Fond funciar. Decizia nr. 352/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 12153/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Martie 2014
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 352/2014
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de către B. M. împotriva deciziei civile nr. 2026 din 03.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2012, intimate fiind C. Județeană Iași De Stabilire A Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor, C. C. Bârnova De Aplicare A Legii 18/1991, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat N. O. pentru contestatoare, lipsă fiind intimatele.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat N. O. pentru contestatoare învederează instanței că nu mai are alte probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației în anulare.
Avocat N. O. pentru contestatoare având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei pronunțată de Tribunalul Iași și rejudecând pe fond cauză s-a se dispună respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare:
Prin decizia civilă 2026/3.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași a fost admis recursul declarat de C. Județeană de fond funciar Iași și a fost modificată în tot sentința civilă nr. 5350/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu C. Județeană de fond funciar Iași și C. Locală de fond funciar Bârnova.
Tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr. 5350 din 4.04.2013 a Judecătoriei Iași s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B. M., împotriva pârâtelor C. Județeană Iași de Stabilire a Dreptului de proprietate Asupra Terenurilor și C. C. Bârnova de Aplicare a Legii nr. 18/1991, a fost anulată Hotărârii nr. 102, emisă la data de 14.02.2012 de prima comisie pârâtă și s-a dispus reconstituirea în favoarea reclamantei, a dreptului de proprietate cu privire la suprafața totală de teren de 1628 mp, din care suprafața de teren de 816 mp este situată în tarlaua nr. 31, ., iar suprafața de teren de 812 mp este situată în tarlaua nr. 32, ./72, așa cum au fost identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară refăcut, întocmit în cauză, raport care, împreună cu planul de amplasament și delimitare anexă, urmează să facă parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin aceeași sentință au fost obligate pârâtele să plătească fiecare pe de o parte, reclamantei câte o sumă de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată iar pe de altă parte, statului câte o sumă de 507,50 lei pentru ajutorul public judiciar în sumă de 1015 lei de care a beneficiat reclamanta la judecarea cauzei de față.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că, prin cererea nr. 4/05.07.2007, aflată la fila 20 dosar, reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 2200 mp, precizând că terenul a fost primit drept zestre de la tatăl său L. M., atunci când s-a căsătorit, ea stăpânind terenul respectiv în mod netulburat chiar și pe timpul C.A.P., ca membră cooperatoare.
De asemenea, s-a mai reținut că, prin Hotărârea nr. 102/14.02.2012 s-a invalidat propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Bârnova și s-a respins cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 0,22 ha, situată pe raza Comunei Bârnova, județul Iași.
Analizând cererea reclamantei prin prisma acteor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că este moștenitoare a defunctului L. M. cu certificatul de moștenitor nr. 3/10.01.1996 iar cei doi martori audiați în cauză au confirmat susținerile reclamantei, în sensul că terenul din litigiu i-a fost dat de zestre de către tatăl său la căsătorie, teren cu care s-a înscris la C.A.P. pe perioada colectivizării. A fost reținut de asemenea și faptul că reclamanta a făcut dovada că martorii îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 6 din Legea nr. 1/2000 cu înscrisurile de la filele 122-127 dosar.
Prima instană reține de asemenea că, din raportul de expertiză tehnică topometrică întocmit în cauză, ce a fost refăcut pentru a primi avizarea tehnică de la O.C.P.I. Iași, reiese că situația juridică a terenului este incertă, din cauza lipsei planului parcelar și că suprafața de teren de 372 mp a fost deja înscrisă în titlul de proprietate nr._/05.04.1995, având ca titular pe numitul C. Gh. V..
Față de aceste considerente, având în vedere și prevederile Legii nr. 18/1991 republicată, constatând că pretențiile reclamantei sunt parțial întemeiate, instanța a admis în parte acțiunea, a anulat Hotărârii nr. 102/14.02.2012 și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, doar pentru suprafața totală de teren de 1628 mp.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, și a prevederilor O.U.G. nr. 51/2008 republicată.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Iași, a formulat recurs în termen legal, pârâtele C. Județeană Iași pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, criticând hotărârea primei instanțe.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut că recursul este întemeiat, față de următoarele considerente.
Conform Registrelor Agricole pe anii 1956-158 respectiv 1959 – 1963 ( filele 54,56 dosar fond), rezultă că autorul intimatei petente a figurat înregistrat cu suprafața de 1,72 ha teren iar prin cererea din anul 1962 (fila 33 dosar fond) acesta a intrat în GAC cu suprafața de 1,63 ha teren.
Ulterior, prin titlul de proprietate nr._ din 24.10.2003, intimatei B. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,7290 ha ( filele 23 - 24) iar prin cererea nr.4 din 5 iulie 2007, aceasta a solicitat reconsntituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 2200 mp teren agricol ( fila 20), învederând că acest teren se află în stăpânirea sa.
Instanța de control judiciar, analizând recursul de față prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă dar și ale art. 3041 Cod procedură civilă, a constatat că acesta este fondat, sentința primei instanțe fiind pronunțate cu aplicarea greșită a legii .
Astfel, în primul rând, instanța de control judiciar reține că, terenurile ce fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit dispozițiilor art. art. 3 alin 21 din Legea nr. 1/2000, sunt diferența de teren – pășune sau fâneață dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluata prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice alta persoana fizica deposedata.
Or, este evident faptul că prima instanță a aplicat greșit aceste dispoziții legale, din două considerente:
În primul rând, pentru ca intimata să beneficieze de reconsntituirea diferenței de teren, pășune sau fâneață, trebuia ca, soluționarea cererii inițiale de reconstituire a dreptului de proprietate să i se fi admis numai în parte, astfel încât, în baza prevederilor legale mai sus citate, acesteia să i se poată reconstitui dreptul de proprietate pentru diferența de teren la care aceasta era îndreptățită.
Or, este de remarcat faptul că, acesteia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren la care era îndreptățită – 1,7290 ha, prin titlul de proprietate nr._ din 24.10.2003 ( filele 23 - 24), deși autorul său intrase în GAC cu suprafața de 1,63 ha teren.
În aceste condiții, nu mai exista o diferență pentru care să i se reconstituie dreptul de proprietate, șa cum am arătat, acesteia reconstituindu-i-se dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață cu care autorul său figura înregistrat în registrul agricol.
De asemenea, este de reținut și faptul că, titlul de proprietate nr._ din 24.10.2003 ( filele 23 - 24) nu cuprinde nicio suprafață de pășuni sau fânețe, astfel că evident nu poate fi vorba de vreo suprafață din această categorie care să trebuiască restituită intimatei.
De altfel, aceasta nu a contestat niciodată actele de reconstituire a dreptului de proprietate, recunoscând implicit legalitatea acestora.
În final, instanța de control judicia mai reține că în speță nu sunt incidente dispozițiilor art. art. 3 alin 21 din Legea nr. 1/2000, deoarece, acestea se referă la suprafețe de teren „aduse in cooperativa agricola de productie sau preluate prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice alta persoana fizica deposedata”.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă fără dubiu că suprafața de 2200 mp pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate nu a fost adusă în CAP și nici preluată de către stat. În acest sens, sunt relevante cererea din anul 1962 a autorului intimatei (fila 33 dosar fond) și cererea nr.4 din 5 iulie 2007, prin care intimata a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 2200 mp teren agricol ( fila 20), învederând că acest teren se află în stăpânirea sa și s-a aflat și „pe timpul CAP”.
În final, Tribunalul a reținut și faptul că, raportat la prevederile legale redate anterior, care se referă la suprafețe determinate de teren, declarațiile martorilor sunt irelevante în soluționarea cauzei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, recurenta B. M..
Contestatoarea a susținut că instanța de control a săvârșit o eroare reținând că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren ce i se cuvenea. Contestatoarea arată că a dovedit în fața primei instanțe că este îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru 2200 mp teren, prin probele administrate.
A solicitat a se avea în vedere Legea 1/2000 în privința probei cu martori și admiterea contestației.
Legal citate, intimatele nu s-au prezentat în instanță.
Analizând decizia atacată în raport de dispozițiile art. 318 Cod proc. Civilă. Tribunalul constată contestația neîntemeiată.
Astfel, contestatoarea susține că decizia este rezultatul unei erori materiale care constă în reținerea unei alte situații de fapt decât cea dovedită cu probele administrate.
Motivul invocat de constatatoare nu poate fi însă apreciat ca eroare materială deoarece se critică tocmai raționamentul instanței care a condus la pronunțarea deciziei civile 2026
Eroarea materială avută în vedere de legiuitor se referă la reținerea greșită a unor cifre, nume, calcule eronate, ce rezultă din actele depuse dar nu la aprecierea greșită a fondului cauzei sau aplicarea greșită a legii.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate conduce la reformarea hotărârii doar în anumite cazuri (reexaminarea unui motiv de recurs, nelegala citare a părții) dar nu poate fi folosită ca o nouă cale de atac a unei hotărâri irevocabile.
În raport de aceste considerente, tribunalul constată nefondată contestația în anulare care va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B. M. împotriva deciziei civile 2026/3.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_/245/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.03.2014.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
Red. DC
Dact. BED/2 ex.
04.09.2014
Judec. Recurs – D. C.
- D. P. C.
- M. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 351/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare act. Sentința nr. 905/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
