Fond funciar. Decizia nr. 351/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 10430/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Martie 2014
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 351/2014
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de S. G. împotriva deciziei civile 2058/4.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_/245/2011 în contradictoriu cu intimații S. I., S. V., N. V., S. C., S. M., C. L. De Aplicare A Legii 18/1991 Probota, C. J.. Iași De Aplicare A Legii 18/1991, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. D. pentru contestator, avocat C. M. pentru intimatul S. M., lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că la prezenta cauză a fost atașat dosarul nr._/245/2011 al tribunalului Iași în care a fost pronunțată decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare.
Apărătorii părților învederează instanței că nu mai au alte probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației în anulare.
Avocat P. D. pentru contestator, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 318 cod procedură civilă, având în vedere omisiunea instanței de a verifica dacă la dosar există înscrisuri din care să rezulte dreptul de proprietate al autoarei contestatorului.
În primul rând solicită a se constata că instanța a greșit când autoarea contestatorului, defuncta S. M. nu a avut teren în intravilan categoria curți și nu a observat că la fila 37 se află rolul agricol al acesteia, unde la rubrica curți este trecută cu suprafața de 0,8 ha.
De asemenea, instanța de recurs a greșit când a reținut că nu există cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren categoria curți, construcții, omițând existența Decretului Lege nr. 42/29 ianuarie 1990, care în art. 8 dispune ca „terenul aferent casei de locuit și anexele gospodărești și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie titlu de proprietate particulară a deținătorilor, acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire”.
Prin urmare, autoarea contestatorului era deja proprietară în temeiul Decretului Lege nr. 42/1990 și astfel în luna martie 1990 nu mai avea pentru ce face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul categoria curți-construcții.
Raportat la acest act normativ, apreciază că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, motiv pentru care solicită admiterea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată.
Avocat C. M. pentru intimatul S. M. având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, motivele invocate de către contestator nu se înscriu în dispozițiile prevăzută de lege, urmând a se menține decizia pronunțată de Tribunalul Iași. Trebuie avut în vedere totodată și faptul că dispozițiile Decretului Lege nr. 42/1990 au fost preluate de Legea 18/1991. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 15.10.2013 pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ contestatorul S. G. a formulat contestație în anularea deciziei civile nr. 2058/04.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2011.
Motivele au fost depuse printr-un memoriu separat, la termenul din 10.01.2014, fiind invocate dispozițiile art. 318 C.pr.civ.
S-a arătat faptul că instanța a greșit când a arătat faptul că autoarea contestatorului nu a avut teren intravilan categoria curți și nu a observat că la fila 37 se află rolul agricol al acesteia, la rubrica curți construcții figurând suprafața de 0,8 ha.
A mai greșit instanța de recurs când a reținut că nu există cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren – categoria curți construcții, omițând existența Decretului Lege nr. 42 din 29.01.1990, art. 8; față de aceste dispoziții autoarea contestatorului era deja proprietară în temeiul decretului lege menționat și în martie 1990 nu mai avea pentru ce să facă cerere de reconstituire.
În calitate de moștenitor, în mod evident contestatorul a dobândit dreptul de proprietate pentru casa și terenul aferent, motiv pentru care în mod greșit a fost soluționată excepția lipsei calități procesuale active a reclamantului.
În dovedire s-a solicitat proba cu acte.
Intimatul S. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației arătând faptul că apărările formulate privesc fondul cauzei, neîncadrându-se în motivele prevăzute expres și limitativ de lege.
S-a solicitat proba cu acte.
Analizând contestația în anulare, tribunalul reține faptul că este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin Decizia civilă Nr. 2058 din 04 Octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2011 s-au admis recursurile formulate de recurenta C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Privată Asupra Terenurilor Iași și S. M. împotriva sentinței civile nr. 1699/31.01.2013 a Judecătoriei Iași, sentință ce a fost modificată în tot. S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. G. și s-a respins acțiunea formulata de reclamantul S. G. în contradictoriu cu pârâții S. I., S. C., N. V., S. M., S. V., C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Privată Asupra Terenurilor Iași, C. Locala de Aplicare a Legii 18/1991 Probota, ca fiind introdusă de o persoana fără calitate procesuala activa.Suma de 745 lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamantul a rămas în sarcina statului. A fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata.
S-a reținut în considerente de către tribunal următoarele aspecte:
Potrivit art. Art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, nulitatea poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim. Calitatea procesuală activă aparține persoanelor care justifică un interes legitim, în cazul în care acestea au fost prejudiciate prin acte de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate.
Prin urmare, este necesar ca reclamantul să justifice interesul care fundamentează această acțiune, în sensul de a face dovada faptului că i-a fost recunoscut un drept de proprietate pentru suprafata de 769 mp teren, înscrisă în titlul de proprietate nr._/31.10.1994, ori, cel puțin că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață.
Autoarea comună a părților este S. S. Gh. M., decedată la data de 15.02.1994. Reclamantul S. G. și autorul pârâților, S. S. I. (decedat) sunt fiii acesteia.
Autoarea S. S. Gh. M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (F. 32 dosar fond) pentru suprafata de 1,31 ha, din care 1,02 ha arabil, 0,14 ha fânețe și 0,15 ha vii. Întreaga suprafață de 1,31 ha pentru care a solicitat reconstituirea dreptului se află în extravilanul ..
Reține instanța faptul că autorii părților figurează înscrisi în rolul agricol cu suprafața de 0,08 curti-construcții, însă pentru această suprafață S. Gh. M. nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin titlul de proprietate nr._/17.06.1993 s-a reconstituit în favoarea autoarei S. S. Gh. M. dreptul de proprietate pentru suprafata totală de 1 ha si 3473 mp situată pe teritoriul satului Perieni ., din care 1,3100 ha in extravilan și 373 mp în intravilan.
Titlul de proprietate sau procesul verbal de punere în posesie nu au fost contestate nici de autoarea S. S. Gh. M., nici de succesorii ei în drepturi, fapt ce presupune acceptarea amplasamentelor, respectiv faptul că nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate în intravilan pentru suprafata de 800 mp.
Se mai retine si faptul prin sentința civilă nr. 2598/28.03.2005 s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, descendenți ai autoarei S. S. Gh. M., cu privire la suprafata de 1,3473 ha teren intravilan și extravilan situat in ., înscrisă în titlul de proprietate nr._/17.06.1993, toate părțile fiind de acord cu acțiunea de partaj.
Prin urmare, având în vedere faptul că nici autoarea părților, nici reclamantul nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 800 mp categoria curti constructii, aflata in intravilan com. Probota, . că reclamantul nu a făcut dovada interesului său cu privire la anularea titlul de proprietate nr._/31.10.1994, astfel încât nu are calitate procesuală activă în cauză.
Totodată, instanța remarcă faptul că sentința civilă nr. 6613/27.05.2008 a Judecătoriei Iasi statuează cu putere de lucru judecat împrejurarea că nici autoarea părților și nici petentul S. G. nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 800 mp curti – constructii, teren inclus in titlul de proprietate nr._/31.10.1994 emis pe numele paratului S. S. I., cu consecința respingerii cererii privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele lui S. S. I..
Aceasta înseamnă că ceea ce s-a statuat prin sentința civilă nr. 6613/27.05.2008 a Judecătoriei Iasi se opune părților și succesorilor lor în drepturi, pârâții din prezentul litigiu, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora.
Analizând contestația în anulare, tribunalul reține următoarele aspecte:
Conform art. 317 C.pr.civ. legiuitorul a prevăzut anumite situații în care se poate apela la această cale extraordinară de atac: astfel, hotărârile irevocabile pot fi atacate pe această cale atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când se judecă pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. De asemenea, în cuprinsul art. 318 C.pr.civ., se arată faptul că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare; nu este deschisă pentru motive ce țin de greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, aceste motive ținând de reformarea hotărârii, posibilă în recurs dar nu și în cadrul contestației în anulare. Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului.
Contestația în anulare ca o cale de retractare, iar nu de reformare a soluției atacate, vizează numai hotărârea instanței de recurs și nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.Contestația în anulare, în deplin acord cu Constituția României, dă deplină satisfacție exigențelor privind accesul liber la justiție, pe care îl asigură în limite rezonabile, cât și dreptul la un proces echitabil (C.C., decizia nr. 672/2006).
Legiuitorul, în cuprinsul art. 317 C.pr.civ., a indicat în mod expres și limitativ în ce situații se poate formula contestație în anulare: „…1.cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii;2. cand hotararea a fost data de judecatori cu calcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta”, nici una din aceste condiții nefiind aplicabilă în situația de față.
În cauză nu poate fi vorba nici de contestația în anulare specială prevăzută de art. 318 teza 1 C.pr.civ. În sensul textului de lege „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Greșelile instanței de recurs ce au deschis calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale (T.Suprem, secția civilă, decizia nr. 58/A/1988, C.S.J., secția de contencios administrativ, decizia nr. 1182/2002).
Ori, motivele invocate de către contestator privesc aprecierea greșită a probelor, respectiv interpretarea greșită a legii. În aceste condiții, deși în motivarea contestației în anulare se vorbește de greșeli materiale, tribunalul reține faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 318 al.1 C.pr.civ. Acest articol se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită ca tardiv a unui recurs, anularea greșită ca netimbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționată de aceeași instanță (CSJ, secția de contencios administrativ, decizia nr. 341/1997).
În ceea ce privește a două teză a art. 318 C.pr.civ. tribunalul reține faptul că, pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în baza acestei dispoziții, trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare iar această omisiune să se fi produs din greșeală. Dacă neanalizarea a avut caracter deliberat (cum ar fi cele legate de desfășurarea ședinței de judecată la ultimul termen, nu suntem în prezența art. 318 al.2 C.pr.civ.).
Prin decizia contestată, reține tribunalul în analizarea acestui motiv al contestației de față, instanța de control judiciar a răspuns criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de analiza fiecare motiv de casare, respectiv modificare (putând grupa, în acest sens, argumentele aduse de parte), obligație pe care, în prezenta cauză, instanța de recurs și-a îndeplinit-o (în acest sens, invocăm și deciziile nr. 214/2002 și 3177/2000 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV –a civilă).
Mai exact, sunt aplicabile aceste dispoziții atunci când instanța nu a făcut nicio discuție referitoare la motivele de recurs invocate, nu a examinat în ce măsură argumentele și criticile formulate se încadrează sau nu în acestea, omițându-le cu desăvârșire (astfel instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate: nepronunțarea asupra fondului, calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire, interpretarea greșită a actelor depuse în cauză, puterea de lucru judecat).
Mergând mai departe cu acest raționament, tribunalul reține faptul că, în situația în care contestatorul este nemulțumit de modul în care instanța de recurs a răspuns acestor motive, nu este îndreptățit să verifice corectitudinea argumentelor cu care anumite motive de recurs au fost respinse și, în funcție de rezultatul acestei analize, să schimbe eventual hotărârea pronunțată – în acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de pr. Intelectuală, decizia nr. 1772/2008.
Pentru aceste motive, față de dispozițiile art. 318 și 320 C.pr.civ., tribunalul va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S. G. împotriva deciziei civile 2058/4.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_/245/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S. G. împotriva deciziei civile 2058/4.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_/245/2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.03.2014.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 15.04.2013
J.. recurs – F. E. C., C. C. E., Diuță T. A. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 525/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 352/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
