Uzucapiune. Decizia nr. 389/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 389/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 2378/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Martie 2014
Președinte - M. S.
Judecător M. A.
Judecător Doinița T.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 389/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent C. V., recurent C. E. și pe intimat U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI TRIFEȘTI, având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lisă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 5 martie 2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 12. Martie 2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru azi, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 7766/21.05.2013 a Judecătoriei Iași s-a respins excepția de nelegală timbrare și a lipsei calității procesuale pasive.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții C. V. și C. E. - satul și ., în contradictoriu cu pârâta U. Administrativă – Teritorială a Comunei Trifești, jud. Iași.
A fost obligată pârâta să plătească B.E.T.L. Iași pentru expertul B. D. diferența de onorariu de expert de 519 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus, reclamanții C. V. și C. E., au chemat în judecată pe pârâta U. A. - Teritorială a Comunei Trifești, județul Iași, solicitând să se constate dreptul lor de proprietate pentru 700 mp teren situat în intravilanul satului/comunei Trifești, județul Iași, T 47, .: la N – P. C., la S – A. A., la E – A. P. D. și la V –drum sătesc.
În motivare, a arătat că stăpânește acest teren din anul 1974, când fostul C.A.P. Trifești i-a permis să-și construiască o locuință după căsătorie, urmând ca ulterior să îi predea terenul în baza unui proces-verbal, lucru care nu s-a mai întâmplat, fiind menționat cu acest teren și în registrul agricol al Comunei Trifești din anii 1974-1980.
A precizat că stăpânesc acest teren din anul 1974, construind casa de locuit și anexele gospodărești necesare fără ca pe parcursul celor peste aproape 40 de ani să le tulbure anexa în posesie, neexistând persoane care să emită pretenții asupra acestui teren.
În drept, au invocat prevederile art. 111 Cod procedură civilă.
Au depus: împuternicire avocațială, copie după „programare”, plan, situația de plată nr. 703, autorizație nr. 12/1978, adeverința nr. 6047/06.10.2011 și actele de la rol.
U. A. Teritorială a Comunei Trifești a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, arătând că își însușește cererea de chemare în judecată, că reclamanții au plătit impozitul la zi pentru suprafața de teren solicitată; a precizat că terenul face parte din domeniul public sau privat al comunei sau al statului; că nu a fost declarat ca făcând parte din vreo succesiune vacantă, că nu au existat litigii cu privire la acest teren și nici nu a fost solicitat de vreo persoană la Legea nr. 18/1991 sau altă lege de fond funciar (fila 15, dosar).
În cauză a fost audiat martorul N. C. pentru reclamanți, care a arătat că aceștia ocupă un teren de 6 ari în ., dar nu știe de când, că nu au fost procese cu privire la acesta, că este îngrădit și cultivat.
A fost depus acordul de mediere din 03.04.2012 –de la Biroul de Mediator A. I. M., cu planșele aferente.
Din adeverința nr._/12.07.2012 emisă de O.C.P.I. Iași, rezultă că pentru suprafața de teren din T 47, . intravilanul Comunei Trifești, jud. Iași, nu s-a atribuit număr cadastral și nu s-a deschis carte funciară.
A mai fost depus certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 624/09.10.2012, din care rezultă că terenul aflat în evidența fiscală pentru C. H. V. este de 350 mp + 350 mp (curți și arabil) și că nu figurează cu datorii.
A fost efectuată o expertiză topometrică, ce a fost vizată de O.C.P.I. (expert B. C. D.).
Din această lucrare, a rezultat că în conformitate cu adeverința nr. 6047/06.10.2012 a Primăriei Comunei Trifești, C. V. figurează înscris în registrele agricole ale Comunei Trifești, începând cu anul 1974, cu suprafața de 700 mp teren intravilan dobândit de la fostul C.A.P.
Conform rolului agricol perioada 1971-1975, C. V. figurează cu suprafața de 1400 mp, din care 400 mp curți construcții și 1000 mp teren arabil.
Conform rolului agricol perioada 2007-2011, C. V., figurează cu suprafața de 800 mp, din care 400mp curți construcții și 400 mp arabil.
Reclamantul a susținut că în anul 1974 fostul C.A.P. i-a atribuit suprafața de 800 mp pentru construirea de locuință, fără a i se da un act din care să rezulte acest lucru.
În baza autorizației de construire nr. 12/31.07.1978, reclamantul a edificat o casă de locuit pe terenul atribuit de fostul C.A.P.
Identificarea terenului s-a făcut în baza declarațiilor reclamantului și a planului cadastral al satului Trifești eliberat de către Primăria Comunei Trifești.
În urma măsurătorilor efectuate la terenul indicat de reclamant au rezultat următoarele:
- terenul are suprafață totală de 735 mp și este amplasat în ., tarlaua 47, . și arabil 1673;
- pe acest teren sunt edificate 2 construcții ( o casă de locuit și o construcție anexă).
Suprafața terenului reclamantului, cu vecinătăți și dimensiuni a fost reprezentat în planul de amplasament și delimitare al bunului imobil.
Probatoriul a fost completat cu copie după acte de la rol, adeverința nr. 6047/6.10.2011, emisă de Primăria Comunei Trifești, din care rezultă că reclamantul figurează înscris în registrele agricole ale satului Trifești, ., începând din anul 1974, poziția 329 și figurează cu suprafața de 700 mp teren intravilan satul Trifești, dobândit de la fostul C.A.P. Trifești, situat în T 47, . vecinătăți: la N – P. C., la S – A. A., la E – A. P. D. și la V –drum sătesc.
Pentru aceste terenuri s-au achitat impozitele și taxele la zi.
De asemenea, a fost depusă autorizația de construire nr. 12/31.07.1978 (pentru extinderea spațiului de locuit cu un paravan în spatele casei cu următoarele dimensiuni 8,50/2,50, acoperirea cu țiglă și acte de la rol, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 946 din 5.02.2013.
Reclamanții au precizat (fila 126 dosar) că solicită uzucapiunea pentru 735 mp teren satul Trifești, ..
Din adresa nr. 1603/01.04.2013, a rezultat că imobilul de 700 mp, T 57,p. 1673 din intravilanul Comunei Trifești, jud. Iași, nu face obiectul unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
Din certificatul nr. 1023/10.05.2013 a rezultat că E. și V. C. nu figurează cu datorii la bugetul local (pentru 240 mp și respectiv 403 mp.
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
1. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei va fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece aceasta a achiesat la pretențiile reclamanților. Pe de altă parte, din probele administrate rezultă că terenul a fost pus la dispoziția reclamantului de către C.A.P., fiind deci la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar.
Prin urmare, conform Legii nr. 18/1991, pârâta are calitate procesuală pasivă.
Excepția de nelegală timbrare va fi respinsă deoarece reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar și au plătit integral timbrajul.
2. Prezenta acțiune este neîntemeiată, nefiind incidente dispozițiile art. 1846 și urm. C.civ.
Conform art. 837 cod civil „Prescripția este un mod de a dobândi proprietatea sau de a se libera de obligație, sunt condițiile determinante prin această lege.”
Conform art. 1846 Cod civil orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru.
Conform art. 1847 Cod civil pentru a se poseda, se cere folosirea continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, după cum se explică în următoarele articole din Codul civil 1833, 1854, 1863).
Or, așa cum se arată în acțiune, în expertiză și în acordul de mediere, terenul i-a fost atribuit de C.A.P. Trifești reclamantului, care practic nu l-a posedat pentru sine, ci ca detentor precar, prin simpla îngăduință a proprietarului.
S-a constatat de asemenea, că martora nu a precizat exact de când ocupă reclamanții terenul.
Posesia ca stare de fapt presupune două elemente: unul material (corpus) și unul intențional.(animus).
Recurentul-reclamant nu a precizat că a posedat terenul pentru sine, ca un adevărat proprietar.
Faptul că terenul se află în folosința lui C. V., a rezultat și din actul nr. 516/20.05.1978 emis de C.A.P. Trifești (conform autorizației nr. 12/31.07.1978).
Pe de altă parte din actele la rol a rezultat că reclamantul avea calitatea de membru cooperator în 1971 și că avea terenul în folosință. Suprafața din aceste acte nu concordă cu cea din adeverințele privind plata impozitului (drept a unui proprietar).
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții C. V. și C. E. criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată recurenții în motivarea cererii, instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză, dând o interpretare greșită dispozițiilor legale aplicabile.
Susțin recurenții că în mod greșit instanța de fond a reținut că au deținut terenul doar detentorii precari.
Chiar dacă acest aspect ar fi fost adevărat, prin ridicarea construcției casă de locuit pe teren au înțeles să se comporte ca adevărați proprietari.
Mai arată recurenții că în mod greșit au fost obligați la plata diferenței onorariului de expert, în condițiile în care le-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea adresată instanței de judecată, reclamanții C. V. și C. E. au solicitat în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială a comunei Trifești să se constate dreptul lor de proprietate pentru suprafața de 200 m.p. teren situat în ., tarlaua 47, .> Atât la fond cât și în recurs, au învederat instanței că stăpânesc acest teren încă din anul 1974, când fostul CAP i-a permis să construiască o locuință urmând ca ulterior să predea terenul, lucru care nu s-a mai întâmplat.
Invocă prescripția achizitivă reglementată de art. 1874 și urm. din C.civ.
Potrivit disp. art. 1847 C.civ., pentru a se putea poseda, se cere folosirea continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar.
Or, bunul i-a fost atribuit recurentului de fostul CAP Trifești, el posedându-l în calitate de detentor precar.
Împrejurarea că și-a construit o locuință pe teren nu îl transformă pe acesta în proprietar.
După cum în mod corect a reținut și instanța de fond posesia ca stare de fapt presupune două elemente: unul material (corpus) și unul intențional.(animus).
Recurentul-reclamant nu a precizat că a posedat terenul pentru sine, ca un adevărat proprietar.
Faptul că terenul se află în folosința lui C. V., a rezultat și din actul nr. 516/20.05.1978 emis de C.A.P. Trifești (conform autorizației nr. 12/31.07.1978).
Pe de altă parte din actele la rol a rezultat că reclamantul avea calitatea de membru cooperator în 1971 și că avea terenul în folosință. Suprafața din aceste acte nu concordă cu cea din adeverințele privind plata impozitului (drept a unui proprietar).
Nici martora audiată la instanța de fond nu a precizat cu exactitate de când stăpânesc terenul reclamanții chiar dacă există un acord de mediere, existând aspecte litigioase ce necesită verificarea fondului nu se poate pronunța o hotărâre de expedient.
Deși recurentul a precizat că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată, nu a făcut dovada susținerilor sale, nefiind îndeplinite condițiile legale.
Cât privește plata diferenței onorariului de expert, reține tribunalul că așa cum rezultă din dispozitivul sentinței recurate acesta a fost pus în sarcina pârâtei.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c. va respinge recursul formulat de reclamanții C. V. și E. menținând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul formulat de reclamanții C. V. și C. E. împotriva sentința civilă nr. 7766/21.05,2013 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, M. A. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, I. B. |
Red. Am:
Tehn.I.B. 12 mai 2014 /2 rx.
Judecător fond P. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 200/2014. Tribunalul IAŞI | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 294/2014.... → |
|---|
