Contestaţie la executare. Decizia nr. 1979/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1979/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-10-2012 în dosarul nr. 1979/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Octombrie 2012
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător O. L.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 1979/2012
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul formulat de către C. De A. De S. C.N.A.S. Iași împotriva sentinței civile nr. 7207/ din 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata Oanța T. G., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. D. pentru intimată, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța acordă cuvântul la probe.
Având cuvântul, avocat N. arată că nu are alte probe de administrat înafara actelor existente la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Având cuvântul, avocat S. D. solicită respingerea recursului în sensul menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7207/30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins cererea de suspendare a executării silite și s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea O. T. G. în contradictoriu cu intimata C.N.A.S.-C. de A. de S. Iași, s-a anulat executarea silită din dosarul de executare_ al intimatei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Intimata C. Națională de A. de S., C. de A. de S. Iași a emis la data de 23.09.2011 decizia de impunere nr. 6572 prin care, pe baza comunicărilor din partea ANAF, a calculat contribuția datorată de către contestatoare cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de_ lei, dobânzi de 8263 lei și penalități de întârziere de 6278 lei, calculate în anexa la decizie, pentru perioada 115 iunie 2006 – 16 sept. 2011.
Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform dis part. 110 din OG 92/2003 și instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Susține intimata că a emis decizia de impunere în conformitate cu dispozițiile art. 257 alin 2 din legea 95/2006 art. 85 alin 1 lit b și 91 alin 1 -3 din OG 92/2003 și că a comunicat-o către contribuabil prin scrisoare recomandată
Conform dis part. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silitã a creanțelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadențã, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege. Modificarea titlului de creanțã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor.”
Conform dis part. 35 din Ordinul 617/2007 În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedurã fiscalã, pentru obligațiile de platã fațã de fond ale persoanelor fizice care se asigurã pe bazã de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanțã îl constituie, dupã caz, declarația prevãzutã la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisã de organul competent al CAS, precum și hotãrârile judecãtorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisã de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bazã de protocol de la ANAF.
În ce privește decizia de impunere emisă de către CAS, și care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației comunicate contestatoarei, instanța reține că decizia de impunere emisă de CAS constituie titlu de creanță, conform dispozițiilor legale invocate, în cazul persoanelor fizice ce se asigură pe bază de contract de asigurare.
Textul de lege invocat de către intimată în susținerea abilitării sale legale de a emite acte de creanță este explicit și clar în acest sens.
În speța de față intimata nu a dovedit că a încheiat un contract de asigurare cu contestatoarea ci susține aceasta că a emis decizia de impunere folosind declarațiile de venituri transmise de ANAF, lucru permis de lege doar în situația existenței contractului dar a lipsei declarațiilor anuale sau trimestriale privind veniturile realizate.
Este real ca in cazul neachitarii sumelor FNUASS si a majorarilor de intarziere, C. N. de Asigurari de Sanatate, prin casele judetene, procedeaza la masuri de executare silita fiind organ de executare abilitat prin lege dar, conform disp art 372 cod proc civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Chiar daca contestatoarea era obligată să își asigure sănătatea potrivit articolului 259 alineatul 4 din Legea 59/2006 în lipsa unui contract de asigurare intimata nu este abilitată a emite decizii de impunere ce constituie titlu de creanță, care la scadență devine titlu executoriu, nu se poate proceda la executarea silită a acestuia.
Reține instanța, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată și va anula executarea silită însăși, în temeiul disp art. 174 alin. 3 cod proc fiscală.
În temeiul disp.art. 274 C. proc. civ., instanța va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. - C. de A. de S. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Aspectele reținute de prima instanță sunt eronate raportat la faptul că art. 44 al.2 C.pr.fiscală a fost modificat de OUG 29/2011 iar recurenta – intimată la fond a comunicat actul administrativ prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire .
Se mai arată de către recurentă faptul că, deși instanța de fond menționează că titlul executoriu nu îndeplinește condițiile de formă cerute de Codul de pr. Fiscală, nu precizează care sunt aspectele de legalitate ce au fost emise din conținutul titlului executoriu.
Pe fond, se arată faptul că – raportat la art. 257 al.2 coroborat cu al.5 precum și la art. 261 din Lg. 95/2006 – obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății integrale a contribuțiilor îi reveneau în primul rând lui O. G..
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Recurenta a invocat prevederile Legii nr.95/2006 potrivit cărora persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Instanța trebuia să aibă în vedere principiul instituit de legiuitor prin Legea nr.95/2006, respectiv principiul obligativității și solidarității asigurărilor sociale de sănătate în România.
Susține recurenta că intimata avea obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății contribuțiilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și 304 ind.1 C.pr.civ.
La dosar nu s-a formulat întâmpinare de către intimat.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul este întemeiat, față de următoarele considerente:
Intimata a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere nr. 6572/23.09.2011 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada 01._. Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume:_ lei cu titlu de contribuție datorată, 8263 lei cu titlu de dobânzi, 6278 lei cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 111 din Codul de procedură fiscală.
Decizia de impunere menționată care, potrivit art. 110 din Codul de procedură fiscală, constituie titlu de creanță, a fost comunicată contestatorului prin intermediul serviciilor poștale cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fapt dovedit de recurentă.
Potrivit dispozițiilor art. 85 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat” se stabilesc … „b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.”iar decizia de impunere emisă de intimata C. de A. de S. Iași, în temeiul disp. art.85 alin.1 lit. b) O. G. nr.92/2003, reprezintă un act administrativ fiscal astfel cum este definit acesta de art.41 din același act normativ.
Totodată, art. 205 din O. G. nr.92/2003 prevede la alin.1 că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Instanța învederează că în speță titlul de creanță pus în executare este decizia de impunere menționată în paragraful anterior, împotriva căreia se putea formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din OG nr. 92/2003.Ori, contestatoarea a dovedit că a utilizat această cale de atac și prin decizia nr.180 574/28.12.2011, contestația i-a fost respinsă în totalitate. În cadrul contestației la executare, în materie fiscală, instanța poate analiza, în principiu, doar aspecte care țin de procedura de executare, nu și de legalitatea titlului de creanță pus în executare, Codul de procedură fiscală prevăzând o procedură distinctă de contestare a acestui act. Or, în speța de față contestatoarea invocă aspecte ce țin de temeinicia emiterii deciziei de impunere, ce nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare.
Singurul aspect ce poate fi cenzurat pe calea contestației la executare silită este cel privitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită; însă, întrucât potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.fiscală dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar în speță creanțele fiscale au fost calculate la venituri realizate din activități independente începând din anul 2006, rezultă că termenul de prescripție s-ar fi împlinit la 01.01.2012.
Cum decizia de impunere a fost emisă anterior acestei date nu poate fi reținută nici prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Aspectele legate de modalitatea de stabilire a contribuției datorate nu țin de procedura de executare, ci de legalitatea și temeinicia titlului de creanță pus în executare, aspecte cu privire la care se putea formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din OG nr. 92/2003.
Reținând că celelalte aspecte invocate de către contestatoare prin acțiunea sa exced obiectului prezentei contestații la executare și notând că în speță nu există nerespectări ale dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare, tribunalul, raportat la dispozițiile art. 312, 304 pct.9 și 304 ind.1 C.pr.civ. urmează să admită recursul declarat de intimata C. - C. de A. de S. Iași împotriva sentinței civile nr.7207 din 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va modifica în parte, în sensul că va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea O. G. în contradictoriu cu intimata C. - C. de A. de S. Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de C. de A. de S. – C.A.S. Iași împotriva sentinței civile nr.7207 din 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea O. T. G. în contradictoriu cu intimata C. - C. de A. de S. Iași.
Menține dispoziția sentinței recurate privind respingerea cererii de suspendare. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
A.M. S.M. L.O. B.D.
Red.+tehn.L.O.
Judecător fond: R. C.
06.11.2012/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 260/2013. Tribunalul IAŞI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 377/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
