Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 331/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 331/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 331/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Martie 2015
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 331/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent V. C., recurent V. E., recurent V. C. la Cabinet Avocat P. D., recurent V. E. la Cabinet Avocat P. D. și pe intimat H. AL. S., intimat R. AL. M. - D., intimat C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE F. F. DE PE L. PREFECTUTA JUD. IAȘI, intimat R. G., intimat R. S., intimat R. M., intimat R. C., intimat R. G., având ca obiect fond funciar constatare nulitate T.P..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 24 februarie 2015, când din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 3 martie 2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constata;
Prin sentința civilă nr._/16. 12. 2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins excepția lipsei coparticipării procesuale pasive. S-a admis excepția lipsei de interes.
S-a respins cererea reclamanților V. C. și V. E., ambii cu domiciliul în ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâții H. Al. S., R. Al. M., ambii cu domiciliul în ., jud. Iași și C. jud. Iași de fond funciar, fiind formulată de persoane lipsite de interes.
Au fost obligați reclamanții la plata către pârâtul H. Al. S. a sumei de 3000,00 lei (câte 1500,00 lei fiecare), reprezentând c/v onorariu apărător ales, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Stabilind ordinea de prioritate în soluționare instanța s-a referit mai întâi la excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, pe care a respins-o ca neântemeiată, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.47 C. proc. civ., mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
Din textul citat, care reglementează litisconsorțiul sau coparticiparea procesuală reiese că în conformitate cu poziția părților aceasta, poate fi activă, pasivă sau mixtă. Deși, în principiu, în funcție de rolul voinței părților în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situații în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară.
Cum în speță în acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._/06.11.2009, au calitatea de părți atât beneficiarii reconstituirii cât și C. jud.Iași de fond funciar care l-a emis, față de care instanța trebuie să constate o eventuală nevalabilitate a înscrisului nu se impune introducerea în proces și a Comisiei locale de fond funciar M. raportat la considerentele anterioare, astfel că excepția este neîntemeiată
Pe de altă parte, pentru a putea promova o acțiune în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate este necesar ca persoana reclamantă să justifice un interes, care să fie legitim, personal, născut și actual după cum reiese din disp. art. III alin 2 din Legea nr.169/1997, cu modificări și completări.
Instanța constată din cuprinsul adresei de răspuns nr._/26.11.2013 a Primăriei comunei M. (f.167) faptul că în speță a fost reconstituit anterior dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 3,46 ha, deținut în baza registrului agricol din perioada cooperativizării de numita V. C.A., autoarea reclamantului V. C., precum și pentru suprafața de 3,34 ha din totalul de 3,67 ha teren, înscris în registrul agricol al numiților R. I. G. și R. C., autorii reclamantei V. E..
De asemenea, se reține faptul că pe numele moștenitorilor lui V. A. au fost emise mai multe Titluri de proprietate pentru întreaga suprafață de 3,46 ha reconstituită, în timp ce după autorii R. G. și R. C. moștenitorii au beneficiat de emiterea Titlului de proprietate nr._/2000 cu suprafața de 2,9655 ha.
În ce-i privește reclamanții au invocat faptul că suprafața de 5400 mp teren, din Titlul de proprietate emis pe numele pârâților le aparține, ca urmare a faptului că pe acesta se află amplasate mai multe construcții pe care le-au cumpărat la licitație și, pe de altă parte, acest teren se învecinează cu suprafața deja reconstituită, însă atât timp cât ei nu au făcut în primul rând dovada faptului că au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în privința suprafeței de teren pretinse nu se poate întrezări existența unei validări sau a demersurilor efectuate în vederea punerii în posesie.
Astfel, în condițiile în care reclamanții nu au dovedit care este folosul practic urmărit și implicit interesul lor în formularea prezentei acțiuni, instanța va admite excepția lipsei de interes și va respinge cerera pentru considerentele arătate.
Totodată, ținând seama de disp. art. 274 C.p.c instanța va obliga reclamanții la plata către pârâtul H. S. a sumei de 3000,00 lei, reprezentând c/v onorariu apărător ales ( câte 1500,00 lei fiecare), cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții V. C. și V. E. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prima instanță a reținut în mod greșit că nu justifică un interes legitim și că nu au dovedit folosul practic urmărit, implicit interesul în promovarea acțiunii. Susțin recurenții că au făcut dovada cu înscrisuri că au cumpărat hale și grajduri, iar terenul pe care sunt amplasate construcțiile a fost trecut în titlul de proprietate al pârâților a cărui nulitate au solicitat-o.
Au făcut dovada ca mai au de primit 9800 metru pătrați ca urmare a cererilor de reconstituire, cereri făcute în nume personal și nu în calitate de moștenitori ai defunctei V. A., iar cererea de reconstituire nu a fost soluționată nici până în prezent.
Evident, interesul practic este acela de a li se reconstitui și elibera titlu de proprietate pentru terenul pe care se află construcțiile proprietatea lor.
De asemenea, conform deciziei nr. 15 a ÎCCJ pronunțare într-un recurs în interesul legii, s-a statuat ca are interes chiar si o persoana care nu a formulat cerere de reconstituire în baza legilor fondului funciar.
Intimatul H. Al. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că sentința primei instanțe este temeinică și legală.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca recursul este neîntemeiat motivat de considerentele ce se succed:
Prima instanță a realizat o analiză judicioasă a situației de fapt dedusă judecății, raportat la dispozițiile legale incidente in cauză și în consecință a pronunțat o soluție temeinică și legală, pentru considerentele pe care le-a expus în motivarea hotărârii și pe care instanța de control judiciar și le însușește.
Raportat strict la critica recurenților, instanța de control reține că disp. art. III al.2 din legea 169/1997 prevăd că pot dobândi calitatea de reclamant în cauze ce au ca obiect constatarea nulității absolute a unor titluri de proprietate, acele persoane care justifică un interes legitim, prin aceasta înțelegând încălcarea drepturilor și intereselor reclamanților .
Astfel de persoane sunt acelea care au fost prejudiciate prin acte de constituire ori reconstituire a dreptului de proprietate.
În speța de față, apelanții reclamanți trebuie să-și justifice interesul-dreptul fie printr-un alt titlu de proprietate sau un alt act prin care dovedește că i-a fost recunoscut în condițiile legii 18/1991 dreptul ce îi este lezat prin titlul a cărui anulare o cer sau să facă dovada că a fost validat sau pus în posesie asupra terenului pe care îl cer.
Faptul că apelanții au susținut că mai au de primit 9800 m.p. ca ur,are a cererilor de reconstituire făcute în nume personal si nu în calitate de moștenitori ai vreunui defunct, nu este de natură să le justifice un interes în cauză, în condițiile în care nu li s-a eliberat adeverință de proprietate, nu au fost validați cu această suprafață de teren și nici nu au fost puși în posesie. Nu au făcut nici un fel de dovezi în sprijinul susținerilor lor, deși art. 294 Cod procedură civilă impune acest lucru.
Faptul că ar fi cumpărat niște construcții amplasate pe un teren ce a fost reconstituit în proprietatea altor persoane, nu justifică interesul recurenților, în sensul conferit de dispozițiile legii 169/1997, de a solicita constatarea nulității titlului acestor persoane .
În altă ordine de idei, tribunalul reține că dispozițiile statuate prin recursul în interesul legii – decizia nr. 15/2011 a ÎCCJ nu au legătură cu prezenta cauză în condițiile în care prin această decizie s-a stabilit că Regia națională a Pădurilor – Romsilva are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere; Regia națională a Pădurilor – Romsilva are calitate procesuală activă de a formula acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată.
Prin urmare pentru toate aceste considerente instanța va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenții V. C. și V. E. împotriva sentinței civile nr._/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă ;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții V. C. și V. E. împotriva sentinței civile nr._/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții V. C. și V. E. în solidar să plătească intimatului H. S. suma de 1.860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
Red. Judec. S.M.
Tehnored. 2 ex. gr. I.B. /16. 09.2015
Judecător fond C. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 325/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 318/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
