Fond funciar. Decizia nr. 1968/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1968/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-10-2012 în dosarul nr. 1968/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Octombrie 2012
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător O. L.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 1968/2012
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul formulat de către privind pe recurent C. Județeană Iași de fond funciar împotriva sentinței civile nr. 145 din 16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în contradictoriu cu intimații P. O. Măcărești"Sf. I. B.", C. L. P. P. S. D. De Proprietate Privată Asupra Terenurilor, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. S. pentru intimata P. O. Măcărești"Sf. I. B." lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța, în temeiul art. 159 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recurs formulat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru. Acordă recurentului cuvântul la probe.
Avocat D. depune împuternicire avocațială pentru intimata P. O. Măcărești"Sf. I. B.” și arată că nu solicită alte probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Având cuvântul, avocat D. solicită să se constate faptul că recursul formulat de către C. Județeană de fond funciar este întemeiat pe disp. art. 304 pctele 7,8,9, însă din motivele dezvoltate pe larg în cuprinsul cererii nu rezultă decât faptul că recursul este întemeiat pe disp. art. 304 pct.9.
Avocat D. arată că partea pe care o reprezintă a formulat cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, însă cererea a fost invalidată de către C. Județeană Iași pe motiv că nu au fost depuse suficiente acte în dovedirea dreptului de proprietate pretins a fi reconstituit.
Prin hotărârea instanței de fond s-a reținut faptul că în conformitate cu disp. art. 27 alin. 3 din HG 890/2005 intimata nu a formulat contestație împotriva procesului verbal de afișare a modului de soluționare a propunerilor de reconstituire respectiv invalidare a dreptului de proprietate privată întocmit de către C. L..
Avocat D. pentru intimată solicită să se constate faptul că la fila 2 a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, la enumerarea actelor depuse la dosar, s-a menționat în mod greșit parohia Măcărești și nu Moreni.
Avocat D. precizează faptul că deși atât prin intermediul concluziilor scrise cât și a celor expuse oral partea pe care o reprezintă a solicitat obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată instanța de fond a resping această solicitare. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 145/16.03.2012 a Judecătoriei Răducăneni, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de fond funciar P..
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta P. O. Măcărești „Sf.I. B.”, reprezentată prin Părintele Paroh L. N. C., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Fond Funciar Iași și C. L. de Fond Funciar P..
S-a anulat în parte Hotărârea nr.4053/10.12.2010 emisă de pârâta C. Județeană Iași de fond funciar și în consecință:
S-a dispus reconstituirea pe numele reclamantei a dreptului de proprietate pentru suprafața de 14 ha teren agricol, situat pe raza administrativă a ..
A fost obligată pârâta C. Județeană Iași de fond funciar să achite reclamantei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat conform chitanței . nr._/20.04.2011.
P. a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.03.2011 sub nr._, reclamanta P. O. Măcărești „Sf.I. B.” a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar P. și C. Județeană de Fond Funciar Iași, anularea parțială a Hotărârii nr.4053/10.12.2010 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 14 ha teren agricol, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a formulat cererea înregistrată sub nr.67/20.09.2005 la C. L. de fond funciar P. prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 14 ha teren situat pe raza comunei P., teren deținut de reclamantă anterior colectivizării și preluat de stat în anul 1952 prin H.G.nr.308/02.02.1952, dată la care s-au preluat terenuri tuturor bisericilor din zonă, cererea fiind respinsă de către pârâta C. Județeană Iași de fond funciar ca urmare a validării propunerii de respingere formulate de comisia locală pe motiv că nu au fost depuse suficiente acte în dovedirea dreptului de proprietate.
Arată reclamanta că suprafața de teren solicitată reprezintă în fapt diferența de teren nereconstituită parohiei în baza Legii nr.18/1991, terenurile parohiei fiind dobândite prin acte de donații ale enoriașilor și ale deținătorilor de proprietăți funciare peste care s-a dezvoltat satul Măcărești, acte de donație anterioare anului 1964, proprietăți ce au fost recenzate și recunoscute cu ocazia punerii în aplicare a dispozițiilor Legii rurale din 1864. Susține reclamanta că întrucât potrivit legilor în vigoare la acea dată cultele religioase nu datorau și nu plăteau impozite pe imobile și nici pe veniturile obținute din exploatarea proprietăților agricole, parohia nu era înregistrată în registrul de evidență a rolurilor agricole deschis la autoritățile administrative, astfel că nu deține un rol agricol.
Arată reclamanta că în cursul anului 1938 au fost efectuate lucrări de inventariere, măsurători și delimitare a suprafețelor deținute de către ingineri delegați din partea Mitropoliei Moldovei și Sucevei, iar constatările faptice s-au consemnat în „Proces verbal de hotărnicie” cu anexele „Monografia nr.33” și „Inventar pe puncte” în care s-au menționat datele topometrice și toponimice ale parcelelor de teren deținute, date care ulterior au fost preluate și sintetizate în documentul „Carte de proprietate și Fișa definitivă a proprietății”, document emis de Sfânta Mitropolie a Moldovei și Sucevei, potrivit căruia P. Moreni deținea în proprietate o suprafață totală de 23 ha și 6604 m.p., din care: 2861 m.p.- locul fostei case parohiale, 1929 m.p. locul fostei biserici vechi, 3647 m.p. teren rezervat pentru cimitir, 2050 m.p. teren rezervat pentru biserică, 13 ha și 4746 m.p.- teren arabil, 4294 m.p. -cimitir, 7 ha și 6357 m.p. - teren fânaț situat în locul „La C. P.”, 5566 m.p. – teren neproductiv situat în albia Jijiei, această evidență fiind reluată și în Registrul de inventar al parohiei din 1948.
Arată reclamanta că față de situația existentă în 1948, s-a procedat de către consiliul parohial la darea în folosință către terțe persoane a suprafeței de 12 ha teren, conform proceselor verbale din 02.10.1949 și 24.09.1950, și în care se menționează că restul suprafeței de 12 ha rămâne în folosul bisericii, iar prin procesul verbal din 06.06.1954 membrii adunării parohiale au hotărât scoaterea din inventarul parohiei a terenului bisericesc de 24 ha întrucât s-a predat statului conform hotărârii ministeriale nr.308/1952.
Susține reclamanta că în urma cererilor de reconstituire formulate în baza Legii nr.18/1991 i s-a reconstituit suprafața totală de 4, 2300 ha prin titlul de proprietate nr._/19.04.1994 și suprafața de 5 ha prin titlul de proprietate nr._/26.05.2008, rămânând de reconstituit parohiei dreptul de proprietate pentru o suprafață de 14 ha teren. În drept reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr.18/1991, Legii nr.247/2005 și H.G.nr.890/2005.
Prezenta acțiune este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art.42 din Legea nr.1/2000.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: Hotărârea nr.4053/10.12.2010 și tabelul anexă, cererea nr.9/22.03.2011, titlul de proprietate nr._/19.04.1994, titlul de proprietate nr._/26.05.2008, proces verbal de hotărnicie nr.58/1938, Monografia nr.33, Inventar de puncte, Carte de proprietate și Fișa definitivă a proprietății, proces verbal nr.10/1949, proces verbal nr.9/24.09.1950, extras din registrul de ieșire, proces verbal din 06.06.1954, planul proprietăților parohiei,
La data de 14.04.2011, pârâta C. Județeană de fond funciar Iași a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea reclamantei a fost propusă spre invalidare de comisia locală, iar măsura a fost afișată potrivit procesului verbal din data de 03.08.2006 și nu a fost contestată de solicitantă potrivit art.27 din H.G.nr.890/2005, care prevede un termen de decădere tocmai pentru a se stabili un cadru procedural corect și limitat în timp, pentru a nu ține sub semnul incertitudinii valorificarea dreptului de proprietate și pentru a contribui astfel la stabilirea circuitului civil.
Susține pârâta că plângerea formulată este nefondată întrucât reclamanta nu a uzat de calea contestației, adresându-se direct instanței.
În drept pârâta a invocat dispozițiile Legii nr.247/2005 și H.G.nr.890/2005.
În susținerea întâmpinării pârâta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: proces verbal din 03.08.2006.
La data de 19.04.2011, pârâta C. L. de fond funciar P. a formulat întâmpinare prin care a arătat că hotărârea atacată este legală și temeinică și nu a fost contestată în termenul legal, pârâta respectând întocmai prevederile legale privitoare la publicitate, iar reclamantei i s-a reconstituit în totalitate dreptul de proprietate și nu face dovada identității sale, a proprietății, a amplasamentului și vecinătăților și nici măcar dovada calității de moștenitor. Arată pârâta că amplasamentele solicitate au fost atribuite legal altor persoane și nu mai are nici un fel de teren la dispoziție, iar pârâta nu poate avea calitate procesuală în cauză. Mai arată pârâta că reclamanta nu face dovada că ar fi figurat vreodată în evidențele Primăriei Comunei P., jud.Iași cu acest teren, că i s-ar fi luat abuziv de către stat ori că ar fi fost predat la CAP.
În drept pârâta a invocat dispozițiile art.115-118 Cod proc.civ.
Pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 Cod proc.civ
La solicitarea instanței pârâta C. Județeană de fond funciar Iași a depus la dosar documentația care a stat la baza hotărârii atacate.
La termenul din data de 07.06.2011, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicită anularea parțială a hotărârii și reconstituirea dreptului de proprietate, cu obligarea pârâtei C. Județeană de fond funciar Iași la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.377/20.06.2011, Judecătoria Răducăneni a respins acțiunea formulată.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.3385/07.12.2011, a admis recursul formulat de reclamantă și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Răducăneni, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 25.01.2012 sub nr._ .
În rejudecare, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise în care a solicitat admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată, anexând următoarele înscrisuri: proces verbal din 30.08.1952, adresa Comitetului Executiv al Sfatului Popular din 1953, cererea din 20.02.1953.
La solicitarea instanței, a fost depusă la dosar documentația care a stat la baza eliberării celor două titluri de proprietate emise în beneficiul reclamantei.
La termenul din data de 09.03.2012 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de fond funciar P. invocată de această pârâtă prin întâmpinare și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Analizând cu prioritate, în condițiile art.137 Cod proc.civ, excepția invocată, instanța reține următoarele:
În ce privește calitatea procesuală instanța reține că prin aceasta se înțelege îndreptățirea, respectiv obligația legală a unei persoane, fizice sau juridice, de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Ea presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului dedus judecății (calitate procesuală activă) și existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea judecății este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de fond funciar P., instanța constată că potrivit art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. Este adevărat că întrucât astfel de plângeri au ca obiect verificarea legalității unei hotărâri pronunțate de C. Județeană de fond funciar, calitatea procesuală pasivă aparține în astfel de cauze autorității emitente a actului atacat.
Pe de altă parte, potrivit art.52 din Legea nr.18/1991, comisia județeană și comisia locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă (….).
Instanța reține că potrivit art.27 din Legea 18/1991 raportate la dispozițiile art.5 lit.a și i din HG 890/2005 din HG 890/2005 „comisiile locale preiau și analizează cererile depuse pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere și pun în posesie prin delimitare în teren persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora după validarea de către comisia județeana a propunerilor făcute și înmânează titlul de proprietate” . De asemenea, potrivit art.36 alin.1 din H.G.nr.890/2005, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlul de proprietate. Din interpretarea acestui text de lege, rezultă că obligația de a înainta documentația la comisia județeană pentru emiterea titlului de proprietate revine comisiei locale care a procedat la delimitarea suprafeței de teren reconstituită și la punerea în posesie, respectiv comisiei locale de fond funciar din raza căreia se află terenul în cauză.
Prin urmare, în procedura stabilirii dreptului de proprietate în condițiile legilor fondului funciar au atribuții atât comisia locală, cât și comisia județeană de fond funciar. În aceste condiții, chiar dacă hotărârea atacată este emisă doar de comisia județeană, având în vedere că la baza pronunțării ei s-a aflat propunerea comisiei locale de respingere a cererii, iar în cazul în care s-ar admite acțiunea și s-ar dispune reconstituirea, comisia locală va trebui să își îndeplinească atribuțiile care îi revin în cadrul procedurii de stabilire a dreptului de proprietate astfel încât hotărârea instanței de reconstituire ar trebui să îi fie opozabilă, instanța apreciază că pârâta C. L. de fond funciar P. are calitate procesuală pasivă, prezența ei în proces fiind justificată de asigurarea opozabilității hotărârii, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată excepția invocată.
Pe fondul cauzei, prin Hotârârea nr.4053/10.12.2010 emisă de pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au fost validate propunerile pârâtei C. L. de fond funciar P. de respingere a unui număr de 125 de cereri de reconstituire, printre care și cererea formulată de reclamantă privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 14 ha situată pe raza comunei P., cerere formulată în baza Legii nr.247/2005.
Astfel cum rezultă din documentația existentă la dosar, prin cererea adresată la data de 20.09.2005 Comisiei Locale de fond funciar P., reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 14 ha teren agricol.
Prin Hotărârea nr.1/23.08.2010, pârâta C. Localǎ de fond funciar P. a propus invalidarea cererii, mǎsură ce a fost menținutǎ de pârâta C. Județeanǎ de fond funciar Iași, prin hotǎrârea atacatǎ în prezenta cauzǎ, pe motiv cǎ petenta nu face dovada dreptului de proprietate cu acte datând după anul 1945.
În ceea ce privește susținerea pârâtei C. Județeană Iași de fond funciar că reclamanta nu a atacat cu plângere propunerea de invalidare a comisiei locale, instanța reține că această chestiune a fost tranșată de Tribunalul Iași prin decizia civilă nr.3385/07.12.2011 prin care s-a dispus trimiterea prezentei cauze spre rejudecare, soluția instanței de recurs fiind obligatorie pentru judecătorul fondului potrivit art.315 alin.1 Cod proc.civ.
Cu privire la soluția de invalidare, instanța constată că reclamanta invocă în dovedirea dreptului de proprietate mai multe înscrisuri din care rezultă inventarul bunurilor aparținând parohiei 1938-1948, un proces verbal de predare din 30.08.1952 (fila nr.14 din dosarul de fond în rejudecare), și un răspuns la Comitetului Executiv al Sfatului Popular Grozești (fila nr.15 din dosarul de fond în rejudecare).
Reține instanța că, potrivit susținerilor reclamantei de la termenul din 09.03.2012, aceste înscrisuri au stat și la baza cererilor de reconstituire formulate în baza Legii nr.18/1991 și Legii nr.169/1997. Instanța constată că în baza Legii nr.18/1991 pe numele reclamantei a fost validată suprafața de 5 ha, conform anexei nr.13 (fila nr.30 din dosarul de fond în rejudecare), fiind emis titlul de proprietate_/19.04.1994 pentru suprafața de 4,5 ha pe raza comunei P., 5 ha fiind suprafața maximă care se putea reconstitui în favoarea unei parohii la acel moment potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.18/1991. Ulterior, ca urmare a cererii formulate de reclamantă în baza Legii nr.169/1997 prin care aceasta solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de încă 19 ha teren, în anexa nr.43 de validare la Legea nr.1/2000 a fost înscrisă cu 5 ha teren agricol fiind eliberat titlul de proprietate nr._/26.05.2009 pentru întreaga suprafață, fiind astfel validată reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul petentei pentru suprafața totală de 10 ha, maximul care se putea reconstitui în favoarea parohiilor din mediul rural la acel moment, potrivit art.22 alin.3 din Legea nr.18/1991, astfel cum fusese modificată prin Legea nr.169/1997.
Instanța reține că potrivit art.23 alin.1² din Legea nr.1/2000, articol introdus prin Legea nr.247/2005, unitățile de cult, dacă au avut în proprietate suprafețe mai mari decât suprafețele retrocedate până la . Legii nr.247/2005 pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren deținută în anul 1945.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata C. Județeană de fond funciar Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată recurenta în motivarea cererii că instanța de fond a reținut că reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate cu înscrisuri depuse în rejudecare.
Aceste înscrisuri nu s-au regăsit însă la cererea inițială așa cum prevede legea.
P. O. Măcărești a solicitat anularea Hotărârii Comisiei Județene nr. 4053/2010 prin care a fost respinsă cererea privind atribuirea suprafeței de 14 ha teren situat pe raza comunei P..
Cererea formulată de reclamantă a fost analizată de C. locală P. care a propus invalidarea suprafeței de teren solicitată, motivat de faptul că nu dovedește dreptul de proprietate.
C. Județeană a menținut propunerea Comisiei locale.
Instanța de recurs a desființat sentința instanței de fond care a respins ca tardivă plângerea și a trimis spre rejudecare primei instanțe.
Reține instanța că în faza rejudecării s-au depus înscrisuri: proces – verbal din 1952, adresa Comitetului Executiv al Sfatului Popular din 1953, cererea din 20.02.1953.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:
P. O. Măcărești a solicitat anularea Hotărârii Comisiei Județene nr. 4053/2010 prin care a fost respinsă cererea privind atribuirea suprafeței de 14,00 ha teren situat pe raza comunei P..
Cererea formulată de reclamantă a fost analizată de C. locală P. care a propus invalidarea suprafeței de teren solicitată, motivat de faptul că nu dovedește dreptul de proprietate.
C. Județeană a menținut propunerea Comisiei locale.
Instanța de recurs a desființat sentința instanței de fond care a respins ca tardivă plângerea și a trimis spre rejudecare primei instanțe.
Reține instanța că în faza rejudecării s-au depus înscrisuri: proces – verbal din 1952, adresa Comitetului Executiv al Sfatului Popular din 1953, cererea din 20.02.1953.
Verificând însă actele dosarului, reține tribunalul că P. O. Măcărești „Sf.I. B.”, prin reprezentanții legali a formulat cerere la C. L. de fond funciar P., prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 14,00 ha teren situat pe raza comunei P., teren deținut de ea anterior colectivizării și preluat de către stat în anul 1952 prin H.G. nr. 308/1952. Cererea a fost invalidată de către pârâte pe motiv că nu au fost depuse suficiente acte în dovedirea dreptului de proprietate pretins a fi reconstituit, neținându-se cont de actele interne ale Parohiei dar și ale Mitropoliei, acte care au dată certă și sunt depuse la dosar dar și de actele de preluare a terenului de către stat.
Anterior preluării terenului Parohiei de către stat, în anul 1938, conform măsurătorilor efectuate de reprezentanții Mitropoliei Moldovei și Sucevei, P. Măcărești deținea în proprietate o suprafață de 23 ha și 6604 m.p. P. anul 1948, conform Registrului de Inventar al Parohiei Măcărești, acesta deținea terenuri în suprafață de 25 ha și 5012,00 m.p.
Pe data de 12 oct. 1949, datorită regimului instalat după 1945, Consiliul parohial a procedat la darea în folosință a suprafeței de 12,00 ha teren către terțe persoane pentru anii 1950 și 1951. Restul de teren în suprafață de 12,00 ha au rămas în folosința bisericii. Ulterior, prin procesul - verbal din 6.06.1954, membrii adunării parohiale au hotărât scoaterea din inventarul parohiei a terenului bisericesc în întindere de 24 ha întrucât s-a predat statului conform hotărârii ministeriale nr. 308/1952.
Ulterior anului 1990, s-au emis două titluri de proprietate pe numele Parohiei prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 10,00 ha teren: titlul de proprietate nr._/19.04.1994 pentru 5,00 ha teren și titlul de proprietate nr._/26.05.2008 pentru 5,00 ha teren.
Astfel, a mai rămas de reconstituit Parohiei dreptul de proprietate pentru o suprafață de 14,00 ha teren.
În consecință, corect a reținut instanța de fond că reclamanta – intimată a făcut dovada că a avut în proprietate și a predat la stat în anul 1952 suprafața de 24 ha, iar pârâta recurentă în cauză deși a contestat dreptul acesteia nu a făcut dovada contrară prin înscrisuri.
Cât privește cheltuielile de judecată, acestea au fost reținute în sarcina Comisiei Județene de fond funciar conform art. 274 Cod procedură civilă, deoarece C. Județeană a emis hotărâre atacată în instanță, în sarcina sa revenind și obligația verificării activității Comisiei Comunale de fond funciar, conform Legii fondului funciar.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de C. Județeană de fond funciar Iași, menținând ca temeinică și legală sentința Judecătoriei Răducăneni.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de C. Județeană Iași de fond funciar împotriva sentinței civile nr. 145 din 16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
A.M. S.M. L.O. B.D.
Red.A.M.
L.V./1.11.2012
Judecător fond: G. R.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1977/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2020/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
