Actiune in regres. Decizia nr. 1424/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1424/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 1424/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Octombrie 2015
Președinte - E.-C. P.
Judecător - M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1424/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta R. A. în contradictoriu cu intimatul F. DE PROTECȚIE A V. S., având ca obiect actiune in regres .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelanta, personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cauza aflându-se la prim termen de judecată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată că apelul este formulat și motivat în termen, timbrat corespunzător, față de chitanța aflată la fila 11 dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Apelanta, personal, învederează instanței că a depus la dosar un act din care rezultă că nu era cu mașina pe drumul public.
Instanța reține că cererii de apel nu i-a fost atașat niciun înscris.
Apelanta, personal, arată că acest înscris a fost depus la dosarul de fond, reprezentând o declarație dată de un preot din cadrul Mănăstirii Vlădiceni cum că autoturismul apelantei se afla în incinta mănăstirii, și nu pe drumul public.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de apel.
Apelanta, personal, solicită admiterea apelului și acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin împotriva sentința civilă nr. 5938/30.04.2015 Judecătoria Iași dispune:
„Admite în parte acțiunea promovată de reclamantul F. de Protecție a V. S. (F.P.V.S.), înregistrată în Registrul asociațiilor și fundațiilor de pe lângă Judecătoria sector 2 București sub nr. 131/2006, C._, cu sediul social în București, .. 40-40 bis, sector 2, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâta R. A., CNP_, domiciliată în Iași, ., jud. Iași.
Obligă pârâta R. A. să achite reclamantului F. de Protecție a V. S.:
- suma de 701,34 lei reprezentând despăgubiri achitate de către reclamant către L. C., conform dosarului de daună FPVS 490/13,
- suma de 176,88 lei reprezentând contravaloare prestație . SRL, conform dosarului de daună FPVS 490/13,
- suma de 8 lei reprezentând dobânda legală calculată pentru suma reprezentând despăgubire, calculată de la data plății și până la formularea cererii de chemare în judecată și calculată în continuare până la plata efectivă a debitului.
- suma de 94,07 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata sumei de 265,33 lei.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
„În fapt, în data de 24.06.2013 s-a produs un accident de circulație, în care au fost implicate autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de pârâta din prezenta acțiune și autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aflat în proprietatea numitului L. C..
In urma evenimentului rutier, autoturismul proprietatea numitului L. C. a suferit o . avarii.
Potrivit procesului verbal de contraventie . nr._/2013 intocmit de IPJ Iasi, vinovata de producerea accidentului este parata, care a efectuat manevra de mers inapoi si a intrat in coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare IS-O6-SOJ aflat în proprietatea numitului L. C.. S-a retinut savarsirea de catre parata a contraventiei prevazute de art. 100 al 3 din OUG 195/2002.
Având în vedere lipsa asigurării RCA pentru autovehiculul condus de pârâta, a fost deschis dosarul de daună FPVS 490/2013, în cadrul căruia reclamantul a fost obligat să garanteze, în temeiul art. 25 indice 1 din Legea nr.32/2000 și art. 3 din ordinul CSA nr.1/2008, plata despăgubirilor cuvenite numitului L. C..
În drept, potrivit art.25 indice 1 alin.2 din Legea nr.32/2000, „F. are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el, pentru obligațiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond.”
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art.25 indice 1 pct.15 din Legea nr.32/2000, „În vederea recuperării sumelor cheltuite, F. are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul”.
Totodată, conform art.13 din Ordinul CSA nr._/2006, „După plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.”
Pentru a opera dispozițiile legale mai sus menționate, trebuie să fie îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, reglementate, de dispozițiile art.1349 și următoarele din Noul Cod Civil, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului și vinovăția făptuitorului .
Verificând îndeplinirea acestor condiții, instanța constată că prejudiciul constă în contravaloarea daunelor materiale suferite de numitul L. C., suportate de reclamant și de contravaloarea serviciilor . SRL în dosarul F.P.V.S. 490/2013.
Referitor la prejudiciu, instanța reține că acesta este actual, fiind deja produs la data când s-a pretins restituirea sa.
Instanța reține de asemenea, că prejudiciul este determinat și că până la data pronunțării prezentei hotărâri, prejudiciul nu a fost reparat încă.
Fapta ilicită constă în încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, aspect reținut și în procesul verbal de contravenție . nr._/2013.
Este de necontestat că incidentul s-a produs ca urmare a încălcării dispozițiilor legale de către pârâta, aspect constatat prin procesul verbal de contraventie.
Pe de altă parte, instanța reține că pârâta nu a administrat nici o dovadă contrarie celor susținute de către reclamant.
Vinovăția pârâtei este, de asemenea, fără dubiu.
Față de toate aceste considerente și reținând îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, întrucât prejudiciul a fost produs de către pârâta, iar valoarea prejudiciului este de 701,34 lei reprezentând despăgubiri achitate de către reclamant către L. C., conform dosarului de daună FPVS 490/13 și de 176,88 lei reprezentând contravaloare prestație . SRL, conform dosarului de daună FPVS 490/13 și a fost acoperit de către reclamant, care, la rându-i, s-a subrogat în drepturile persoanei vătămate prin plata făcută, conform art. 25 indice 1 din Legea nr.32/2000, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.032,44 RON cu titlu de despăgubiri achitate.
Cu privire la suma 265,33 lei, contravaloarea prestației (constatare avarii) . SRL în dosarul F.P.V.S. 490/2013,instanța reține că nu s-a făcut dovada achitării sale în cadrul dosarului F.P.V.S. 490/2013, motiv pentru care cererea de acordare a acesteia va fi respinsă.
Instanța urmează să oblige pârâta și la plata dobânzii legale de 8 lei, calculată de la data plății și până la data formulării cererii și în continuare până la data plății sumei datorate, conform art.1088 cod civil și dispozițiilor O.G.nr.13/24.08.2011.
În temeiul dispozițiilor art. 453 din N.c.p.civ., având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, precum și principiul conform căruia cheltuielile de judecată se suportă de partea în sarcina căreia se reține o culpă procesuală, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 94,07 lei reprezentând cheltuieli de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta R. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelanta că nu este vinovată de producerea accidentului întrucât nu se afla pe drumul public ci în incinta Mănăstirii Vlădiceni, având în acest sens și dovadă de la preotul Mănăstirii.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul F. de Protecție a V. S. a solicitat respingerea apelului arătând că prin procesul verbal de contravenție . nr._ sunt reținute circumstanțele producerii accidentului de circulație din data de 24.06.2013, în urma căruia a rezultat avarierea autoturismului aflat în proprietatea persoanei prejudiciate L. C..
În conformitate cu art. 269 și 270 Cod procedură civilă procesul verbal emis de IPJ Iași întrunește caracteristicile unui act autentic în baza căruia organele de poliție au stabilit culpa în producerea accidentuluiîn sarcina apelantei pârâte R. A..
În apel nu s-au administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma apelului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Tribunalul reține următoarele:
Situația de fapt rezultată din testimoniile administrate în cauză a fost în mod corect reținută de judecătorul fondului inclusiv sub aspectul relativ la vinovăția pârâtei R. A. în producerea accidentului rutier soldat cu avarierea autoturismului
proprietatea numitului L. C..
La data de 26.04.2013 a fost încheiat de către Poliția Municipiului Iași procesul verbal de contravenție . nr._, proces verbal prin care s-a reținut faptul că apelanta R. A. la data de 24.06.2013 efectuând menevre de mers înapoi cu autoturismul având nr. de înmatriculare_ pe . Mănăstirea Vlădiceni a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care era parcat. S-a reținut totodată că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu avea asigurare obligatorie.
Fapta săvârșită de către apelanta R. A., prevăzută de dispozițiile art. 64 din Legea nr. 136/1995 și de cele ale art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002 a fost sancționată cu amendă în sumă de 1300 lei și cu 3 puncte de penalizare în conformitate cu dispozițiile art.100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002.
Notează Tribunalul că art. 64 din Legea nr. 136/1995 dispune că încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție. La rândul lor dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002 prevăd că săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției pot fi supuse verificării și analizei instanței de judecată excusiv prin mijlocirea plângerii formulate împotriva acestuia, astfel cum rezultă din dispozițiile înscrise în art. 31-36 din OUG. nr. 2/2001. Câtă vreme împotriva acestui proces verbal apelanta R. A. nu a înțeles să formuleze plângere contravențională, acesta a devenit, potrivit art. 37 din OUG. nr. 2/2001, titlu executoriu.
În egală măsură, necontestarea procesului verbal pe calea plângerii, puse legislativ la îndemâna contravenientului, presupune imanent achiesarea acestuia la legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției inclusiv sub aspectul contestat în prezentul apel, a vinovăției autorului faptei constatate și sancționate prin încheierea procesului verbal.
Unicul cadru procesual în ale cărui granițe apelanta R. A. putea aduce în discuție și valorifica declarația preotului de la Mănăstirea Vlădiceni, pe care înțelege să o invoce spre înlăturarea vinovăției sale în prezenta cale de atac a apelului, era cel reglementat de dispozițiile art. 31-36 din OUG. nr. 2/2001.
Dincolo de acest cadru, procesul verbal de contravenție neatacat în termenul de 15 zile de la data înmânării sale, face dovada deplină atât a săvârșirii de către apelantă a faptelor acolo reținute cât și dovada vinovăției apelantei.
În considerarea celor mai sus expuse și alăturat celor reținute de judecătorul fondului, pe care și le însușește în integralitatea lor, Tribunalul reține corecta aplicare a dispozițiilor cuprinse în art. 25 indice 1 alin. 12 din Legea nr. 32/2000 și art. 13 din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind F. de protecție a victimelor străzii. Ca atare, în baza art. 480 Cod procedură civilă, urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta R. A. împotriva sentinței civile nr. 5938/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentinta pe care o păstrează .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.10.2015.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red/tehnored. CM/ 2 ex.
02.12.2015
Judecător fond: A. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1348/2014. Tribunalul IAŞI | Expropriere. Sentința nr. 2288/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
