Contestaţie la executare. Decizia nr. 1176/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1176/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 1176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Decembrie 2014
Președinte - G. C.
Judecător - I. E. B.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1176/2014
Pe rol fiind pronunțarea cererii de apel formulată de D.G.R.F.P. Iași - Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași -D.G.F.P. Iași împotriva sentinței civile nr._/17.10.2013 a Judecătoriei Iași, în contradictoriu cu intimatul P. I., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 15.12.2014, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 22.12.2014, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite contestația la executare formulată și modificată ulterior de contestatorul P. I., din Iași, ., nr. 5A, în contradictoriu cu intimata ANAF – Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași, cu sediul în Iași, .. 26 și în consecință:
Dispune anularea executării însăși și a tuturor actelor de executare silită începute în dosarul de executare nr._/23.04.2013, precum și a titlului executoriu nr._/06.03.2013 și a somației nr. 22/30.02.2013, acte de executare comunicate ulterior înștiințării de poprire, respectiv la data de 27.05.2013.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 194,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. ”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr._ /213, modificată ulterior, contestatorul P. I., în contradictoriu cu intimata ANAF – Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași, a solicitat anularea executării însăși și a tuturor actelor de executare silită începute în dosarul de executare nr._/23.04.2013, inclusiv cele precizate în cererea de modificare a contestației la executare depusă la dosar la data de 03.06.2013, cu precizarea ulterioară că nu mai solicită suspendarea executării silite, solicitate inițial.
Contestația la executare a fost legal timbrată.
În motivarea contestației la executare se arată că au fost formulate de către contestator două contestații la executare, ce au fost admise, fiind anulate atât actele de executare efectuate împotriva sa de către intimată, cât și titlul executoriu nr._/27.12.2011, însă, cu toate acestea, intimata i-a comunicat o altă înștiințare de poprire în data de 10.05.2013, ce face obiectul prezentei contestații la executare.
Legal citată, intimata, prin reprezentanții săi legali, a depus la dosar întâmpinare, prim care a solicitat respingerea contestației la executare, deoarece executarea silită a fost declanșată în baza a 3 decizii emise de CAS Iași, decizii care au la bază declarațiile de venit depuse de contestator, care figurează ca persoană fizică ce a obținut venituri din activități independente, venituri supuse impozitării, conform prevederilor Codului fiscal, contestația administrativă fiindu-i respinsă prin Decizia nr. 44/07.02.2013, iar acțiunea formulată la Tribunalul Iași nefiind încă soluționată.
Prin concluziile pe fondul cauzei de la termenul de judecată din data de 10.10.2013,când intimata a fost legal citată, contestatorul a invocat și necomunicarea legală a actelor de executare, arătând că majoritatea actelor de executare au fost comunicate prin publicitate.
În probațiune au fost depuse la dosar acte și înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, fără ca mai întâi să încerce comunicarea actelor de executare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform ordinii de prioritate stabilite prin art. 44 din OG nr. 92/2003 rep., privind Codul de procedură fiscală, intimata a comunicat actele de executare efectuate împotriva contestatorului direct prin publicitate.
Deși acțiunea contestatorului de anulare a deciziei de impunere a fost respinsă, la fel ca și contestația administrativă împotriva respectivei decizii, acțiunea nu a fost soluționată definitiv, dosarul nr._ fiind pe rolul Curții de Apel Iași, în recurs.
Cum însă actele de executare contestate de către contestator prin contestația la executare de față nu a fost comunicate acestuia cu respectarea disp. art. 44 din OG nr. 92/2003 rep., instanța constatând că este întemeiată contestația, urmează să o admită, dispunând în sensul celor solicitate de către contestator.
Văzând și disp. art. 453 C.pr.civ. și că onorariul apărătorului contestatorului nu a fost precizat și nici dovedită achitarea lui, cu vreun înscris, instanța va obliga pe intimată la plata către contestator a contravalorii taxelor de timbru aferente prezentei contestații la executare.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal intimata care a arătat că actele de executare au fost comunicat prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, iar conform prevederile Legii nr. 95/2006, in calitate de persoana care exercita o profesie libera, contestatorul avea obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate declarațiile privind obligațiile ce ii revin fata de fond si dovada plătii contribuțiilor.
Apelanta a mai susținut că greșit a fost obligată la plata a cheltuielilor de judecată, contestatorul având posibilitatea să solicite restituirea taxei de timbru în cazul admiterii contestației la executare printr-o hotărâre irevocabilă.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată următoarele:
Prin cererea adresată primei instanțe contestatorul P. I., în contradictoriu cu intimata ANAF – Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași, a solicitat anularea executării însăși și a tuturor actelor de executare silită începute în dosarul de executare nr._/23.04.2013 .
Din actele dosarului, Tribunalul reține că la data de 31.12.2012 apelanta a emis pe numele contestatorului decizia nr._ privind accesorii în cuantum de 3750 lei pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Pentru comunicarea deciziei nr._/31.12.2012, apelanta depus la dosarul cauzei dovada îndeplinirii procedurii de comunicare prin publicitate.
În baza deciziei nr._/31.12.2012, au fost emise acte de executare silită în vederea recuperării debitului de 3750 lei.
Potrivit disp. art. 44(2) din OG 92/2003, modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANȚA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011, forma în vigoare la data emiterii deciziei de impunere din data de 31.10.2011, „Actul administrativ fiscal se comunicã prin poștã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire. (2^1) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã prin modalitatea prevãzutã la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunicã utilizând cel puțin unul dintre urmãtoarele mijloace: a) prin remiterea acestuia de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacã se asigurã primirea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal; b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanțã, dacã se asigurã transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. (2^2) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1), aceasta se realizeazã prin publicitate.
Astfel, prima modalitate de comunicare, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la alin 2, constând în comunicarea prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, comunicarea în modalitatea prevăzută la alin 2 indice 1 fiind posibilă numai în cazul în care se face dovada că nu a fost posibilã comunicarea actului administrativ fiscal prin modalitatea prevãzutã la alin. 2, iar comunicarea prin publicitate prevăzută la alin 2 indice 2 este posibilă doar când comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1).
În speță, Tribunalul constată că apelanta nu a făcut dovada comunicării legale a deciziei nr._/31.12.2012 având în vedere că a depus doar dovada îndeplinirii procedurii de comunicare prin publicitate, motiv pentru care executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care respectă condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, atât timp cât nu s-a făcut dovada comunicării titlului de creanță.
Conform dispozițiilor art. 453 N.C.p.c .partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Textul de lege menționat dă dreptul părții care a câștigat litigiul să solicite plata cheltuielilor de judecată.
De la această regulă, articolul 45 lit. f din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instituie excepția în sensul că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile legii speciale care instituie o modalitate diferită de recuperare a cheltuielilor de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru achitate pentru o cerere având ca obiect contestație la executare admisă în mod definitiv, Tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiilor generale prevăzute de art. 453 N.C.p.c
Pentru aceste considerente, Tribunalul urmează a admite apelul formulat de apelul formulat de DGFP IAȘI - Administrația Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul respingerii cererii contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de DGFP IAȘI - Administrația Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
Respinge cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.12.2014.
Președinte, G. C. | Judecător, I. E. B. | |
Grefier, N. E. |
Red/tehnored G.C.
4ex/05.02.2015
Jud. fond Mariane O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1816/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 302/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
