Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 966/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 966/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 966/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Iulie 2015
Președinte - O. I.
Judecător P. T.
Grefier F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 966/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant R. NAȚIONALĂ A P. R., P. DIRECȚIA SILVICĂ IAȘI și pe pârât D. N., având ca obiect cerere de valoare redusă .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03.07.2015, când:
TRIBUNALUL
P. sentința nr.1508/04.02.2015, prima instanță a dispus:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiunea privind suma de 655 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2010 și suma de 668,36 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2011, precum și suma de 506,9 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2010 și suma de 274,53 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2011, invocată de instanță din oficiu.
Admite în parte cererea de chemare în judecată de valoarea redusă formulată de reclamanta R. NAȚIONALĂ A P. R., prin DIRECȚIA SILVICĂ IAȘI, cod unic de înregistrare RO1590120, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ cu sediul în Iași, .. 2, județul Iași, în contradictoriu cu pârâtul D. N., CNP_, cu domiciliul în ., județul Iași.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 250,18 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2012 și suma de 34,27 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2012, datorate în baza contractului nr. 1395/02.05.2008.
Respinge ca prescrisă cererea reclamantei având ca obiect plata sumei de 655 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2010, a sumei de 668,36 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2011, a sumei de 506,9 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2010 și a sumei de 274,53 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2011.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Iași.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2014.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12 noiembrie 2014 sub nr._, pe calea procedurii speciale prevăzută de dispozițiile art. 1025-1032 Cod procedură civilă, reclamanta R. NAȚIONALĂ A P. R., prin DIRECȚIA SILVICĂ IAȘI, a chemat în judecată pe pârâtul D. N., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 1573,54 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază efectuat în perioada 01.01._12 și a sumei de 815,7 lei, reprezentând penalități contractuale. S-a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a fost legal investită prin completarea de către reclamantă a formularului de cerere prevăzut de dispozițiile art. 1028 Noul Cod de procedură civilă (filele 4-8 dosar).
În motivarea cererii, societatea reclamantă a arătat că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii de pază a pădurii nr. 1395/02.05.2008 pentru suprafață de 7 ha teren forestier. Suprafața de pădure a fost preluată în pază în baza cererii din 21.02.2008, a procesului verbal de preluare în pază nr. 1474/02.02.2008 și titlului de proprietate nr. 13/05.11.2003. Contractul a fost reziliat unilateral pentru neplată în baza art. 15 lit. b din contract prin actul nr. 3790/17.05.2012. Conform art. 6 alin. 1 din contract, tariful de pază este de 77 lei/an /ha, conform fișei de calcul debitorul datorând suma de 655 lei pentru anul 2010, 668,36 lei pentru anul 2011 și 250,18 lei pentru anul 2012, iar conform art. 13 penalitățile aferente anului 2010 sunt în valoare de 506,9 lei, cele aferente anului 211 sunt de 274,53 lei, iar cele aferente anului 2012 de 34,27 lei. Reclamanta a enunțat și dispozițiile art. 7 din contract, conform căruia „plata către beneficiar a contravalorii serviciului de pază se va face semestrial, anticipat, până la data de 1 ianuarie pentru semestrul I și până la data de 01 iulie pentru semestrul II”.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 969, art. 970 și art. 1073 Cod civil/ art. 127, art. 1516 Noul cod civil și art. 1025 și urm. Cod procedură civilă. În dovedirea celor susținute, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, anexând în copie: fișa de calcul pentru paza pădurii, contractul de prestări servicii nr. 1395/02.0._, cererea din 21.02.2008, procesul verbal de preluare în pază nr. 1474/02.02.2008, titlul de proprietate nr. 13/05.11.2003, adresa nr. 2056/10.03.2014, dovada comunicării, actul de reziliere nr. 3790/17.05.2012, precum și anexa nr. 1 la acest act.
Formularul a fost depus în două exemplare însoțit de duplicatul înscrisurile depuse în dovedire. P. formularul de investire a instanței reclamanta nu a solicitat ca în cauză să aibă loc dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 OUG 80/2013.
Fiindu-i comunicat formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia precum și formularul de răspuns, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 3 din Cod procedură civilă, pârâtul nu a depus la dosar, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 1029 alin. 3 Cod procedură civilă, un răspuns la pretențiile afirmate de reclamantă, formularul fiindu-i comunicat legal prin semnarea dovezii de comunicare de către pârât personal.
Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Această condiție este îndeplinită în speță, iar cererea formulată nu se încadrează între cele pentru care codul de procedură civilă a interzis aplicarea procedurii speciale a cererii cu valoare redusă, potrivit art. 1025 alin. 2 și a alin. 3, motiv pentru care instanța a stabilit termen pentru soluționarea prezentei cereri în cameră de consiliu pentru data de 04 februarie 2015.
Pentru primul termen de judecată instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitul și penalitățile aferente anilor 2010 și 2011, dispunând citarea părților cu mențiunea de a formula concluzii asupra acesteia. La data de 26 ianuarie 2015, reclamanta a solicitat respingerea excepției invocate de către instanță, apreciind că pârâtul nu a invocat excepția prin întâmpinare, fiind decăzut din acest drept conform art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă.
Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părților legal citate, instanța administrând la solicitarea reclamantului proba cu înscrisuri.
Față de atitudinea procesuală a pârâtului instanța se va pronunța cu privire la cererea cu care a fost investită, în raport de actele aflate la dosar, pe care analizându-le reține următoarele:
În fapt, între părți la data de 02.05.2008 sub nr. 1395 a fost încheiat contractul de prestație serviciu de pază, prin care reclamanta se obliga să presteze serviciu de asigurare a pazei fondului forestier aparținând beneficiarului, pentru suprafața de 7 ha, în proprietatea sa conform titlului de proprietate nr. 13/05.11.2003. Contractul a intrat în vigoare la data semnării, valabilitatea acestuia încetând la 31.12.2012. Suprafața de 7 ha a fost preluată la data de 02.02.2008, conform procesului verbal de predare primire (control de fond) nr. 1474/02.02.2008. Conform actului de reziliere nr. 3790/17.05.2012, în baza art. 14 lit. b – neachitarea serviciului de pază, contractul a fost reziliat, urmând a fi luate măsurile necesare pentru încasarea debitelor restante.
În drept, întrucât, în cauză, contractul dintre părți s-a încheiat la data de 02.05.2008, când erau în vigoare dispozițiile Cod civil abrogat în prezent, instanța va face aplicarea acestora în cauza de față.
Analizând cu prioritate excepția prescripției extinctive, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2512 alin. 1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, „prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. „
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil (art. 201).
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
P. urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării. În același sens s-a stabilit și prin recursul în interesul legii nr. 1 /2014 conform căruia „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
Art. 1 din Decretul 167/1958, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A.. 2 stabilește că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani”.
Totodată instanța va reține dispozițiile art. 7 din contractul părților nr. 1395/02.05.2008, conform căruia „plata către beneficiar a contravalorii serviciului de pază se va face semestrial, anticipat, până la data de 1 ianuarie pentru semestrul I și până la data de 01 iulie pentru semestrul II”. În raport de aceste dispoziții instanța reține că plata sumei de 655 lei, aferentă anului 2010 este scadentă la data de 01.07.2010, iar plata aferentă anului 2011 este scadent la data de 01.07.2011.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12.11.2014, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind suma de 655 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2010 și suma de 668,36 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2011, precum și suma de 506,9 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2010 și suma de 274,53 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2011, debitul principal la care au fost calculate aceste penalități fiind prescris.
Pentru aceste considerente, în urma admiterii excepției prescripției, instanța va respinge acțiunea reclamantei, ca fiind prescrisă cererea reclamantei având ca obiect plata sumei de 655 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2010, a sumei de 668,36 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2011, a sumei de 506,9 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2010 și a sumei de 274,53 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2011.
În ceea ce privește obligația de achitare a tarifului de pază aferente anului 2012 și a penalităților aferente, instanța reține că pârâtul nu a dovedit stingerea acestor obligații contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației, această probă incumbându-i. mai mult chiar acesta a fost de acord să achite debitele aferente anului 2012. Astfel, instanța apreciază că aceasta nu a respectat clauzele asumate la încheierea contractului de prestări servicii, încălcând astfel principiile de drept enunțate de art. 969 alin. 1 și art. 970 alin. 1 din codul civil, respectiv, principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantei își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate.
Față de cele reținute, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată și a obliga pârâtul la plata sumei de 250,18 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2012, sumă calculată în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din contract, calculul detaliat fiind anexat la dosar – fila 10.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate de beneficiarii serviciilor prestate, se percepe o penalitate calculată la suma datorată. Conforma art. 13 pentru neplata în termen, partea în culpă va plăti penalități de 0,1% pe zi, calculate la valoarea serviciului de pază neachitată în termenele stabilite de art. 7 alin. 1, pentru fiecare zi de întârziere.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâtul a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, acesta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâtul a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Față de cele reținute, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată și a obliga pârâtul și la plata sumei de 34,27 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2012, sumă calculată în conformitate cu dispozițiile art. 13 lit. b din contract, calculul detaliat fiind anexat la dosar – fila 10, calculate până a data de 17.05.2012, dată la care a fost reziliat contractul părților.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată și a obliga pârâtul la plata sumei de sumei de 250,18 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2012 și a sumei de 34,27 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2012, datorate în baza contractului nr. 1395/02.05.2008.
În temeiul dispozițiilor art. 1031 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată conform ordinului de plată nr. 911/07.11.2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta R. N. a Padurilor – R. prin Directia S. Iasi. Apelanta a solicitat respingerea excepției prescripției extinctive și admiterea acțiunii în tot, astfel cum a fost formulată, deoarece pârâtul nu a invocat excepția o dată cu depunerea întâmpinării, fiind decăzut din acest drept potrivit art. 208 alin.2 NCPC.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând lucrările cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Singură critică adusă sentinței primei instanțe se referă la admiterea excepției prescripției extinctive pentru pretențiile, cu titlul de tarif de pază și penalități de întârziere, aferente anilor 2010 și 2011, mai precis la faptul că această excepție a fost analizată și apoi admisă deși nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare, apelanta invocând în acest sens art. 208 din Noul Cod de procedură civilă potrivit căruia nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
În speță este adevărat că pârâtul nu a invocat această excepție, nici prin întâmpinare și nici ulterior, ci excepția a fost invocată din oficiu de către prima instanță, care însă a explicat în considerentele sentinței temeiul care i-a permis și impus să procedeze în acest sens, respectiv faptul că dreptul la acțiune pentru respectivele pretenții a început să curgă anterior datei de 01.10.2011 ( potrivit art. 7 din contract ultima tranșă de tarif pentru 2011 era scadentă la 01.07.2011) când a intrat în vigoare Noul cod civil și era supus prescripției extinctive în reglementarea Decretului nr. 167/1958. Or potrivit art. 18 din acest act normativ, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris. De altfel prin decizia de recurs în interesul legii nr. 1 /2014 Inalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
Ca atare în mod corect a fost invocată din oficiu și admisă de către prima instanță excepția prescripției extinctive ( pentru suma de 655 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2010, suma de 668,36 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2011, suma de 506,9 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2010 și suma de 274,53 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2011) și corelativ acțiunea a fost admisă numai în parte, respectiv numai pentru sumele de 250,18 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de pază al pădurii pentru anul 2012 și suma de 34,27 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente anului 2012.
În aceste condiții apelul este nefundat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamanta R. N. a Padurilor – R. prin Directia S. Iasi, cu sediul în Iași, .. 2 împotriva sentinței civile nr. 1508 din 04.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 03.07.2015
Președinte, O. I. | Judecător, P. T. | |
Grefier, F. L. I. |
OII 07.01.2016 4 ex
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 30-06-2015, Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 419/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
