Succesiune. Decizia nr. 1834/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1834/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 35890/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Decembrie 2014
Președinte - O. I.
Judecător C. E. C.
Judecător C. I.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1834/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul C. V. și pe intimata C. M., având ca obiect succesiune partaj - ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 11.12.2014 și apoi pentru astăzi, 18.12.2014, când:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâta C. M..
S-a constatat că părțile sunt în stare de indiviziune asupra suprafeței de teren de 2,13 ha, înscrisă în titlul de proprietate nr. 1132/_/21.05.1996.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, prin formarea a două loturi de valori egale, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, care urmează, împreună cu anexele sale, să facă parte integrantă din prezenta hotărâre, după cum urmează:
- Lotul nr. 1 s-a atribuit pârâtei, C. M., fiind compus din suprafața totală de teren de 10.527 mp, din care:
a) suprafața de teren intravilan de 1277 mp, real măsurat, în acte fiind 1400 mp, delimitată de punctele 2, 34, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 37, 36, 35 și 2 – planșa nr. 2;
b) suprafața de teren extravilan de 9.250 mp, delimitată de punctele 1, 2, 7, 6 și 1 – planșa nr. 1.
- Lotul nr. 2 s-a atribuit reclamantului C. V., fiind compus din suprafața totală de teren de 10.528 mp, din care:
a)suprafața de teren intravilan de 1278 mp real măsurat, în acte fiind 1400 mp, delimitată de punctele 35, 1, 18, 17, 36, 16, 15, 14, 13, 12, 11, 37, 36 și 35 – planșa nr. 2;
b) suprafața de teren extravilan de 9.250 mp, delimitată de punctele 7, 3, 4, 5, 6 și 7 – planșa nr. 1.
De asemenea, prin aceeași sentință civilă a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că părțile din prezenta cauză sunt moștenitoare, cu cote egale, ale defunctei B. (fostă C.) Z., decedată la data de 07.11.1999, cu ultimul domiciliu în Iași. Din încheierea nr. 2/18.05.2012, întocmită de un notar public, reiese că nu a fost dezbătută succesiunea după defuncta B. Z. fostă C., până la înregistrarea pe rolul Judecătoriei V. a acțiunii de față.
Potrivit disp. art. 1143 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, moștenitorii având posibilitatea de a cere oricând ieșirea din indiviziune, chiar și atunci când există convenții sau clauze testamentare care prevăd altfel.
Față de aceste considerente, constatând că acțiunea de față este întemeiată, instanța de fond a admis-o și a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra suprafeței de teren de 2,13 ha, înscrisă în titlul de proprietate nr. 1132/_/21.05.1996, cu formarea a două loturi, de valori egale, conform raportului de expertiză tehnică topometrică întocmit în cauză.
Cât privește cererea reclamantului de acordare de cheltuieli de judecată, instanța a respins această cerere ca nedovedită, întrucât reclamantul nu a făcut dovada efectuării de cheltuieli de judecată, fiindu-i admise cererile de acordare de ajutor public judiciar atât pentru taxele de timbru aferente acțiunii, cât și pentru onorariul expertului ce a efectuat expertiza dispusă pentru soluționarea cauzei de față.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul C. V., formulând critici cu privire la atribuirea loturilor.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că a solicitat partajarea masei succesorale rămase după defuncta C. Z., respectiv a solicitat atribuirea întregii mase succesorale, cu obligarea sa la plata unei sulte către pârâtă. A mai susținut recurentul că el a achitat toate impozitele și s-a ocupat de imobile, pârâta neocupând nici o suprafață de teren și, mai mult, neformulând nici un fel de apărări în prezenta cauză. Mai mult, precizează recurentul că imobilele se învecinează cu imobilul în care locuiește.
Pentru toate aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă recurată, instanța de fond a constatat că părțile sunt în stare de indiviziune asupra suprafeței de teren de 2,13 ha, înscrisă în titlul de proprietate nr. 1132/_/21.05.1996 și a dispus ieșirea din indiviziune a părților, prin formarea a două loturi de valori egale, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, respectiv Lotul nr. 1 atribuit pârâtei C. M., compus din suprafața totală de teren de 10.527 m.p. (suprafața de teren intravilan de 1277 m.p., real măsurat, și suprafața de teren extravilan de 9.250 m.p.) și Lotul nr. 2 atribuit reclamantului C. V., compus din suprafața totală de teren de 10.528 m.p. (suprafața de teren intravilan de 1278 m.p. real măsurat și suprafața de teren extravilan de 9.250 m.p.).
Prin cererea de recurs, recurentul a formulat critici cu privire la modalitatea de partajare dispusă de instanța de fond, solicitând atribuirea întregii suprafețe de teren de 2,13 ha înscrisă în titlul de proprietate nr. 1132/_/1996.
Or, raportat la probele administrate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, respectiv solicitarea acestuia de atribuire a întregii suprafețe de teren.
Astfel, se reține de către instanța de recurs că potrivit disp. art. 1143 alin. 1 Cod civil, „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moștenitorul poate cere ieșirea din indiviziune chiar și atunci când există convenții sau clauze testamentare care prevăd altfel”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „dispozițiile art. 669 – 686 se aplică și partajului succesoral, în măsura în care nu sunt incompatibile cu acesta”.
Potrivit disp. art. 676 alin. 1 Cod civil, „Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota – parte a fiecărui coproprietar”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei”.
Astfel, instanța de recurs reține că dispozițiile legale menționate consacră principiul împărțirii în natură a bunurilor, atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui singur coproprietar constituind excepția de la regulă și putând fi dispusă doar în situația în care bunul este indivizibil sau nu este comod partajabil în natură.
De asemenea, potrivit disp. art. 6739 Cod procedură civilă (forma în vigoare la momentul învestirii instanței), „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va tine seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.
În speță, instanța de recurs constată că suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 1132/_/21.05.1996 este comod partajabilă în natură, expertul desemnat în cauză formând două loturi egale ca suprafață și, implicit, egale ca valoare.
Pornind de la dispozițiile legale menționate, având în vedere principiul partajării în natură și al formării unor loturi, pe cât posibil, egale ca întindere și valoare, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a dat eficiență variantei de lotizare propusă de expert și a dispus atribuirea unui lot reclamantului și a unui lot pârâtei.
În ceea ce privește solicitarea recurentului de a i se atribui întreaga suprafață de teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 1132/_/21.05.1996, instanța de recurs reține că aceasta este neîntemeiată. Astfel, atât suprafața de teren situată în intravilan, cât și suprafața de teren situată în extravilan sunt suficient de mari, pentru a putea fi împărțite în două loturi egale. Cât privește susținerile recurentului referitoare la faptul că pârâta nu ocupă vreo suprafață de teren sau cele referitoare la faptul că numai el s-a ocupat de terenul înscris în titlul de proprietate, acest teren învecinându-se cu imobilul proprietatea sa, instanța de recurs reține că acestea nu constituie argumente suficiente pentru a înfrânge principiul împărțirii în natură a bunurilor, respectiv pentru a i se atribui recurentului întreaga suprafață de teren. În lipsa unui acord expres al pârâtei și a unor argumente covârșitoare pentru a deroga de la regula împărțirii în natură a bunurilor, instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond a atribuit fiecărei părți câte o suprafață de teren egală ca întindere și valoare. În plus, instanța de recurs reține că pârâta a fost prezentă la identificarea celor două suprafețe de teren înscrise în titlul de proprietate, comunicându-i expertului faptul că la construcția C1 identificată pe teren a adus îmbunătățiri și a construit o cameră lipită de vechea construcție. În consecință, nu se poate reține că pârâta și-ar fi exprimat în mod tacit acordul ca întreaga suprafață de teren să-i fie atribuită reclamantului.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul C. V. împotriva sentinței civile nr._/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I.O. C.C.E. I.C. B.D.M.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 06.04.2015
Judecător fond: O. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1157/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare act. Decizia nr. 1837/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
