Acţiune în constatare. Decizia nr. 377/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 377/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-06-2012 în dosarul nr. 377/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Iunie 2012
Președinte - I. D.
Judecător O. L.
Grefier D. C.
DECIZIA Nr. 377
Pe rol se află judecarea apelului privind pe apelanta FEDERAȚIA COMUNITĂȚILOR EVREIEȘTI D. R.- C. MOZAIC-P. PREȘEDINTE DR.A. V. și pe intimat ORAȘUL TG.F. P. P., având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului APELULUI au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2012 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:P. sentința civilă nr.2581 din 07.10.2011 pronunțată de Judecătoria P. s-au dispus următoarele:
„Respinge acțiunea formulată de FEDERAȚIA COMUNITĂȚILOR EVREIEȘTI D. R. – C. MOZAIC, în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL TÂRGU F. prin P.”.
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut că:
„P. cererea de chemare în judecată reclamanta solicită în esență constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii asupra cimitirului de rit mozaic din Tg. F., ..67, jud. Iași, în suprafață de 2,6223 ha.
Suprafața de teren de 2,6223 ha solicitată de reclamantă a fost identificată în raportul de expertiză P. A. ca fiind amplasată în sectorul cadastral 50, parcele 3418, 3419, 3420, 3421 și 3422, intravilan Oraș Tg.F., pe . și nu .. 67 (f.52 dosar).
D. probele administrate în cauză (raport de expertiză și declarația martorei M. E. – f.72) rezultă că suprafața de 2,6223 ha pretinsă de reclamantă are într-adevăr destinația de cimitir confesional de rit mozaic.
Cu toate acestea, potrivit declarației martorei M. E., deși cimitirul de rit mozaic din Tg. F. există de foarte multă vreme, ultima înmormântare a unei persoane de religie mozaică în acest cimitir a avut loc în urmă cu mai bine de 30 de ani. În Tg. F. nu mai există de mulți ani comunitate a evreilor locală, în prezent mai existând doar o singură persoană de religie mozaică a cărei ascendenți au locuit în Tg. F., respectiv numitul Knițel L..
În drept, potrivit dispozițiilor art. 1847 Cod civil, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin efectul prescripției achizitive este necesar ca asupra bunului să fie exercitată o posesie, iar posesia exercitată asupra lucrului să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, iar conform art. 1890 Cod civil, termenul cerut pentru a prescrie, în lipsa unui just titlu, este de 30 de ani.
D. probele administrate, nu rezultă că reclamanta a intrat în posesie în nume propriu, sub nume de proprietar, nici data la care ar fi început să posede acest cimitir (chiar și longa mano).
De asemenea, în lipsa unei comunități locale și a unui exercițiu direct al posesiei de către membrii de religie mozaică, instanța este pusă în imposibilitate obiectivă a considera întrunite elementele uzucapiunii.
Potrivit art. 1 din Statutul din 27.08.2008 Federația Comunităților Evreiești din R. – C. Mozaic este o organizație care reunește în mod liber consimțit Comunitățile Evreilor de pe teritoriul Tării.
Potrivit art. 43 din același statul atât federația cât și comunitățile locale, care au personalitate juridică, pot dobândi în proprietate bunuri, însă dobândirea poate avea loc, potrivit art.3 din OUG 36/2002, prin lege, accesiune imobiliară, contract sau alte noduri prevăzute de lege.
Presupunând că uzucapiunea de lungă durată invocată de reclamantă se încadrează în prevederile de la lit. d) a art.3 din OUG 36/2002 („alte moduri prevăzute de lege”), acest aspect nu atrage de drept aplicarea instituției de drept civil prevăzută de art. 1890 Cod civil.
Reclamanta nu a făcut dovada niciuneia din condițiile prevăzute de art. 1847 Cod civil.
Astfel, nu există dovada că federația s-ar fi purtat ca un adevărat proprietar față de cimitirul confesional din Tg. F., întrucât acesta a fost întotdeauna întreținut, administrat și conservat de către autoritatea locală Tg.F..
Posesia nu a fost una continuă nici măcar din partea persoanelor de religie mozaică din Tg.F., întrucât, așa cum a arătat martora M. E., ultima înmormântare a unei persoane de religie mozaică în cimitirul în discuție a avut loc în urmă cu mai bine de 30 de ani, iar în orașul Tg.F. nu mai locuiește în prezent nicio persoană de religie mozaică.
Mai mult, din probele dosarului nu rezultă nici momentul în care se presupune că a început reclamanta a poseda suprafața de teren cu destinația cimitir invocată. Simpla indicare a suprafeței de 2,6223 ha în registrul posesorilor din Orașul Tg.F. nu echivalează cu data începutului curgerii termenului de prescripție achizitivă.
Singurele aspecte care apar de necontestat în speță sunt acelea că cimitirul a fost la un moment dat în timp proprietatea comunității evreiești locală și că acesta are într-adevăr destinația de cimitir confesional de rit mozaic. Legătura este evidentă din punct de vedere religios, însă acesta aspect nu poate duce neapărat la dobândirea dreptului de proprietate.
Cum am arătat deja, legiuitorul a oferit reclamantei posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate pe mai multe căi, însă calea aleasă în prezenta acțiune nu este confirmată.
În condițiile în care din probele administrate din oficiu de către instanță nu rezultă începutul curgerii termenului de prescripție, nu rezultă data la care acesta s-ar fi împlinit, nu rezultă că ar fi existat membri ai federației care să fi domiciliat în Tg.F. și astfel să poată exercita o posesie măcar abstractă asupra cimitirului, ci dimpotrivă rezultă că ultimul act de folosință care ar putea fi interpretat ca exercitare a atribuțiilor posesiei în sensul art.1847 cod civil a avut loc în urmă cu 30 de ani, iar de atunci și până în prezent administrarea, conservarea și întreținerea bunului a fost efectuată de către pârât și nu de către reclamant, instanța nu poate considera împlinite condițiile uzucapiunii.
Potrivit art. 1889 Cod civil :” prescripția nu se socotește câștigată decât după împlinirea celei din urmă zile a termenului defipt prin lege”.
Reclamanta nu a făcut dovada nici a începutului termenului de prescripție, nici a momentului împlinirii acestuia și cu atât mai puțin a caracterului util al posesiei exercitate, astfel încât instanța apreciază că acțiunea în dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii se impune a fi respinsă, soluție pe care o va și îmbrățișa.
Având în vedere soluția ce urmează a o primi cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate, instanța va respinge și cererea de efectuare a formalităților de intabulare în cartea funciară indicate de reclamantă și pe care instanța le interpretează că fiind cele prevăzute de art.54 alin.2 din Legea 7/1996 („instanța judecãtoreascã va transmite, în termen de 3 zile, hotãrârea rãmasã definitivã și irevocabilã, constitutivã sau declarativã asupra unui drept real imobiliar, la biroul de carte funciarã al judecãtoriei în a cãrei razã de activitate se aflã imobilul”)”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta Federația Comunităților Evreiești din R. criticând-o pentru următoarele motive:
Susține apelanta că hotărârea a fost dată cu încălcarea și cu aplicarea greșită a legii.
Mai susține acesta că prima instanță a stability discreționar, fără a ține seama de destinația special a terenului ce a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, că reclamanta nu și-a mai exercitat posesia asupra unui cimitir evreiesc de mai bine de 30 ani, fiind o încălcare a libertății cultului, cât și a libertății persoanelor ce au confesiunea respectivă.A fost încălcat și art.48 din Legea nr.489/2006, aer.43 alin 2 și 3 din Statutul F.C.E.R. Proprietatea cimitirului este statuată în art.18 din fostul Statut al Culutlui Mozaic. Mai critică hotărârea primei instanțe și sub aspectul celor reținute referitoare la numărul membrilor cotizanți și numărul înhumărilor efectuate în Cimitirul Evreiesc din Târgu F.. Probatoriile din cauză dovedesc caracterul continuu, neîntrerupt, public și sub nume de proprietar al posesiei exercitate de Comunitatea locală și Federație.
Motivarea instanței, în sensul inexistenței elementelor posesiei utile în cazul terenului cu destinație cimitir confensional este neîntemeiată.
Astfel, discontinuitatea invocată de instanța de fond nu subzistă în raport de definiția dată de lege Cimitirului Confesional și de faptul că nu are importanță lipsa înhumărilor în ultimii 30 de ani, respectiv, numărul credincioșilor de rit mosaic din localitate, pentru păstrarea posesiei în acestă situație expres reglementată de lege (O.U.G. nr.36/2002 aprobată prin Legea nr.598/2002).
Data începerii exercitării posesiei nu a putut fi stabilită cu certitudine datorită distrugerii actelor de proprietate anterior anului 1944, dar destinația de cinmitir confessional a fost dovedită atât prin proba testimonial, cât și prin începutul de dovadă scrisă depusă la dosarul cauzei.Intimatul legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și raportat la materialul probator administrat în cauză la fond, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
P. cererea de chemare în judecată, reclamanta-apelantă a solicitat instanței de judecată, ca în contradictoriu cu pârâtul Orașul Târgu F., să constate că a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,6223 ha teren, precum și întabularea acestui drept în cartea funciară. În drept, a invocat art.1890 Cod civil, OUG nr.36/2002 devenită Legea nr.598/2002, art.11 Cod procedură civilă. Uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate reprezintă o sancțiune îndreptată împotriva proprietarului nediligent al bunului imobil care prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane ce s-a comportat ca un adevărat proprietar. In drept, potrivit art.1890 Cod civil, toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile si pentru care nu a definit un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fara ca cel care invoca aceasta prescripție sa fie obligat a produce vreun titlu si fara a i se putea opune reaua-credința.
Prescripția constituie, conform art.1837 Cod civil, un mijloc de a dobândi proprietatea, fiind fondata pe faptul posesiunii (art.1846 alin.1 Cod civil). Pentru a putea prescrie, se cere, in lipsa unui just titlu, o posesiune utila pe o perioada de cel puțin 30 de ani, utilitatea posesiei fiind apreciata in raport de prevederile art.1847 Cod civil, si anume: trebuie sa fie continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
P. urmare, pentru a se constata intervenită prescripția și implicit a se constata existența dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei se cer a fi îndeplinite toate condițiile enumerate mai sus. D. actele depuse la dosarul cauzei rezultă că această suprafața de teren solicitată de reclamantă are într-adevăr destinația de cimitir confesional de rit mozaic, însă a fost întotdeauna întreținut, administrat și conservat de către autoritatea locală Tg F..
Mai mult, din declarația martorei audiată în cauză, ultimul act de folosință a avut loc în urmă cu mai bine de treizeci de ani în urmă, atunci când a avut loc ultima înmormântare a unei persoane de religie mozaică.
P. urmare, faptul posesie de către reclamantă nu a fost dovedit.
Pe de altă parte,terenul pentru care se solicită a se constata dreptul de proprietate ca efect al prescripției achizitive-fiind cimitir - este evident că se încadrează în categoria bunurilor aflate în domeniul public al statului sau unității administrativ teritoriale, așa cum este el definit prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia –anexa III, punctul 10,iar acestea fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile conform art.11 alin.1 nu pot fi dobândite prin uzucapiune de către alte persoane, putând fi date numai în administrare, concesioare sau închiriere, în condițiile legii. Față de cele expuse mai sus, Tribunalul în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge apelul și va păstra ca legală și temeinică sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta Federația Comunităților Evreiești din R. – C. Mozaic împotriva sentinței civile nr. 2581/07.10.2011 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1.06.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D.I. L.O. C.D.
Red.L.O.
L.V./5.10.2012
Judecător fond: C. P. R.
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1979/2012. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1977/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
