Contestaţie la executare. Decizia nr. 1647/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1647/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 1647/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Noiembrie 2014
Președinte - I. D.
Judecător C. D.
Judecător C. R.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1647/2014
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI împotriva sentinței civile nr. 6908/2014 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata P. G. N., având ca obiect contestație la executare rejudecare.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea astăzi, când în aceeași compunere, a dispus:
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă 6908/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de intimată.
A fost admisă contestația la executare formulată de către contestatoarea P. G. N. în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI.
Au fost anulate titlul executoriu nr._ din 04.01.2013 și somația nr. 22/_ /_ din 14.01.2013, emise în dosarul de executare nr._.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea P. G. N., în contradictoriu cu A.N.A.F. - A.F.P. Iași, înregistrată pe rolul la data de 06.02.2013, sub nr. de dosar_ s-a solicitat instanței, ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună admiterea contestației la executare și să dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr._ al intimatei, anularea titlului executoriu nr. 158/10.03.2010 și a titlului executoriu nr. 138/10.03.2010 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat faptul că prin raportul de inspecție fiscală nr._/28.01.2010 au fost stabilite în sarcina acesteia obligații suplimentare e plată, în cuantum de_ lei și s-a emis Decizia nr. 56/29.01.2010 de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată. Se arată că deși au fost contestate aceste măsuri, intimata a emis titlurile executorii arătate și a început executarea silită, încălcând în acest fel dreptul de proprietate al contestatoarei.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 92/2003 și ale Codului de procedură Civilă.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea titlului executoriu nr. 158/10.03.2010 având în vedere că pentru contestarea acestuia există o altă cale procedurală prevăzută de lege. Pe fond, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
Prin sentința civilă nr. 7769/21.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsa excepția inadmisibilității contestației la executare formulată de către intimata Administrația Finanțelor P. a M. Iași ca neîntemeiată, a fost respinsa contestația la executare formulată de contestatoarea P. G. N., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a M. Iași și s-a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 246/21.02.2014 Tribunalul Iași a admis recursul formulat de contestatoare, casând în tot și trimițând cauza spre rejudecare.
În rejudecare dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30 aprilie 2014 sub nr._ .
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele aspecte:
Instanța a reținut că la data de 14.01.2013 intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI a emis titluri executoriu contestat în prezenta cauză, la aceeași dată fiind emisă și somația nr. 22/_ /_, prin care contestatoarei i se pune în vedere să plătească suma de 583 lei, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente.
Documentele prin care s-a evidențiat suma de plată sunt decizia nr. 6085 din 31.05.2012 și decizia accesorie nr. 6085 din 31.05.2012 (filele 26 și 27 dosar de fond) comunicate contestatoarei la data de 14.06.2014.
În drept, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În consecință, executarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii.
Titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Titlu de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În acest context, instanța reține că titlul executoriu îndeplinește condițiile legale pentru a fi pus în executare.
Pentru a fi pus în executare este necesară comunicarea titlului executoriu potrivit dispozițiilor legale. Așa cum rezultă din dosarul de executare titlul executoriu a fost comunicat contestatoarei prin procesul verbal de afișare nr. 56/21.01.2013.
Potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Prin dispozițiile alin. 4 art. 44 din Codul de procedură fiscală, se reține că, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Este adevărat, comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Redând în esență textul art. 92 din Codul de procedură civilă, rezultă că, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. În lipsa persoanelor arătate în alineatul precedent ori nu voiesc ori nu pot să semneze „adeverința de primire”, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Analizând și coroborând dispozițiile legale sus citate în materia ce reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, este de reținut că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, este adevărat, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, însă, trimiterea expresă la dispozițiile dreptului comun „Codul de procedură civilă” pe segmentul comunicării actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, stabilește ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar, în modalitățile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. și numai în subsidiar dacă nu s-a realizat comunicarea actului,se poate apela la modalitatea comunicării prin publicitate.
A accepta că actul administrativ fiscal poate fi comunicat legal direct și exclusiv prin publicitate, fără ca, în prealabil, să se încerce comunicarea acestuia într-una din modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c din Codul de procedură fiscală, echivalează cu a admite că legea a reglementat un singur mod de comunicare care, fără să ofere garanții minime cu privire la opozabilitatea actului față de destinatar, dă naștere cu ușurință abuzului.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că intimata a procedat la comunicare exclusiv prin publicitate a titlului executoriu nr._ din 04.01.2013 și a somației nr. 22/_ /_ din 14.01.2013, având drept debitoare pe contestatoarea P. G. N..
Față de cele expuse anterior, instanța a apreciat că necomunicarea somației și titlului executoriu către contestatoare atrage nulitatea executării silite demarate împotriva acesteia, motiv pentru care a admis contestația și a anulat titlu executoriu nr._ din 04.01.2013 și somația nr. 22/_ /_ din 14.01.2013, precum și actele de executare ulterioare emise în baza acestora în dosarul de executare nr._. .
Reținând culpa procesuală a intimatei în declanșarea și derularea prezentului proces, instanța, față de cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, va face aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, partea căzută în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată, însă doar în măsura în care aceste cheltuieli au fost dovedite. Constatând că la dosar nu există dovada efectuării de către contestatoare a unor cheltuieli de judecată (alte decât taxa judiciară de timbru), instanța va respinge ca neîntemeiată cererea.
Instanța a respins, ca fiind neîntemeiată și cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru în contextul în care art. art. 23 Legea 146/1996 prevede o procedură specială de restituire a acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, recalificat ca recurs, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași- Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași.
Recurenta arată că toate aspectele reținute de prima instanță sunt eronate fiind greșit interpretate disp. art. 44 al.2 c.proc.fiscală care a fost modificat de O.U.G.29/2011. Susține recurenta că a comunicat actul de executare, titlul executoriu și somația de plată prin poștă cu confirmare de primire, existând dovada în acest sens. Admiterea contestației la executare, arată recurenta, nu echivalează cu anularea creanțelor datorate de intimtă și este în imposibilitate de a modifica nivelul creanței în lipsa unei hotărâri a instanței de contencios administrativ.
A solicitat admiterea recursului și a depus la dosar înscrisuri.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare.
Intimata a arătat că sentința primei instanțe a fost urmareadeciziei civile 246/2014 prin care s-a casat prima sentință pronunțată și s-a dispus trimiterea cauzei în rejudecare. Consideră intimata că greșit a declarat creditoarea apel deoarece calea corectă de atac este recursul, executarea silită începând sub imperiul legii vechi. Mai arată intimata că recursul nu este motivat. Pe fond, intimata a susținut că recurenta este de rea credință deoarece i-a transmis sentința civilă 2471/14.06.2013 a Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ prin care a fost anulată decizia de impunere 6085/2012 și decizia_/2012. În această situație, intimata consideră că recurenta ar fi trebuit să-și retragă recursul care este nefundat și solicită respingerea lui. A depus la dosar copia cererii înregistrată sub nr._/3.09.2014.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, potrivit disp. art. 304 indice 1 c.proc.civilă, Tribunalul constată recursul întemeiat.
Din actele depuse la fondul cauzei rezultă că pe numele contestatoarei intimate a fost emisă somați 22/_ /_ în baza titlului executoriu_/14.01.2013. Anterior a fost emisă decizia de impunere 6085/31.05.2012. Decizia a fost comunicată contestatoarei intimate la data de 14.06.2012, potrivit dovezii de la fila 28 dosar fond, prin poștă fiind semnată de aceasta.
Această dovadă de comunicare nu a fost observată de prima instanță care a apreciat greșit că actul de impunere a fost comunicat exclusiv prin publicitate contestatoarei.
Actul depus în recurs de recurentă în acest sens, se referă la comunicarea din 22.01.2013, însușită de intimată în cursul judecării cauzei pe fond, în întâmpinare.
Prin urmare, motivul de nulitate a actelor de executare reținut de instanța de fond este neântemeiat iar recursul este fondat și va fi admis.
Sunt irelevante susținerile intimatei din întâmpinare referitoare la sentința civilă 2471/14.06.2013 a Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ deoarece nu constituie motiv de nulitate a actelor de executare silită. Oportunitatea derulării în continuare a executării silite va fi apreciată de creditoare, debitoarea având deschisă calea legală a contestației în situația în care apreciază că nu sunt respectate dispozițiile legale.
Urmează astfel, a fi admis recursul declarat și potrivit art. 312 al.3 c.proc.civilă, va fi modificată în parte sentința primei instanțe.
Rejudecând pe fond cauza, în raport de considerentele anterior expuse, va fi respinsă contestația la executare.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata Direcția Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 6908 din 14.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatoarea P. G. N. în contradictoriu cu intimata Direcția Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași.
Menține restul dispozițiilor ce nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2014.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. C. |
Red. D.C.
Tehnored. D.C. + C.D.
4 EX./18.03.2015
Jud. fond. M. N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 408/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 410/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
