Pretenţii. Decizia nr. 832/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 832/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 29788/245/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 26 Noiembrie 2014
PREȘEDINTE - MIȚICĂ A.
JUDECĂTOR M. HĂRĂȚU
JUDECĂTOR C. B.
Grefier M. I. P.
DECIZIE Nr. 832/2014/CIV
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza de litigii cu profesioniștii privind pe recurenta . Prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SRPL și pe intimata Asociația P. . . Metalurgie, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Dezbaterile și susținerile părților asupra cererii de recurs au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.11.2014, când
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr._/5.12.2013, Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta Asociația de P., ., ., obligând pârâta să plătească reclamantei suma de_,57 lei, cu titlu de debit principal pentru perioada 04._ și suma de_,87 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 04._, respingând cererea pentru penalitățile de întârziere aferente facturilor emise până în luna martie 2007 inclusiv ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că între părți a fost încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 1285/20.11.2007, prin care reclamanta s-a obligat a furniza pârâtei energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum, pe care să o factureze la tarifele în vigoare, determinate potrivit prevederilor legale, aceasta din urmă având obligația de a achita contravaloarea facturilor în termen de 15 zile de la data emiterii, neachitarea facturilor în termen de 30 de zile de la data scadenței atrăgând penalități de întârziere, conform art. 21 din contract (copie fl. 11-16 ds.).
În perioada aprilie 2007 – octombrie 2011, pârâta a acumulat debite la plata energiei termice.
De asemenea, pentru neachitarea în termenele scadente a facturilor aferente intervalului noiembrie 2006 – aprilie 2012, pârâtei i-au fost calculate penalități de întârziere.
Conform fișelor de calcul înaintate la dosar de către reclamantă, pentru intervalul aprilie 2007 – octombrie 2011(cursul prescripției fiind întrerupt prin plățile parțiale efectuate, iar debitul necontestat), pârâta datorează suma de 143.283,57 lei cu titlu de contravaloare energie termică.
Pentru neachitarea la termenele de scadență a debitelor principale, i-au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 74.879,87 lei, aferente facturilor de energie termică emise în perioada aprilie 2007 – octombrie 2011, calculate până în luna aprilie 2012 (fișe componență sold clienți – fl. 114-149 ds.).
Instanța a constatat că excepția prescrierii dreptului la acțiune în ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente facturilor de energie termică emise până în luna martie 2007 inclusiv este incidentă în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 și alin. 2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aplicabile raporturilor juridice în speță, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, atât în ceea ce privește dreptul principal cât și cu privire la accesoriile acestuia, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în speță termenul general de 3 ani stabilit de art.3 al.1, aplicabil drepturilor de creanță.
Reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunei cauze de suspendare ori de întrerupere a cursului prescripției.
Așadar, societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În atare situație, este suficient ca partea reclamantă să dovedească existența unui contract valabil încheiat și a caracterului cert al creanței sale, revenind pârâtei obligația de a dovedi îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate sau existența unor excepții de neexecutare a contractului încheiat ori chiar a unor cauze exoneratoare de răspundere.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs S.C. C. SA Iași invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia întrucât prescripția a fost întreruptă prin acceptarea la plată a facturilor. Din fișa de cont pentru operații diverse, pe care a anexat-o la dosarul cauzei, reiese faptul că pârâta a efectuat plăți succesive, atât din energia termică cât și din penalități, care au întrerupt cursul prescripției. În debit sunt valorile facturilor lunare emise de către societate, iar în credit sunt specificate plățile efectuate de pârâtă, cu arătarea expresă a debitelor ce au fost stinse prin efectuarea plății respective.
Conform art. 2538 Cod civil, „constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea în tot sau în parte a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea”.
Ca efect al recunoașterii este întrerupt cursul prescripției în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din decretul nr. 167/1958, urmând ca de la data acestei recunoașteri să curgă un nou termen de prescripție.
Sumele solicitate cu titlu de penalități de întârziere au fost calculate în temeiul clauzei penale din contractul de furnizare a energiei termice încheiat de cele două părți.
Clauza penală reprezintă o convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său.
Penalitatea de întârziere are caracterul unei obligații accesorii față de obligația principală, care este plata prețului și urmează regimul juridic al obligației principale, validitatea acesteia din urmă constituind o condiție esențială pentru obligația accesorie.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul de față este neîntemeiat pentru motivele ce succed.
Astfel, cu privire la criticile aduse soluției primei instanțe de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere aferente facturilor emise până în luna martie 2007 inclusiv, tribunalul consideră că plata debitului principal nu afectează curgerea termenului de prescripție a dreptului la acțiune pentru recuperarea penalităților de întârziere și nu e de natură a determina întreruperea acestuia, reclamanta înregistrând cererea sa la instanță la data de 28.09.2012 cu depășirea termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă prezenta cerere de recurs ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de . împotriva sentinței civile nr._/5.12.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2014.
Președinte, Mițică A. | Judecător, M. Hărățu | Judecător, C. B. |
Grefier, M. I. P. |
M.P. 27 Noiembrie 2014
Red. H.M/15.01.2015/2ex
Tehnored. A.H.
Jud. fond:A. D. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 998/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 525/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
