Contestaţie la executare. Decizia nr. 1277/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1277/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 1277/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Octombrie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1277/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către H. E. împotriva sentinței civile nr. 9266 din 17 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. A M. Iași, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 25 septembrie 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 9266/17.06.2013 Judecătoria Iași a respins contestația la executare formulată de contestatoarea H. E. împotriva titlului executoriu nr._/14.01.2013 și somației nr.22/30/1 /2013/_, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a M. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Sub nr._ /06.02.2013 a fost înregistrată pe rolul instanței contestația formulată de contestatoarea H. E. în contradictoriu cu intimatul M.F.P-ANAF - A.F.P. a mun. Iași, prin care a solicitat anularea Titlului executoriu nr._/14.01.2013 și a somației de plată aferentă, emise pentru suma de 4854,00 lei, întrucât sunt nelegale.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivare contestatoarea a arătat că au fost emise de intimată pe numele ei Titlul executoriu și somația de plată menționate, pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate, stabilindu-se în sarcina sa obligația de a achita suma totală de 4854,00 lei, însă decizia de impunere ce constituie titlu de creanță a fost comunicată prin publicitate, prin afișare concomitentă la ușa instanței și pe pagina de internet, nefiind respectate disp. art. 44 C.pr.fiscală.
A invocat contestatoarea disp. art.21 coroborate cu cele ale art.168 alin.3 C.pr. fiscală precum și art.137 alin.3 C.pr.fiscală, dar și pe cele ale art. 92 C.p.c, privind modalitatea de înmânare a citației, arătând, în esență, că titlul executoriu nu poate fi comunicat legal direct și exclusiv prin publicitate, fără a se apela anterior la modalitățile prevăzute de art. 44 alin.2 lit. a, b, c, C.pr.fiscală.
A mai menționat că nu-i sunt aplicabile disp. art.257 lit. b din Legea nr.95/2006, în baza cărora a fost emis titlul executoriu contestat, întrucât a desfășurat o activitate liberală în regim de întreprindere familială, astfel că, nefiind persoană juridică, nu-i este opozabilă suma imputată prin actul administrativ fiscal fără a avea cunoștință de sumele de plată stabilite în sarcina sa .
În drept a invocat disp.art.399 și urm. C.p.c.
În susținerea acțiunii au fost anexate copii după Titlul executoriu nr._/14.01.2013 și somația de plată aferentă (f.5-6).
La primul termen de judecată instanța de fond a dispus rectificarea citativului, citând în calitate de intimat A.F.P. a mun. Iași, ca organ emitent al înscrisurilor contestate.
Legal citată, intimata a formulat și a depus întâmpinare, prin care a invocat, în primul rând, excepția inadmisibilității contestației la executare raportat la prev. art. 172 alin.3 din OG nr.92/2003, cu mențiunea că actele contestate au fost întocmite în baza deciziei de impunere nr.4923/31.05.2012 emisă de CAS Iași, prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 5821,00 lei către bugetul de asigurări de sănătate, la care se adaugă accesorii pentru întârziere la plată, de 873,00 lei respectiv de 4722,00 lei, iar potrivit art.205 și urm. C.pr.fiscală împotriva deciziei de impunere se putea promova contestație la organul fiscal emitent și, în cazul respingerii, acțiune în contencios administrativ la Tribunalul Iași .
Referitor la fondul cauzei intimata a arătat că Legea nr.95/2006 a instituit în sarcina oricărei persoane ce desfășoară activități independente obligația expresă și absolută de a depune declarații de asigurări de sănătate, precum și de a achita trimestrial contribuțiile datorate în baza acestora, iar în urma verificărilor întreprinse în baza de date a ANAF –AFP Iași au fost identificate persoane ce aveau declarate deschise activități independente fără a comunica acest aspect la CAS Iași.
Astfel, a precizat intimata, contestatoarea figurează cu declarația 6103/31.05.2012, iar creanțele transmise de CAS Iași au avut la bază declarațiile estimative de venit depuse de aceasta, ce figurează ca PFA, având obiect comercializarea de băuturi alcoolice/baruri etc. activitate supusă impozitelor .
Nu în ultimul rând, a invocat intimata disp. Deciziei Curții Constituționale nr.243/17.02.2011, ce statuează obligativitatea contribuției pentru asigurări sociale, ce se analizează în legătură cu principiul solidarității, ambele reprezentând o expresie a prevederilor constituționale, iar principiul liberei alegeri instituit de art. 208 alin.3 din lege nu poate fi interpretat în sensul nealegerii vreunei case de asigurări, cu mențiunea că, în speță, contestatoarea a încălcat disp. art.81 din OG nr.92/2003 și art.215 din Legea nr.95/2006, iar accesoriile la debit au fost calculate potrivit art. 119 și art.20 din OG nr.92/2003.
Cu adresele înregistrate sub nr. 4274/14.03.2013 și 4274/20.03.2013 intimata a înaintat înscrisuri constând în copii certificate ale înscrisurilor ce formează dosarul de executare (f.14-19, f.23-37).
La termenul din 24.04.2013, prin încheiere de ședință, instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității contestației, pentru motive expuse în acea încheiere.
La solicitarea instanței de fond, atât contestatoarea cat și intimata au depus pentru termenul din 10.06.2013 dovada de comunicare a somației și titlului executoriu, cu adrese înregistrate sub nr. 4274/07.06.2013 respectiv 4274/10.06.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța de fond a apreciat faptul că nu este întemeiată contestația la executare din următoarele considerente:
Potrivit disp. art.172 din OG nr.92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare „ (1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii….
… (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. „
Conform disp art. 141 C.pr.fiscală: ”Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
În speță, instanța de fond a constatat că a fost emisă de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Iași la data de 23.09.2011 decizia de impunere nr. 6103/23.09.2011(f.25) prin care, pe baza comunicărilor din partea ANAF, a calculat contribuția datorată de către contestatoarea H. E., cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 1868 lei, dobânzi de 1039 lei și penalități de întârziere de 264 lei, calculate pentru perioada ianuarie 2006-septembrie 2011, instituindu-se obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare, dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
Contrar celor susținute de contestatoare, instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosar reiese că actul administrativ fiscal menționat a fost comunicat cu scrisoare recomandată acesteia la data de 07.12.2011 (f.26), confirmându-se primirea prin semnarea recipisei de către fiul contestatoarei, astfel că organul fiscal poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ în condițiile în care acesta produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului astfel cum se arată în art. 45 din Codul de Procedură Fiscală.
În acest context, după transmiterea creanțelor de către CAS către ANAF - AFP Iași în baza disp. O.U.G. 125/2011, au fost emise somația și titlul executoriu contestate în cauză, de către cea din urmă.
Instanța de fond a mai reținut că atâta timp cât titlul de creanță, devenit executoriu, nu a fost contestat pe fond de H. E. conform procedurii speciale și la instanța de contencios administrativ și a apreciat că executarea silită în ceea ce privește sumele indicate în Decizia de impunere 6103/23.09.2011 a fost începută legal, considerente pentru care a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea H. E. considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
MFP- ANAF - A.F.P. lași susține că a facut dovada ca CNAS - CAS lași că a respectat prevederile art.44 alin.2 lit.a, b, c Cod proc.fiscala" si ca a comunicat actul administrativ fiscal prin intermediul serviciilor postale, anexand in acest sens si dovada comunicarii.
De asemenea, intimata sustine ca, la momentul emiterii si comunicarii deciziei de impunere art.44 alin.2 din OG nr.92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventa cu privire la modalitatile de comunicare a actelor administrative fiscale.
Insa textul instituit de O.G.29/2011 - modificarea si completarea codului de procedura fiscala prevede:
Conform alin.4 al art.44 din Codul de procedura fiscala, dispozitiile C.pr.civ. privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a C.pr.fiscala, dispozitiile art.90, 91 si 92 din C.pr.civ sunt aplicabile, cu exceptia dispozitilor privind comunicarea prin afisare.
Potrivit art. 92 din C.pr.civ înmânarea citatiei se va face personal celui citat, care va semna adeverinta de primire, agentul insarcinat cu inmanarea certificand identitatea si semnatura acestuia. Daca cel citat, aflandu-se la domiciliu, nu vrea sa primeasca citatia sau, primind-o, nu voieste ori nu poate sa semneze adeverinta de primire, agentul va Iasa citatia in mana celui citat sau, in cazul refuzului de primire, o va afisa pe usa locuintei acestuia, incheind despre acestea un proces-verbal.
Daca cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citatia, in primul caz, unei persoane din familie, sau, in lipsa, oricarei alte persoane care locuieste cu dansul, sau care, in mod ohisnuit, primeste corespondenta iar in celelalte cazuri adiministratorului, portarului, ori celui ce in mod obisnuit il inlocuieste; persoana care primeste citatia va semna adeverinta de primire, agentul certificandu-i identitatea si semnatura si incheind proces-verbal despre cele urmate. Daca persoanele aratate in alineatul precedent nu voiesc ori nu pot sa semneze adeverinta de primire, agentul va incheia proces-verbal, Iasand citatia in mana lor; daca cei aratati nu voiesc sa primeasca citatia sau sunt lipsa, agentul va afisa citatia, fie pe usa locuintei celui citat, fie daca nu are indicatia apartamentului sau camerei locuite, pe usa principala a cladirii, incheind de asemenea un proces-verbal despre toate acestea.
Prin urmare actul adiministrativ se comunica prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar.
Totodată, conform art. 44 C proc. Fiscal, acest titlu trebuie comunicat debitorului iar Curtea Constitutionala a Romaniei a retinut in Decizia nr.536/28.04.2011 ca prevederile art. 44 alin 3. Cod proc. Fiscal, care consacra posibilitatea comunicarii titlului prin publicitate, consacra o ultima si subsidiara modalitate de comunicare, folosita doar in cazul ineficientei celorlalte metode.
Astfel, recurenta consideră că în mod cu totul eronat instanta de fond retine ca actul administrativ fiscal nr.6103/23.09.2011 a fost comunicat cu scrisoare recomandata recurentei reclamante la 07.12.2011, confirmandu-se primirea prin semnarea recipisei de catre fiul contestatoarei.
Consideră că instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile art.44 din Cod proc. fiscală, în speță nu ar fi fost respectate condițiile prevăzute de lege pentru comunicarea actului administratrativ fiscal..
Potrivit art.44 din Codul de procedura fiscala actul adiministrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat printr-una din urmatoarele modalitati:
Prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului de catre acesta prin semnatura;
Prin remiterea, sub semnatură, a actului administrativ fiscal de catre persoanele împuternicite ale organului fiscal;
Prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu oonfirmare de primire precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia;
Prin publicitate.
Legea 95/2006, privind reforma in domeniul sanatatii nu prevede ca urmarirea silita sa poata fi executata daca nu exista un titlu de creanta. Cu alte cuvinte, daca nu exista contract de asigurare, nu exista nici creanta si, pe cale de consecinta, institutia de asigurare nu are cum sa pretinda executarea unui cetatean pentru o asa-zisa datorie. “Este real ca in cazul neachitarii sumelor FNUASS si a majorarilor de intarziere, Casa N. de Asigurari de Sanatale, prin casele judetene, procedeaza la masuri de executare silita.
In concluzie, recurenta solicita instantei admiterea recursului pentru motivele mai sus prezentate, anularea in tot a sentintei civile nr.9266/17.06.2013.
In drept a invocat, dispozitiile Codului de procedura civila si art.488 pct.8 ale Noului Cod de Procedură Civilă.
Intimata din recurs nu a depus întâmpinare și nici nu și-a trimis reprezentant în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere față de cererea de recurs.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin contestația formulată, H. E. a solicitat anularea Titlului executoriu nr._/14.01.2013 și a somației de plată aferentă, emise pentru suma de 4854,00 lei, considerând că sunt nelegale întrucât decizia de impunere ce constituie titlu de creanță ar fi fost comunicată prin publicitate, prin afișare concomitentă la ușa instanței și pe pagina de internet, nefiind respectate disp. art. 44 din Codul de procedură fiscală.
În mod corect a reținut instanța de fond din înscrisurile depuse la dosar (respectiv confirmarea de primire aflată în copie la fila 26 din dosarul de fond) că actul administrativ fiscal a fost comunicat prin scrisoare recomandată recurentei contestatoare H. E. la data de 07.12.2011, confirmându-se primirea prin semnarea recipisei de către fiul contestatoarei. Conform alin.4 al art.44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzator, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art.90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu exceptia dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
În aceste condiții, organul fiscal poate pretinde executarea obligației de către contribuabil prin actul administrativ întrucât acesta produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului conform art. 45 din Codul de Procedură Fiscală, iar titlul de creanță a devenit executoriu întrucât nu a fost contestat pe fond conform procedurii speciale la instanța de contencios.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă aplicabil în speță, va respinge recursul declarat de contestatoarea H. E. împotriva sentinței civile nr. 9266/17.06.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea H. E. împotriva sentinței civile nr. 9266/17.06.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.10.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M.M. T.P. A.C. I.G.
Redactat: A.C.
2 ex/07.01.2015
Judecător de fond: C. C., Judecătoria Iași
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1273/2014. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
