Acţiune în constatare. Sentința nr. 2765/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2765/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 2765/2015
Acesta este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2765/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Grefier E. D. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant I. G. și pe pârât Administrația Națională A P., S. R. prin M. de Finanțe, P. de M. Siguranță Iași, P. R., P. B., având ca obiect acțiune în constatare DECLINAT.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 10.12.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.12.2015, când,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
P. sentința civilă nr. 4164/24.03.2015 a Judecătoriei Iași, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, invocată de pârâți.
S-a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, invocată de pârâți.
S-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.01.2014 sub nr._, reclamantul I. G. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A P., S. R. – prin M. de Finanțe, P. DE M. SIGURANȚĂ IAȘI, P. R., P. B., solicitând instanței:
- Să constate că în perioada în care s-a aflat în regim de detenție, a fost supus unor tratamente inumane și degradante, nu au fost respectate indicațiile medicale, condițiile de cazare,
- Obligarea pârâților la plata sumei de_ Euro (453.010 lei) cu titlu de daune morale și 7000 Euro (31.710 lei) daune materiale. Cu cheltuieli de judecată.
P. precizările depuse la data de 10.02.2014, reclamantul a înțeles să majoreze pretențiile referitoare la daunele morale la suma de 150.000 Euro(f.63 vol.I).
P. întâmpinarea formulată, pârâtul S. R., prin M. de Finanțe, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, prin raportare la art. 94 lit.j din Codul de procedură civilă.
P. întâmpinare, pârâta ANP a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, raportat la disp. Legii 275/2006, în temeiul căreia persoana privată de libertate care consideră că administrația locului de deținere i-a încălcat un drept recunoscut, trebuie să se adreseze cu plângere judecătorului delegat, cu excepția cazurilor când prin act normativ se acordă competența expresă unei anumite instanțe. Stabilirea existenței unei fapte ilicite se face în cadrul contestației prevăzute de legea specială și doar în cazul unei hotărâri definitive de constatare a unor astfel de încălcări, reclamantul se poate adresa instanței civile pentru verificarea îndeplinirii celorlalte condiții ale răspunderii delictuale.
Pârâta a mai invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, față de disp. art. 94 pct.1 lit.j C.p.c.
Pârâtul P. B. a invocat excepția lipsei competenței materiale și a prematurității, invocând dispozițiile Legii 275/2006.
La solicitarea instanței în vederea calificării juridice a cererii, reclamantul a precizat conform înscrisului depus prin avocat la data de 20.01.2015, că înțelege să formuleze două capete de cerere: privind constatarea supunerii la tratamente inumane și degradante, îmbolnăvirea în regim de detenție, nerespectarea indicațiilor medicale, încălcarea de către administrațiile penitenciarelor a normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, și privind obligarea pârâtelor la plata daunelor materiale și morale produse prin faptele ilicite invocate(f.89).
Instanța a reținut spre soluționare, prin prisma art. 248 alin.1 C.p.c., cu prioritate excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași.
Asupra excepției necompetenței generale a instanțelor judecătorești, invocată de pârâți, instanța apreciază în sensul netemeiniciei acesteia față de textele legale invocate prin întâmpinări. Astfel, deși Legea 275/2006 prevedea în Capitolul 4 modul de contestare a măsurilor administrației penitenciarului, dacă prin aceste măsuri au fost încălcate drepturile recunoscute persoanelor private de libertate, - plângere de competența judecătorului delegat -, trebuie observat că această cale este deschisă numai persoanelor private de libertate care se află încarcerate în penitenciarul în legătură cu care se invocă încălcarea drepturilor prevăzute de Legea 275/2006, cu termen imperativ de 10 zile de la data la care au luat cunoștință de măsura instituită de administrația locului de deținere (art.38 alin.2). Or, la data formulării cererii, reclamantul se afla încarcerat în P. V., iar faptele invocate în motivare primului capăt de cerere privesc perioade anterioare în care acesta s-a aflat în Penitenciarele B., Iași, București – R..
În aceste condiții, cererea formulată nu se circumscrie noțiunii de plângere întemeiată pe art. 38 din Legea 275/2006, ci vizează angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor pentru prejudicii invocate a fi produse ca urmare a încălcării art. 2 și 3 CEDO, potrivit precizărilor reclamantului, ceea ce implică competența generală a instanțelor judecătorești.
Asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Iași însă, instanța apreciază în sensul temeiniciei acesteia, față de disp. art. 94 pct. 1 lit. j C.p.c. cu referire asupra capătului principal în pretenții. Astfel, trebuie admis că atragerea competenței instanței intervine la data sesizării acesteia și nu cu ocazia modificării câtimii obiectului cererii (cu excepția cazului în care se îndreaptă o eroare de calcul sau se stabilește valoarea reală a obiectului cererii prin prisma art. 98-106 C.p.c. prin lămuriri și probe suplimentare, ceea ce nu este incident în speță), în temeiul art.106 C.p.c., cu aplicarea art.98 alin.1 și art.99 alin.2 C.p.c. Rezultă că instanța competentă materială să soluționeze cererea privind constatarea situației de fapt invocate și obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 Euro (precizată la 150.000 Euro) – daune morale și 7000 Euro – daune materiale este Tribunalul, instanța superioară în grad celei sesizate fiind Tribunalul Iași.
P. urmare, în temeiul art. 132 alin.3 C.p.c., instanța va trimite dosarul de îndată instanței judecătorești competente menționate.
***
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Iași, părțile fiind legal citate.
S-a audiat un martor, în persoana numitului U. I., propus de reclamant în dovedirea cererii sale.
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei din perspectiva dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul constată următoarele:
P. întâmpinările depuse la dosarul cauzei, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Națională a P. au invocat excepția lipsei calității procesual pasive solicitând respingerea acțiunii pe această excepție, iar pe fond ca neîntemeiată.
În mod prioritar, văzând dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul va analiza excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților, invocată prin întâmpinările formulate în cauză de fiecare dintre pârâți.
Calitatea procesuală într-un proces civil presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamantul trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv.
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calității procesuale active și a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanța este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calități.
Instanța reține că reclamantul a solicitat potrivit cererii de chemare în judecată obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale pentru prejudiciile suferite și provocate cât a fost încarcerat în unitățile pârâte.
Invocă reclamantul ca temei de drept disp. art. 1349 NCC.
Astfel, potrivit prevederilor art. 1357 din Noul Cod Civil, „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”, iar potrivit prevederilor art. 1349, „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
În materia răspunderii civile delictuale in speță se impun a fi avute în vedere și prevederile cuprinse în art. 219-224 din Noul Cod civil, referitoare la răspunderea statului și a persoanelor juridice de drept public, pentru faptele licite și ilicite ale organelor de conducere în funcțiile încredințate.
Condițiile angajării răspunderii civile delictuale ce trebuie întrunite cumulativ sunt urmatoarele :fapta ilicită, prejudiciul moral suferit de reclamantă, legătura de vinovăție dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția pârâtei.
Fapta ilicită este acea acțiune sau inacțiune a omului prin care se încalcă normele dreptului obiectiv și se aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altei persoane.
Tribunalul reține ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesual pasive invocată de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași .Aceasta solutie se justifica atât timp cat reclamantul a pretins că i-au fost nesocotite drepturile civile prin fapte ilicite pretins săvârșite in unități penitenciare( autorități cu personalitate juridică), respectiv prin încalcarea de catre unitățile penitenciare unde a fost depus a normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate.
Tribunalul notează că art. 224 alin. 1 din Noul cod civil prevede
„ (1) Dacã prin lege nu se dispune altfel, statul nu rãspunde decât în mod subsidiar pentru obligațiile organelor, autoritãților și instituțiilor publice care sunt persoane juridice și niciuna dintre aceste persoane juridice nu rãspunde pentru obligațiile statului.”
Instanța reține că S. R. nu răspunde potrivit legii, direct ,patrimonial decât pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, potrivit art. 504 Cod procedură penală, excluzându-se implicit orice altă posibilitate de antrenare a răspunderii civile delictuale directe a statului bazată pe dispozițiile de drept comun și anume art. 1349 Cod civil.
Tribunalul reține ,de asemenea ,că Administrația Națională a P. nu are calitate procesual pasivă atât timp cât unitățile penitenciare, în care reclamantul a pretins că i-au fost încălcate drepturile garantate constituțional, au personalitate juridică distinctă, astfel cum rezultă din H.G. 1849/28.10.2004 modificată prin H.G. 158/10.04.2013 și din anexele la această dispoziție legală.
Astfel ,art. 10 din H.G. 1849/28.10.2004 prevede:
„(1) Pentru indeplinirea atributiilor, in subordinea Administratiei Nationale a P. se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza penitenciare, penitenciare-spital, penitenciare pentru minori si tineri, penitenciare pentru femei, centre de reeducare, Scoala N. de Pregatire a Agentilor de Penitenciare Targu Ocna, Centrul de Formare si Specializare a Ofiterilor din Administratia Penitenciara, Baza de Aprovizionare, Gospodarire si Reparatii si Subunitatea de Paza si Escortare Detinuti Transferati.
(3) Unitatile subordonate Administratiei Nationale a P. se infiinteaza prin hotarare a Guvernului si au personalitate juridica. Directorii acestora sunt ordonatori tertiari de credite.
(4) Unitatile subordonate Administratiei Nationale a P. sunt prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.
Tribunalul notează că prevederile art. 221-222 din Noul Cod civil dispun
in mod expres cu privire la răspunderea persoanelor juridice de drept public. Dacã prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organele lor, în aceleași condiții ca persoanele juridice de drept privat.
De asemenea ,art. 222 Noul Cod civil statueaza că persoana juridicã având în subordine o altã persoanã juridicã nu rãspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmã și nici persoana juridicã subordonatã nu rãspunde pentru persoana juridicã fațã de care este subordonatã, dacã prin lege nu se dispune altfel.
Cât privește unitățile penitenciare chemate în judecată de reclamant în care acesta a fost încarcerat, reține tribunalul că, deși acestea au personalitate juridică, din nici o probă administrată nu reiese că nu au respectat normele minime obligatorii privind condițiile de cazare și asistență medicală a persoanelor private de libertate.
Astfel, reclamantul nu a făcut dovada justificării calității procesuale pasive a unităților penitenciare chemare în cauză ca pârâte, acțiunea urmând a fi respinsă și față de acestea, pe excepție.
Față de toate aceste considerente,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâțiloAdministrația Națională a P., S. R. prin M. de Finanțe, P. de M. Siguranță Iași, P. R. și P. B..
Respinge pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea civilă formulată de reclamantul I. G. CNP_,fiul lui M. și I. cu domiciliul procedural ales la cab.av. N. A. D. din Iași, ..8, ., ., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGRFP Iași cu sediul în Iași, ..26,jud.Iași, cod fiscal_, cont_ deschis la Trezoreria Iași, Administrația Națională a P. cu sediul în București, ..47, sector 2, CUI_, P. B. cu sediul în B., . nr.3, cod fiscal_,P. R. cu sediul în București, sector 5, . și P. de M. Siguranță Iași cu sediul în Iași, ..10 .
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 17.12.2015 în condițiile art.396 alin.2 din Codul de procedură civilă, iar soluția se va pune la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, M. A. | ||
Grefier, E. D. B. |
Red. jud. A.M./tehnored. IFL
8 ex./27.01.2016
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Fond funciar. Decizia nr. 1491/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
