Acţiune în constatare. Decizia nr. 1584/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1584/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 1584/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Noiembrie 2015
Președinte - G. C.
Judecător - I. E. B.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1584/2015
Pe rol fiind pronunțarea apelului promovat de reclamanta P. M. împotriva sentinței civile nr. 7229/27.05.2015 a Judecătoriei Iași, în contradictoriu cu intimații C. V., C. V. - I., C. C. - I., având ca obiect succesiune nulitate parțială certificat de moștenitor.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 02.11.2015 susținerile și concluziile procuratorului apelantei fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie,când instanța, având în vedere cererea apărătorului intimaților, de a nu se striga dosarul decât în prezența sa, și faptul că acesta nu a fost prezent la strigarea cauzei la ordine, pentru a-i da acestuia posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 09.11.2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a mânat pronunțarea cauzei pentru azi, 17.11.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 7229 din 27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge acțiunea formulată de reclamanta P. M., CNP_, cu domiciliul în Iași ., ., . și sediul procedural ales la Cabinet de avocat M. M., cu sediul în Iași, ., ., . Iași, în contradictoriu cu pârâții C. V. CNP_, C. V.-I., CNP_ și C. C. I., CNP_, domiciliați în Iași, ., ., ., ca fiind neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, precum și cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiate.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 06 octombrie 2014 sub nr._, reclamanta P. M. a chemat în judecată pârâții C. V., C. V.-I. și C. C. I., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 72/07.09.2012, eliberat de BNP T. I., T. I. I. și T. M., în ceea ce privește compunerea masei succesorale, cât și cota cuvenită moștenitorilor.
În motivarea în fapt, reclamanta a arătat că în urma decesului tatălui C. I. au rămas moștenitori C. I., soția supraviețuitore și descendenții de grad I, reclamanta și fratele său C. I., aspecte care rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1160/1991. Ulterior mama sa C. I. a vândut cota ei de 5/8 din moștenire, reclamantei în anul 1994 – contract de vânzare cumpărare nr._/1994, și fratelui acesteia în anul 1993.
S-a mai arătat că prin sentința civilă nr. 3956/02.04.1997 pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă cererea fratelui său prin care a solicitat desființarea actului de vânzare cumpărare nr._/1994, dar și cererea reconvențională formulată de reclamantă, prin care a solicitat desființarea actului de vânzare cumpărare încheiat între mama sa C. I. și fratele său în anul 1993.
La data de 5 mai 2012 a decedat fratele reclamantei - C. I.. Pentru a dezbate succesiunea, s-a adresat împreună cu pârâta C. V. la un biroul notarial, fiind sfătuite să ajungă la o înțelegere. Fără știrea sa, pârâta C. V. s-a adresat unui alt birou notarial, unde a solicitat eliberarea certificatului de moștenitor, fără a prezenta contractul de vânzare cumpărare nr._/1994 și sentința judecătorească. În concluzie reclamanta a apreciat că, certificatul de moștenitor nr. 72/2012 trebuie anulat parțial, atât în ce privește întinderea masei succesorale, cât și cota cuvenită succesorilor, în ceea ce privește casa și terenul de 250 mp. Imobilele au fost evaluare la 6.500 lei.
Acțiunea nu a fost motivată în drept, iar în probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexate în copii certificate: certificatul de moștenitor nr. 72/07.09.2012,sentința civilă nr. 3956/02.04.1997 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 2645/1995, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1951/1993, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1994, acte de stare civilă.
Cererea a fost legal timbrată, reclamanta făcând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 430 lei, calculată în baza art. 3 alin. 1 lit. c OUG 80/2013.
Acțiunea a fost formulată, semnată și susținută de mandatar avocat M. M., în baza împuterniciri anexată la fila 14 dosar.
Fiindu-i legal comunicată cererea de chemare în judecată, pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Pârâții au susținut că, raportat la actele de proprietate și certificatele de moștenitor, nefiind anulat contractul de vânzare cumpărare dintre defuncta C. I. și C. I., în mod cert certificatul de moștenitor nr. 72/2012 este emis legal și corect.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
Pârâții au formulat și cerere reconvențională, solicitând ieșirea din indiviziune asupra casei de locuit și a terenului în suprafață de 250 mp, prin atribuirea în natură a bunurilor către pârâți, ținând cont și de cotele deținute de aceștia - 13/16, față de 3/16 cota reclamantei. Raportat la grila notarilor a fost evaluată construcția la 6.500 lei, iar terenul la 1000 lei. În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei. În drept au fost invocate dispozițiile art. 1143 Cod civil.
Atât întâmpinarea, cât și cererea reconvențională au fost formulate, semnate și susținute în instanță de mandatar avocat P. D., în baza împuternicirii aflată la fila 42 dosar.
Cererea reconvențională a fost legal taxată, pârâții făcând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 3675 lei – fila 39 dosar.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând în esență susținerile din cererea inițială. Cu privire la cererea reconvențională, reclamanta a arătat că este de acord cu ieșirea din indiviziune, însă a solicitat atribuirea imobilului casă, acesta având valoare sentimentală deosebită, fiind casa în care a crescut. Cu privire la teren a solicitat atribuirea în cote de ½. În probațiunea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâților.
În ședința publică din data de 01 aprilie 2015 s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale și formarea unui nou dosar, având ca obiect „ieșirea din indiviziune”, privind pe reclamanții C. V., C. V. - I., C. C. – I., în contradictoriu cu pârâta P. M., precum și suspendarea dosarului nou format, având ca obiect „ieșirea din indiviziune”, până la soluționarea prezentei cauze.
Din oficiu, instanța a solicitat BNP T. întreaga documentație întocmită cu prilejul emiterii certificatului de moștenitor nr. 72/07.09.2012, înscrisurile fiind atașate în copii certificate la filele 67- 100 dosar.
Pe parcursul cercetării judecătorești, pârâții au anexat în copie adeverința nr. 640/01.04.2015 emisă de Primarul comunei Moșna, precum și certificatul fiscal nr. 372/30.07.2013, iar reclamanta adeverința nr. 116/1998.
În cadrul cercetării judecătorești instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, luând act că s-a renunțat la proba cu interogatoriile solicitate prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin întâmpinare.
Analizând cererea de chemare în judecată formulată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, dar și a întâmpinării formulate, instanța reține următoarele:
În fapt, defuncta C. I., a dobândit, prin moștenire de la defunctul C. I. în baza certificatul de moștenitor nr. 1160/1991, emis de notariatul de Stat Județean Iași (fila 79 dosar), în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului C. I., cota 5/8 din imobilul casă de locuit compusă din 2 camere, 2 paravene, o sală și o anexă și suprafața de teren de 250 mp, situate în intravilanul comunei Moșna, județul Iași (1/2 reprezentă cota de bun comun iar 2/8 cota din moștenire cuvenită soției supraviețuitoare). După defunctul Ciubotru I., reclamanta P. M. a dobândit 3/8 din succesiune, iar C. I. aceeași cotă.
Moștenitorii defunctei C. I. sunt reclamanta P. M. și defunctul C. I., în calitate de descendenți de grad I. Înainte de a surveni decesul numitei C. I., aceasta a înstrăinat succesiv, cota din moștenire pe care o dobândise în calitate de soție supraviețuitoare după defunctul său soț, C. I., către copii săi C. I. și P. M..
Astfel, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1951/22.01.1993, în fața notarului public N. C., C. I. – autorul pârâților, în prezent decedat, a cumpărat cota mamei sale C. I., de 5/8 din casa de locuit, compusă din 2 camere, 2 paravane, o sală și o anexă și suprafața de teren de 250 mp, situate în intravilanul comunei Moșna, județul Iași. Contractul a fost transcris în registrul de publicitate imobiliară sub nr. 742/1993.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/03.11.1994, în fața notarului public P. C., reclamanta P. M. a cumpărat cota mamei sale C. I., de 5/8 din casa de locuit, compusă din 2 camere, 2 paravane, o sală și o anexă și suprafața de teren de 1000 mp, situate în intravilanul comunei Moșna, județul Iași. Contractul nu a fost transcris în registrul de publicitate imobiliară.
Deși s-a solicitat în instanță constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare cumpărare, prin sentința civilă nr. 3956/02.04.1997, a fost respinsă atât cererea reclamantului C. I. de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/03.11.1994, în fața notarului public P. C. (încheiat între C. I. și fiica sa, P. M.), cât și cererea reconvențională formulată de P. M. de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1951/22.01.1993, în fața notarului public N. C. (încheiat între C. I. și fiul său C. I.). Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului promovat de C. I..
La data de 5 mai 2012 a decedat C. I., moștenitorii acestuia fiind pârâții din prezenta cauză,
La solicitarea fiului acestuia, pârâtul C. C. I., fiind emis de BNP T. certificatul de moștenitor nr. 72/07.09.2012. Prin certificatul de moștenitor nr. 72/07.09.2012 T. I. I., notar public a certificat în baza art. 1132 Cod civil, art. 73 și art. 80 din Legea 36/1995, că de pe urma defunctului C. I. au rămas ca bunuri cota indiviză de 8/16 din dreptul de proprietate pentru imobilul teren și casă, situat în perimetrul construibil al comunei Moșna, județul Iași, compus din 250 mp teren construit și neconstruit, împreună cu casa de locuit, alcătuită di două camere și dependințe și o anexă. S-a reținut că, această cotă din imobil a fost dobândită de defunct astfel: cota de 3/16 părți cu titlu de moștenire după defunctul tată, C. I., decedat la data de 06 aprilie 1988, conform certificatului de moștenitor nr. 1160/25.09.1991 eliberat de Notariatul de Stat Județean Iași, titlu netranscris în registrele de publicitate imobiliară și cota indiviză de 5/16 (1/2 x 10/16), cu titlu de cumpărare de la C. I., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1951/22.01.199, titlu transcris în registrul de publicitate imobiliară sub nr. 742/1993, cotă determinată conforma actului de lichidare a regimului comunității legale autentificat sub nr. 3093/07.09.2012 de notar public T. I. I. din Iași. Cealaltă cotă indiviză de 8/16 părți din imobilul descris mai sus aparține soției supraviețuitoare C. V. (cota de 5/16 părți) și surorii defunctului P. M. (cota de 3/16 părți).
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește legea aplicabilă, având în vedere că raportul juridic ce a dat naștere pretențiilor reclamantei s-a născut sub imperiul Noului Cod civil, dispozițiile sale vor fi aplicabile în speță, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod Civil.
Potrivit dispozițiilor art. 1132 cod civil „Certificatul de moștenitor se eliberează de către notarul public și cuprinde constatări referitoare la patrimoniul succesoral, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum și alte mențiuni prevăzute de lege.”
Instanța reține și dispozițiile art. 1143 Cod civil, în baza căruia „Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin eliberarea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești constatarea sau, după caz, declararea nulității acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.”, reluate de dispozițiile art. 118 Legea 36/1995 privind activitatea notarială, conform căruia ”(1) Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.”
Reclamanta P. M. a apreciat că mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 72/07.09.2012 încalcă drepturile sale, așa cu au fost dobândite prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/03.11.1994, în fața notarului public P. C..
Cele două contracte de vânzare cumpărare au fost analizate de Judecătoria Iași în cadrul dosarului înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 2645/1995, apreciindu-se, în considerentele sentinței civile nr. 3956/02.04.2007, cu referire la cel de-al doilea contract de vânzare cumpărare încheiat de defunctă în favoarea fiicei sale, reclamanta P. M. că vânzarea lucrului care este proprietatea uni alte persoane – în speță C. I. – în cazul în care părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză (reclamanta cunoscând faptul că mama sa vânduse imobilul fratelui său C. I.) este perfect valabilă, acordul de voință urmând a fi interpretat în sensul că părțile n-au urmărit imediata strămutare a proprietății lucrului, ci vânzătorul s-a obligat numai a-l procura mai târziu cumpărătorului, în caz de neexecutare fiind posibilă plata daunelor interese. În speță, defuncta C. I. nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/03.11.1994 și nu a procurat reclamantei cota de 5/8 din imobilul de tip casă și terenul în suprafață de 250 mp. Aceeași instanță a reținut, cu autoritate de lucru judecat că nu au fost folosite manopere dolosive de către C. I. pentru a o determina pe mama sa să încheiere contractul de vânzare cumpărare nr. 1951/22.01.1993.
În acest context, instanța reține că, în speță, produce efecte primul contract de vânzare cumpărare încheiat de defuncta C. I., în calitate de vânzătoare, cu fiul său C. I., în calitate de cumpărător - contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1951/22.01.1993, astfel încât masa succesorală reținută de notarul public T. I. I., în certificatul de moștenitor este în deplină concordanță cu actele juridice încheiate de defunct.
Văzând actele dosarului întocmit de BNP T. I., instanța constată că eliberarea certificatului de moștenitor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care acțiunea reclamantei va fi respinsă, constatându-se legalitatea a certificatului de moștenitor nr. 72/22.01.2012, în raport de criticile formulate de reclamantă. În consecință, instanța urmează a respingă acțiunea reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea accesorie a reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că în speță, culpa procesuală aparține reclamantei, va respinge ca neîntemeiată cererea. Instanța va respinge și cererea pârâților, în contextul în care aceștia nu au dovedit efectuare unor cheltuieli de judecată în cauză.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel se solicită admiterea apelului cu modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii principale și desființării parțiale a certificatului de moștenitor.
Se susține că în cauză în mod greșit prima instanță a considerat că reclamanta a cunoscut la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1951/22.01.1993 despre vânzarea ulterioară cu care ar fi fost de acord și că prin eliberarea certificatului de moștenitor s-a ignorat sentința judecătorească nr. 3956/1997 a Judecătoriei Iași prin care s-a statuat că actul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta este valabil.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
În faza apelului nu s-au administrat probe.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prin cerea adresată primei instanțe reclamanta P. M. a chemat în judecată pârâții C. V., C. V.-I. Și C. C. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 72/07.09.2012, eliberat de BNP T. I., T. I. I. și T. M., în ceea ce privește compunerea masei succesorale, cât și cota cuvenită moștenitorilor.
Referitor la criticile prezentate în cererea de apel Tribunalul constată că acestea sunt nefondate deoarece nu reprezintă o argumentație juridică în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, susținerile vizând valabilitatea contratelor de vânzare-cumpărare încheiate în cauză de autoarea părților.
Astfel, prin sentința civilă nr. 3956/02.04.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarului sub nr. 2645/1995, s-a reținut cu referire la cel de-al doilea contract de vânzare cumpărare încheiat de defunctă în favoarea apelantei, că vânzarea lucrului care este proprietatea unei alte persoane în cazul în care părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză, este perfect valabilă, acordul de voință urmând a fi interpretat în sensul că părțile n-au urmărit imediata strămutare a proprietății lucrului, ci vânzătorul s-a obligat numai a-l procura mai târziu cumpărătorului, în caz de neexecutare fiind posibilă plata daunelor interese.
Prin urmare, reținând că primul contract de vânzare cumpărare încheiat de defuncta C. I., în calitate de vânzătoare, cu fiul său C. I., în calitate de cumpărător, produce efectele juridice, Tribunalul constată că certificatul de moștenitor este încheiat conform actele juridice semnate de defunct.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, apelul promovat de reclamanta POPANAGA M. în privința sentinței civile nr. 7229/27.05.2015 a Judecătoriei Iași, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat apelul promovat de reclamanta POPANAGA M. în privința sentinței civile nr. 7229/27.05.2015 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.11.2015.
Președinte, G. C. | Judecător, I. E. B. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.C.G.
6ex./11.01.2016
Jud. fond: N. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1605/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1603/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
