, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, conform cărora, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților (...) ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Posibilitatea instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atat mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivniă.
Astfel, deși reclamantul a căzut în pretenții, instanța de fond a apreciat că, față de modul de soluționare a cererii, respectiv prin admiterea excepției prematurității, obligarea reclamantului la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentand onorariul avocat, este disproportionată față de complexitatea aspectelor soluționate. Cu atât mai mult cu cât starea litigioasă dintre părți, prin admiterea exceptiei, nu s-a stins, cel mai probabil reclamantul urmând să introducă o noua acțiune, cu respectarea dispozițiilor legale, aspect față de care instanța apeciază că reclamantul poartă culpa doar privitor la condițiile de formă ale acțiunii civile, nu și, aparent, la cele de fond. În atare situație, în baza dispozițiilor art. 274 alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă, instanta de fond a dispus obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Chiar prin rezoluția de pe dosarul de recurs s-a dispus și părțile au fost citate cu mențiunea de a răspunde la excepția nulității recursului ca nefiind motivat în termenul de recurs.
Analizând cu prioritate această excepție, instanța reține următoarele:
Reclamantului M. I. i s-a comunicat sentința instanței de fond, recurată prin prezenta, la data de 10.04.2013, iar acesta a declarat recurs în termen, la data de 23.04.2013.
A depus la dosar motivele de recurs la data de 29.10.2013, la peste 6 luni de la comunicarea hotărârii instanței de fond.
Conform dispozițiilor art. 301 din Codul de procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel și în speță nu sunt dispoziții derogatorii.
Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În prezenta cauză termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii și termenul pentru motivarea recursului s-a împlinit la data de 26.04.2013.
Motivarea recursului a fost depusă la dosar la data de 29.10.2013, cu mult peste termenul legal de recurs.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor anterior enunțate și ale art. 312 din Codul de procedură civilă, va constata nulitatea recursului formulat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 927/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 927 din 19.03.2013 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.01.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A.C. T.P. S.M. I.G.
Redactat:A.C.
2 ex/31.03.2014
Judecător de fond:C. O. A., Judecătoria P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 605/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 115/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
