Contestaţie la executare. Decizia nr. 1603/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1603/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 1603/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Noiembrie 2015
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1603/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI IAȘI în contradictoriu cu intimatul I. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu s-au prezentat părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, după care:
Cauza aflându-se la prim termen de judecată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată că apelul este formulat și motivat în termen, timbrat corespunzător.
Având în vedere solicitarea de judecare a cauzei în lipsa părților, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași în data de 13.03.2015, contestatorul I. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. ca instanța să anuleze executarea silită întocmite în dosarul de executare silită nr.174/2015. A solicitat și suspendarea executării silite.
În motivare, a arătat următoarele:
Nu este justificată perceperea de către intimată a tarifului respectiv, la circa 3 ani după abrogarea lui prin legea 144/23.07.2012, prin care s-a abrogat practic art.8 alin.3 din OG 15/2002.
A achitat între timp amenda pe care o datorează în temeiul aceluiași proces-verbal de contravenție.
La data de 21.04.2015, intimata a depus întâmpinare (f.36), prin care a solicitat respingerea contestației, arătând următoarele:
Legea 144/2012 are în vedere tarifele contestate în instanță de la data intrării în vigoare a legii, legea mai favorabilă nefiindu-i aplicabilă contravenientului, deoarece el nu a introdus o plângere contravențională.
Trebuie avut în vedere că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material, conform deciziei cu nr.57/2012 a Curții Constituționale.
Prin sentința civilă nr. 7072/26.05.2015 Judecătoria Iași a admis contestația, a anulat executarea silită în sine și, în consecință, toate actele de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr.174/2015.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
,,Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.02.2012 (f.9), întocmit de intimată, a fost stabilită în sarcina petentului obligația de plată a unui tarif de despăgubire de 28 euro, pe lângă amenda contravențională de 250 lei.
Intimata a trecut la punerea în executare a acestui titlu executoriu în ceea ce privește tariful de 28 euro în dosarul de executare silită nr.174/2015 de către B. M. I. și M. L. (f.15 și urm.), prin depunerea unei cereri de înregistrate la executor în data de 12.05.2015, după învestirea titlului cu formulă executorie de instanță.
Subsecvent, i-au fost trimise contestatorului somația de executare și înștiintarea de executare din 17.02.2015.
În conformitate cu prevederile art.712 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În speță, intimata a pus în executare prin intermediul executorului un proces-verbal de contravenție învestit cu formulă executorie. Deși nu există niciun dubiu asupra caracterului acestui act de titlu executoriu, se pune problema în ce măsură aceasta se mai poate pune în executare, în raport de dispozițiile legii 144/2012 și de incidența sau nu a dispozițiilor constituționale și legale privind aplicarea legii contravenționale mai favorabile.
Conform art.8 alin.3 din OG 15/2002, în forma de la momentul sancționării, contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Acest text a fost abrogat de pct.2 al art.I din Legea nr.144 din 23 iulie 2012 publicată în Monitorul Oficial nr.509 din 24 iulie 2012.
Conform art.II din acest din urmă act, "tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează".
Petentul nu a contestat în instanță procesul-verbal de contravenție care i-a fost întocmit, astfel încât tariful nu mai poate fi anulat.
Cu toate acestea, rămâne de discutat dacă poate fi pusă în executare acea sumă de bani, față de dispozițiile constituționale și legale privind aplicarea legii contravenționale mai favorabile, deoarece se observă că între momentul întocmirii actului și cel al punerii în executare a acestuia au fost în vigoare mai multe legi, ultima dintre acestea fiind mai favorabilă sub aspectul sancțiunilor aplicabile, în sensul în care nu se mai poate institui obligația de plată a acelui tarif de despăgubire.
Pentru acest lucru, este necesară stabilirea naturii juridice a sumei în discuție. Sub acest aspect, sunt utile statuările făcute de Curtea Constituțională a României în jurisprudența sa.
Astfel, în decizia nr.57/2012, soluționată cu respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.8 alin.3 din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Curtea a reținut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material.
În decizia nr.112/2014, soluționată cu respingerea ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate (ridicată chiar de C. Națională de A. și D. Naționale din România - Direcția Regională D. și Poduri Iași) a dispozițiilor art.II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.15/2002, Curtea a reținut că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Astfel, chiar dacă tariful de despăgubire nu este o sancțiune contravențională, el nu mai poate fi pus în executare, fiind în sens larg o consecință a angajării răspunderii contravenționale. D. perspectiva acestei spețe, este foarte relevant mai ales fragmentul din ultima decizie a Curții conform căruia “efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare”.
În aceste condiții, chiar dacă petentul nu mai poate cere anularea procesului-verbal de contravenție în ansamblu și chiar dacă acesta rămâne valabil, intimata nu mai poate solicita executarea silită a obligației de plată a tarifului de despăgubire’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel CNADNR SA arătând că în mod eronat prima instanță a reținut aplicabilitatea Legii nr. 144/2012 în condițiile în care legiuitorul a statuat în mod evident că tarifele aplicate și contestate în instanță până la . prezentei legi se anulează. Așadar textul a avut în vedere doar contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2012 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire până la un anumit moment. Norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care îndeplinesc cerințele prevăzute în cuprinsul acesteia. Împrejurarea că soluția legislativă nu este justă sau că s-ar fi omis a se reglementa și anumite consecințe în cazul achitării tarifului nu poate schimba natura juridică civilă iar nu contravențională a acestei sume. Considerentele Deciziei nr.112/2014 a Curții Constituționale tratează problema tarifelor aplicate și contestate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012. Este inaplicabil principiul neretroactivității legii contravenționale mai favorabile, abrogarea normei care reglementa tariful de despăgubire neavând nici un efect asupra executării voluntare sau silite a tarifelor aplicate unor fapte anterioare intrării în vigoare a acestei legi.
Prin întâmpinare I. C. a solicitat respingerea apelului arătând că procesul verbal i-a fost remis la 2 ani după comiterea faptei apelanta intenționând să înlăture astfel beneficiul prevederii art. 9 din Legea nr. 144/2012. Măsura aplicării tarifului are natura unei sancțiuni cu scop punitiv și represiv, dublând sancțiunea principală contravențională a amenzii.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Este adevărat că contestatorul nu se află în câmpul de aplicare a art. II din Legea nr. 144/2012, deoarece acest text de lege vizează doar procesele-verbale contestate până la . legii, or contestatorul nu a făcut dovada contestării procesului-verbal până la . Legii nr. 144/2012, susținând pe de altă parte că de procesul-verbal de contravenție a aflat abia la 2 ani după comiterea faptei.
Consecința însă a excluderii aplicării art. II din Legea nr. 144/2012 este doar aceea de neaplicare a sancțiunii anulării tarifului aplicat prin procesul-verbal de contravenție.
Art. II din Legea nr. 144/2012 nu reglementează însă și executarea sau neexecutarea tarifelor aplicate până la . Legii nr. 144/2012. Iar faptul că doar tarifele contestate până la . Legii nr. 144/2012 pot fi anulate, nu înseamnă că doar acestea vor fi excluse de la executare, căci în această situație s-ar produce efecte profund injuste și ilogice, ajungându-se în situația ca persona cărei i s-a aplicat tariful și care este încă în termenul de contestare la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, dar care încă nu a contestat procesul-verbal de contravenție, să nu mai poată contesta tariful deși este încă în termenul de contestare, sub motivarea că doar tarifele contestate până la . Legii nr. 144/2012 pot fi anulate. Astfel o dispoziție menită a facilita înlăturarea tarifelor aplicate ar duce în mod absurd la imposibilitatea contestării tarifului chiar de către cei care anterior intrării în vigoare a acestei dispoziții aveau dreptul de a o face. Amintim că însuși contestatorul din prezenta cauză pretinde că este încă în termenul de contestare a tarifului în condițiile în care ar fi aflat de procesul-verbal de contravenție abia la doi ani de la întocmirea lui.
Instanța apreciază că scopul reglementării din art. II din Legea nr. 144/2012 - aceea de anulare expresă a tarifelor contestate în instanță - nu a fost acela de a excepta o parte din tarifele aplicate de la anulare cu consecința menținerii și executării lor, ci de a conferi o sancțiune mai viguroasă și expresă acelor tarife care au fost deja contestate, reglementând astfel situația tranzitorie a tarifelor contestate și aflate în curs de judecată. Așadar scopul reglementării exprese a anulării unor procese-verbale a fost acela de a reglementa situația specială și tranzitorie a tarifelor în curs de judecată, astfel că art. II din Legea nr. 144/2012 nu este pretabil unei interpretări per a contrario (cu consecința menținerii și executării în continuare a tarifelor necontestate) ci trebuie văzut mai degrabă ca o reglementare complementară celei generale prevăzute în art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012. Legiuitorul a profitat doar de situația nedefinitivă a tarifelor aflate în curs de judecată reglementându-le sancțiunea expresă a anulării care face ca executarea lor să nu mai fie pusă în discuție, neintenționând însă ca în acest fel să lase deschisă posibilitatea executării tarifelor necontestate.
În ce privește tarifele necontestate până la . Legii nr. 144/2012, fie că a expirat termenul de contestare, fie că contravenienții sunt încă în termenul de contestare, apreciem deci că reglementarea situației lor rezultă implicit din abrogarea prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a tarifului de despăgubire care constituie reglementarea generală în materia înlăturării acestei sancțiuni.
Consecința abrogării acestei sancțiuni instituite prin tariful de despăgubire trebuie să fie așadar inclusiv neexecutarea tarifelor deja aplicate, indiferent dacă acestea au fost anulate de instanță urmare a art. II din Legea nr. 144/2012, sau nu au fost anulate întrucât nu au fost contestate în instanță.
Neexecutarea sancțiunii nu va fi însă o consecință a art. II din Legea nr. 144/2012 (căci într-adevăr tariful nu a fost anulat, nefiind contestat) ci o consecință a abrogării tarifului prin art. I din același act normativ.
În ce privește natura contravențională a sancțiunii instituite prin tarif, instanța constată că deși prin Decizia nr. 57/2012 Curtea Constituțională a reținut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material, totuși ulterior prin Decizia nr. 385/2013 a justificat caracterul valid al reglementării retroactive a art. II din Legea nr. 144/2012 întemeindu-se tocmai pe caracterul contravențional al sancțiunii: ,,Referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală’’. De asemenea în decizia nr. 112/2014 Curtea Constituțională a reținut că: ,,Astfel, Curtea a reținut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. De asemenea, Curtea a statuat că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală’’.
Cu alte cuvinte, dacă art. II ce reglementează nulitatea tarifului contestat conține o normă retroactivă justificată prin prisma legii contravenționale mai favorabile, cu atât mai mult art. I care abrogă tariful, justifică neexecutarea sancțiunii tarifului aplicat tot prin prisma legii contravenționale mai favorabile. De altfel în cuprinsul Deciziei nr. 112/2014 Curtea Constituțională face referire expresă la consecința neexecutării sancțiunii contravenționale atunci când sancțiunea a fost abrogată: ,,Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început’’. Or aceste referiri ale Curții Constituționale nu pot fi interpretate decât ca referindu-se la acele tarife necontestate în instanță și care nu mai pot fi anulate, căci cu privire la cele anulate potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 oricum nu se mai pune problema executării lor. În același sens sunt și argumentele din Decizia nr. 505/2013 a Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de CNADNR SA împotriva sentinței civile nr. 7072/26.05.2015 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.11.2015.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red. M.D.
4 ex. / 06.01.2016
Judecător fond: Z. L. F. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1584/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1591/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
