Contestaţie la executare. Decizia nr. 325/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 325/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 325/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Martie 2015
Președinte - A. M. C.
Judecător - D. M.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 325/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul R. A. în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI, intimat C.A.S IAȘI, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu s-au prezentat părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, după care:
Având în vedere solicitarea de judecare a cauzei în lipsa părților, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5961/23.04.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Casa de Asigurări de Sănătate Iași; s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul R. A. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași; s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul R. A. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași; s-a dispus anularea actelor de executare întocmite de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași pentru suma de 430 lei; s-a respins cererea contestatorului de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul de mai sus contestatorul R. A., astfel cum a fost completată ulterior, a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, anularea actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr._/2013, stabilirea sumei reale de plată și îndreptarea corespunzătoare a executării, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că în mod eronat s-au stabilit sume de plată în sarcina sa și că nu are cunoștință despre titlurile executoriii respective.
În drept, art. 172 și urm. C.proc.fiscală, art. 711 și urm. C.proc.civ.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației arătând că a preluat dosarul fiscal în baza OUG nr. 125/2011 iar actele de executare nu sunt afectate de vicii.
Intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației. A invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive prin raportare la OUG nr. 125/2011.
La dosar au fost depuse copii de pe actele dosarului de executare.
Analizând lucrările cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza unor decizii de impunere emise de Casa de Asigurări de Sănătate Iași, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a emis la 14.01.2013 și 06.03.2013 somație și titlu executoriu pentru suma de 9442 lei și pentru suma de 430 lei ( f. 28-31 dosar).
Potrivit art. V din OUG nr. 125/2011,
(1) Începând cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
(2) Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie-30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată, pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade.
(4) Începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012. Predarea-preluarea se face până la data de 30 septembrie 2012, pe titluri de creanță și pe scadențe, pe baza protocolului de predare-primire și a următoarelor documente:
a) înscrisuri în care sunt individualizate creanțele datorate și neachitate până la data predării-preluării și care reprezintă titluri executorii;
b) situația soldurilor contribuțiilor stabilite până de data de 30 iunie 2012 și neîncasate până la aceeași dată;
c) o copie a titlurilor în care sunt individualizate plățile anticipate stabilite pentru anul 2012;
d) orice alte informații disponibile, necesare urmăririi și verificării sumelor datorate.
(5) Procedura de predare-primire a documentelor și informațiilor prevăzute la alin. (4) va fi aprobată prin ordin comun al ministrului finanțelor publice, al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății, în termen de 30 zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(6) Sumele reprezentând contribuțiile prevăzute la alin. (1), inclusiv dobânzile, penalitățile de întârziere sau majorările de întârziere, pentru care dreptul de a stabili și/sau dreptul de a cere executarea silită s-au prescris până la data preluării în administrare a acestora de către Agenția Națională de Administrare Fiscală rămân în responsabilitatea caselor de asigurări sociale.
(7) După stabilirea contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice potrivit alin. (2), casele de asigurări sociale transmit Agenției Naționale de Administrare Fiscală o copie a titlurilor în care sunt individualizate.
10) Pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență, aferente creanțelor prevăzute la alin. (4), Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Prezenta cerere este o contestație la executare, potrivit denumirii și întemeierii în drept, îndreptată împotriva actelor de executare menționate (somație și titlu executoriu) emise de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași. Pe de o parte, nu este pus în discuție nici un act emis de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași, iar pe de altă parte, în cadrul unei contestații la executare nu pot fi discutate aspecte de fiind privind existența și întinderea debitului stabilit prin deciziile de impunere emise de această intimată (nu se poate stabili o altă sumă de plată precum solicită contestatorul), pentru că, în acest scop, contestatorul are deschisă calea contestației împotriva deciziei de impunere ca și act administrativ fiscal potrivit art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, la organul administrativ fiscal și ulterior la instanța de contencios administrativ. În consecință instanța va admite excepția și va respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul contestației în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, instanța de fond a reținut că unicul motiv de nelegalitate, privind legalitatea executării silite ca atare, se referă la comunicarea titlurilor prin care au fost stabilite sumele de plată, respectiv a deciziilor de impunere. Decizia privind suma de 9442 lei a fost comunicată potrivit dovezii de la fila 35 dosar la domiciliul pe care contestatorul îl avea în mai –iunie 2012, Iași, ., nr.4 însă contestatorul, avizat de oficiul poștal, nu s-a prezentat pentru ridicarea corespondenței și ulterior prin publicitate pe pagina de internet a Casa de Asigurări de Sănătate Iași. În aceste condiții, contestatorul suportă riscul omisiunii de ridicare a corespondenței, iar comunicarea a actului administrativ fiscal este valabilă potrivit art. 44 C.proc.fiscală interpretat în lumina Deciziei Curții Constituționale nr.536/28.04.2011 publicată în M. Of. la 07.07.2011, în sensul că este valabilă comunicarea prin publicitate (numai) dacă în prealabil nu a fost posibilă comunicarea în alte forme dintre acelea menționate.
Pe de altă parte însă, în privința sumei de 430 lei, nu s-a făcut dovada că s-ar fi încercat comunicarea prin alte forme înainte de comunicarea prin publicitate, încât aceasta în sine nu reprezintă o comunicare valabilă. Instanța reține că nu se putea declanșa executarea silită înainte de a se comunica contestatorului decizia de impunere valorând titlu de creanță și înainte de expirarea termenului de plată a sumelor respective ci numai în caz de depășire a scadenței titlul de creanță putea deveni titlu executoriu ( art. 110-111, 141 C.proc.fiscală). Potrivit OUG nr. 125/2011 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași urma să dispună de toate înscrisurile necesare pentru a aprecia dacă poate declanșa executarea silită sau avea posibilitatea de a le solicita. Or, din cuprinsul întâmpinării rezultă că intimata nu a înțeles să verifice documentele care atestă comunicarea deciziei de impunere privind suma de 430 lei înainte de a declanșa executarea silită și nici nu a făcut această dovadă pe parcursul judecății, iar eventualele disfuncții în relația dintre diversele instituții implicate nu este imputabilă contestatorului.
În consecință, în baza art. 172 și urm. Cod procedură fiscală și 711 și urm. C.proc.civ, instanța a admis în parte contestația și a dispus anularea actelor de executare întocmite pentru suma de 430 lei.
Instanța a respins cererea contestatorului de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, constatând că singura cheltuială dovedită se referă la taxa de timbru, iar cu privire la aceasta contestatorul are posibilitatea de a solicita restituirea potrivit OUG nr. 80/2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, contestatorul R. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul modului de soluționare a cererii având ca obiect cheltuielile de judecată. În motivarea apelului, contestatorul a susținut că instanța de fond a procedat în mod nelegal la respingerea cererii de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În aceste sens, consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, care statuează că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Față de dispozițiile legale menționate, de cererea expresă formulată de contestator cât și de împrejurarea că pârâta s-a aflat în culpă procesuală, consideră că este îndreptățit să recupereze cheltuielile de judecată.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond.
Prin întâmpinarea formulată, intimata D.G.R.F.P. Iași – A.J.F.P. Iași a solicitat respingerea apelului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimata a arătat că Apelantul solicită modificarea sentinței civile nr.5961/2014, pronunțata de Judecătoria Iași, deoarece instanța de fond nu i-a acordat cheltuielile de judecata constând in taxa de timbru. Solicită respingerea apelului, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 274 alin.1 din Cod proc.civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuală sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli. In cazul instituției intimate nu este îndeplinita nici una din aceste condiții. De asemenea, nici reaua-credința sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina AJFP Iași pentru ca aceasta sa fie obligată la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, in conformitate cu prevederile art. 45 lit. f din Ordonanța de urgenta nr.80/2013, un contestator are dreptul de a-si recupera cheltuielile reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar achitate in cadrul unei contestații la executare doar printr-o cerere de restituire adresata instanței când contestația la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitivă. Este de principiu că legea generală se aplică in orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special si derogatoriu, instituind in anumite materii reglementari speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun, prin prevederi de stricta interpretare si aplicare. În acest context, in speță, se aplica dispozițiile Ordonanței de urgenta nr.80/2013, care conțin prevederi speciale, derogatorii de la normele de drept comun in privința restituirii taxei de timbru părții care a câștigat procesul, înlăturând astfel incidența dispozițiilor prevăzute de Codul de procedură civilă.
În această fază procesuală nu au fost administrate probe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prins prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată neîntemeiat apelul formulat.
Cheltuielile de judecată efectuate de contestatorul R. A. la prima instanță constau în taxa de timbru în cuantum de 194 lei corespunzătoare exercitării dreptului la acțiune în contestația la executare conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 în vigoare la momentul introducerii acțiunii (03.06.2013).
Potrivit art. 23 alin. 1 lit. e din Legea 146/1997, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă. Aceeași dispoziție se regăsește și în O.U.G. 80/2013, în vigoare la momentul pronunțării sentinței apelate (art. 45 alin. 1 lit. f).
În aceste condiții, tribunalul notează că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă invocate de apelant, ci prevederile legii speciale, sus-enunțate.
În considerarea celor expuse, tribunalul constată că sunt neîntemeiate criticile aduse de contestator sentinței primei instanțe sub aspectul modului de soluționare a capătului de cerere având ca obiect cheltuielile de judecată, astfel că, în baza art. 477 – 480 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul declarat și va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatorul R. A. împotriva sentinței civile nr.5961/23.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.03.2015.
Președinte, A. M. C. | Judecător, D. M. | |
Grefier, O. S. |
Red. A.M.C.
Tehn. M.M.D.
5 ex./02.10.2015
Judecător fond O. I. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 302/2015. Tribunalul IAŞI | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 331/2015.... → |
|---|
