Fond funciar. Decizia nr. 1103/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1103/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 1103/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Aprilie 2013
Președinte - F. E. C.
Judecător – C. C. E.
Judecător- M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1103
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta C. J.. IAȘI DE F. F. împotriva sentinței civile nr._/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați G. ȘCOLAR A. M. K., C. L. M. DE F. F., P. . M. DE F. F., G. ȘCOLAR A. M. K., având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisie F.F.; obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 26.04.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.04.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr._/17.05.2012 Judecătoria Iași a dispus în sensul că:
„Admite plângerea principală formulată de către reclamantul G. Școlar A.”M. K.” cu sediul în . în contradictoriu cu pârâtele C. județeană de fond funciar Iași și C. L. M. de fond funciar și, în consecință:
Anulează hotărârea Comisiei județene Iași de fond funciar nr. 589/22.02.2011 și o obligă pe aceasta să reconstituie, în favoarea reclamantei, dreptul de proprietate pentru suprafața de 10,5 ha teren forestier, situată pe raza ., pe vechiul amplasament.
Admite excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților P. comunei M., C. locală de fond funciar M. și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G. Școlar ”M. K.”, invocate din oficiu cu privire la plângerea conexă și în consecință:
Respinge plângerea conexă formulată de reclamanții P. comunei M. și C. locală M. de fond funciar în contradictoriu cu pârâții C. județeană Iași de fond funciar și G. Școlar „M. K.”.
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Sub nr._ s-a înregistrat la Judecătoria Iași plângerea formulată de reclamantul G. Școlar A.”M. K.”, în contradictoriu cu pârâta C. județeană Iași de fond funciar și C. locală M. de fond funciar împotriva hotărârii nr. 589/2011 emisă de către prima pârâtă solicitându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10,5 ha teren.
Plângerea este scutită de timbru judiciar și taxă de timbru.
În motivare, reclamantul a precizat că, G. Școlar A. „M. K.” M., județul Iași, fostă Școală de Agricultură O. M. S., în conformitate cu Actul de Donație încheiat în datata de 18.02.1946, a moștenit de la Principesa O. M.S. suprafața de 20 ha teren situat în . se află instalată școala de agricultură Principesa O. M. S.”.
Conform certificatului nr. 1357/17.03.1994, la nr. Matricol 157 figurează Școala de Agricultură M. cu suprafața de 121,00 ha, în anul 1949, din care 10,5 ha pădure.
În condițiile Legii nr. 247/2005, G. Școlar a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren, C. locală de fond funciar M. a propus validarea cererii, C. județeană emițând Hotărârea de invalidare, motivat de faptul că. G. Școlar A. „M. K.” nu este continuatorul Școlii de Agricultură O. M. S. și nu se face dovada proprietății pentru această suprafață de teren.
Dovada proprietății „Grupului Școlar” se face cu înscrisuri, actul de la arhivele statului, actul de donație și martori care recunosc amplasamentul, astfel că în mod eronat C. Județeană, fără a analiza existența actelor doveditoare, pertinenta, veromisibilitatea și concludența acestora a emis Hotărârea de invalidare.
În drept au fost invocate prevederile art. 53 din Lg. 18/1991, art. 8(2) din Lg. 18/1991,a art. 6(1) din Lg.1/2000, Lg. 247/2005, HG 890/2005.
S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri(fila 42 dosar).
Prin întâmpinare, pârâta C. Județeană Iași de fond funciar a solicitat respingerea acțiunii.
S-a arătat că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
În drept au fost invocate prevederile Lg. 1/2000 modificată, Lg. 18/1991R cu modificări, HG 890/2005 cu modif.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și administrarea probei cu înscrisuri.
A fost înaintată documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate..
Pârâta C. locală M. de fond funciar a solicitat, prin întâmpinare, admiterea plângerii.
A menționat că, potrivit art. 11 din Legea nr. 18/1991, dovada dreptului de proprietate se face prin actele de proprietate, carte funciară, registrul agricol sau în lipsa acestora din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Potrivit art. 6 alin. 1 ind. 2 din legea nr.1/2000, consemnările efectuate între anii 1945/1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele C.A.P.-uri., documentele existente la arhivele statului, neînsoțite de titlurile de proprietate au valoare declarativă cu privire la proprietate, asta însemnând că înscrisurile de la arhivele naționale fac dovada proprietății terenului solicitat până la proba contrară.
Potrivit art. 6 alin. 1 ind. 3 din Legea nr. 1/2000 modificată și completată, în situația în care există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Prin urmare, dovada proprietății reclamantului s-a făcut cu înscrisuri, actul de la arhivele statului, actul de donație și martori, care recunosc amplasamentul, astfel că, în mod eronat C. Județeană Iași, fără a analiza existența actelor doveditoare, pertinența, veromisilitate și concludența acestora, a emis Hotărârea de invalidare.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 Cod procedură civilă, Lg. 18/1991 – art. 8(2), Lg. 1/2000 – art. 6(1), Lg. 347/2005 și HG 890/2005.
S-a solicitat judecata și în lipsă.
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri(fila 42 dosar).
Sub nr._/245/2011 s-a înregistrat la Judecătoria Iași plângerea formulată de reclamantul P. comisiei M., C. locală de fond funciar Miroslara în contradictoriu cu pârâta C. Județeană Iași de fond funciar și G. Școlar „Mihal K.” împotriva hotărârii nr. 589/22.02.2011 emisă de către prima pârâtă.
Au fost invocate în fapt și în drept aceleași motive ca în plângerea înregistrată sub nr._ .
La termenul din 30.09.2011 a fost invocată excepția de conexitate, iar prin încheierea din 10.11.2011, pronunțată în dosar_ a fost admisă aceasta, dispunându-se conexarea dosarului_/245/2011 la dosarul anterior menționat.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 307 din 14.09.2005 la C. locală de fond funciar M., G. Școlar A.”M. K.” a solicitat, conform Lg. 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 10,5 ha pădure, donată de Principesa O. M. S. conform procesului –verbal din 23.03.1946(fila 30 dosar)..
Conform copiei de pe actul de donațiune transcris la nr. 430/1946 de Tribunalul Iași, eliberat de către Arhivele Statului(fila 23), Principesa O. M. S. a donat în deplină proprietate și posesiune Statului Român, Ministerului Agriculturii și domeniilor averea sa compusă din Castelul M., împreună cu circa 20 ha teren situat în . se află instalată Școala de Agricultură „Principesa O. M. S.”. Donația a fost făcută cu condiția ca imobilele să servească numai pentru destinația pe care o aveau la momentul respectiv, adică pentru Școala de Agricultură.
De altfel, conform certificatului nr. 1357/17.03.1994, eliberat de către Arhivele Statului(fila 22 dosar9, în matricola nr. 179/1949(Pretura plasei Bucium), la nr. matricol 157 figurează Școala de Agricultură M., cu suprafața de 121 ha în 1949, din care 10,50 ha pădure(fila 35 dosar).
Înscrisurile care provin de la Arhivele Statului au caracter declarativ și fac dovada până la proba contrarie, care însă nu a fost solicitate de către C. Județeană de fond funciar Iași.
Prin urmare se constată că, în fapt, donatarul suprafeței de 10,50 ha pădure, a fost Școala de Agricultură „Principesa O. M. S.” care în timp și-a modificat denumirea, cea actuală fiind de G. Școlar A. „M. K.”, conform istoricului unității de învățământ întocmit de către conducerea acesteia (filele 62-63 dosar).
Conform adresei nr. 3850/29.06.2010, emisă de către ocolul Silvic C.(fila 15 verso dosar) pădurea revendicată a trecut în administrarea acestuia, în baza Decretului nr. 328/1986.
Prin urmare, față de situația de fapt reținută, văzând și dispozițiile art 6 alin. 12 din Lg. 1/2000 modificată, art. 11, art. 53 din Lg. 18/1991R cu modificări, instanța va admite plângerea principală și va anula hotărârea contestato, obligând pârâta C. Județeană Iași de fond funciar să-i reconstituie reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 10,5 ha teren forestier, situat pe raza comunei M., jud. Iași, pe vechiul amplasament.
În ceea ce privește plângerea conexă, au fost invocate din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a Primarului comunei M. și C. locală M. de fond funciar, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Grupului Școlar „M. K.”, care va fi admisă și respinsă plângerea pentru acest motiv.
Se va reține că, față de obiectul acțiunii, calitatea de reclamant nu poate avea decât titularul cererii de reconstituire nemulțumit de hotărârea Comisiei județene de fond funciar, P. unității administrative putând formula eventual, în condițiile art. III din Lg. 169/1997 acțiunea în constatarea nulității absolute a actului de reconstituire.
De asemenea, calitate de pârât o are C. Județeană de fond funciar și eventual pentru opozabilitate, C. locală de fond funciar pe raza căreia este situat terenul.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, arătând că între persoana juridică pretins proprietară a suprafeței de teren și persoana juridică care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost probată nici în cursul procedurii administrative, nici în fața primei instanțe existența unei continuități, prima instanță bazându-se exclusiv pe un înscris întocmit pro causa de conducerea unității care a solicitat reconstituirea, nesusținut de probe.
De asemenea, inexplicabil prima instanță a reținut că donatarul suprafeței de 10,50 ha pădure a fost Școala de Agricultură O. M. S., în condițiile în care din actul de donație rezultă că Principesa O. M. S. donează Statului, prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, averea sa, neputându-se reține că s-a donat în proprietatea Școlii de Agricultură terenul, acesta urmând a fi folosit de către Școală, dar situația sa juridică era extrem de clară.
În plus, în actul de donație nu figurează terenul de 10,5 ha forestier, de fapt nu figurează nici un teren forestier, concluzia primei instanțe neputând fi explicată, iar faptul că în Matricola nr. 179/1949 Școala de Agricultură M. figurează cu suprafața de 121 ha din care 10,5 ha pădure nu are nici o relevanță, această matricolă fiind întocmită strict pentru a se putea calcula impozitul datorat, fiind înscrise suprafețele avute în folosință, nu în proprietate, cele 10,5 ha teren forestier înscrise fiind teren folosit de Școală, fără legătură cu donația Principesei O. S..
Nu s-a depus nici un înscris care să probeze că suprafața de 20 ha teren donată Statului a fost ulterior atribuită în proprietate Școlii, aspect confirmat de mențiunea din matricolă că acest teren este scutit de impozit. Prin HG 360/1996 s-a aprobat transmiterea cu titlu gratuit a suprafeței de 107 ha teren din proprietatea . proprietatea publică a statului și în administrarea Grupului Școlar A. M. K. M., J.. Iași, așadar nedispunându-se retrocedarea către fostul proprietar, ci doar s-a atribuit terenul în folosință, proprietar rămânând Statul român.
Reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament în condițiile în care în cursul judecății la prima instanță nu au fost administrate probe care să ateste că terenul situat în T 29 Pd 1335 este fostul amplasament al intimatului.
O importanță covârșitoare revine pe lângă proba proprietății și probei predării sau preluării terenului forestier de către stat, din adresa OCPI Iași 193/12.01.2010 reieșind că terenul a fost predat Ocolului Silvic C. de Consiliul Local M., nu de G. Școlar.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimata C. L. M. de fond funciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că în fața primei instanțe s-a făcut dovada că reclamantul este continuatorul Școlii de Agricultură, dovada proprietății făcându-se cu înscrisuri: actul de la arhivele statului, actul de donație, martori care recunosc amplasamentul.
În drept, a invocat intimata dispozițiile art. 115-119 cod procedură civilă, ale Legii 18/91, 1/2000, 247/2005, HG 890/2005.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este întemeiat, astfel că îl va admite, pentru considerentele ce succed:
Conform copiei de pe actul de donațiune transcris la nr. 430/1946 de Tribunalul Iași, eliberat de către Arhivele Statului (fila 23 dosar fond), Principesa O. M. S. a donat în deplină proprietate și posesiune Statului Român, Ministerul Agriculturii și Domeniilor averea sa compusă din: Castelul M., împreună cu circa 20 ha teren situat în . se află instalată Școala de Agricultură „Principesa O. M. S.”, donația fiind făcută cu condiția ca imobilele donate să servească numai pentru destinațiunea pe care o aveau la momentul respectiv, adică pentru Școala de Agricultură.
Prin cererea formulată la data de 14.09.2005 și înregistrată sub nr. 307 la C. L. M. de fond funciar (f. 17 fond), G. Școlar A. M. K. a solicitat reconstituirea suprafeței de 10,5 ha de pădure, proprietate a școlii prin donația făcută de principesa O. M. S., conform procesului verbal de donație din 23.03.1946, la dosar fiind depus atât actul de donație cât și matricola nr. 157 privind impozitul agricol, în care se menționează faptul că la nivelul anului 1949 Școala de agricultură deținea în total 121 ha din care 10,5 ha teren pădure (f. 22 verso dosar fond).
Cererea de reconstituire a fost așadar întemeiată pe actul de donație, act din conținutul căruia nu reiese faptul că imobilele în discuție au trecut în proprietatea Școlii de Agricultură „Principesa O. M. S.”, redactarea actului de donație fiind destul de clară: castelul și celelalte construcții, împreună cu 20 ha teren trec în proprietatea statului, servind destinației pe care o aveau la acea dată, adică pentru Școala de Agricultură. Prin urmare, greșit a reținut prima instanță că prin actul de donație menționat terenul a fost donat și astfel a trecut în proprietatea fostei Școli de Agricultură, acesta intrând în patrimoniul Statului, iar din celelalte probe administrate nu a reieșit faptul că ulterior acestei donații terenul ar fi ieșit din proprietatea statului și ar fi intrat în proprietatea Școlii. Nici Matricola nr. 179/1949 în care Școala de Agricultură M. figurează cu suprafața de 121 ha din care 10,5 ha pădure(f. 22 verso dosar fond) nu poate fi reținută ca și dovadă a proprietății, în aceasta fiind menționate terenurile pe care Școala le avea în administrare. Că este așa rezultă și din faptul că, așa cum menționează adresa nr. 97/28.03.1998 a reclamantului către Primăria . verso dosar fond), prin HG 360/14.05.1996 s-a aprobat transmiterea cu titlu gratuit a suprafeței de 107 ha teren agricol arabil din patrimoniul . în proprietatea publică a statului și în administrarea reclamantului, iar nu reconstituirea dreptului de proprietate, reclamantul invocând prin adresa menționată că nu toată suprafața de 107 ha fusese predată, ci doar 89 ha, și solicitând predarea și pentru suprafața de 10,5 ha teren pădure aflată în continuarea parcului și livezii liceului.
Rezultă din cele de mai sus atât faptul că reclamantul G. Școlar A. M. K. din M. nu a fost proprietarul terenului, obținând ulterior apariției legilor funciare teren în administrare, iar nu în proprietate, fiind deci întemeiată critica de recurs vizând lipsa dovezii dreptului de proprietate a acestuia, cât și faptul că reclamantul G. Școlar A. M. K. din M. este continuatorul fostei Școli de Agricultură „Principesa O. M. S.”, aspect reținut și prin nota de fundamentare la Hotărârea de Guvern privind atribuirea în administrare a terenului și nerăsturnat prin alte probe de recurentă, fiind neîntemeiată astfel critica de la punctul întâi al recursului.
Celelalte critici de recurs vizând dovada preluării terenului și stabilirea fostului amplasament nu se mai impun a fi analizate față de concluzia la care a ajuns instanța de recurs în privința lipsei dovezii calității de proprietar al reclamantului care a formulat cererea de reconstituire. Față de această concluzie, soluția care se impune pe fondul cauzei este cea de respingere a plângerii formulată de reclamantul G. Școlar A. M. K. împotriva Hotărârii nr.589/22.02.2011, aceasta hotărâre reținând corect faptul că reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin 1 cod procedură civilă, va admite recursul formulat de către pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr._/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge plângerea principală formulată de reclamantul G. Școlar A. M. K. împotriva Hotărârii nr.589/22.02.2011 în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. M. de F. F. și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite recursul formulat de către pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr._/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge plângerea principală formulată de reclamantul G. Școlar A. M. K. împotriva Hotărârii nr.589/22.02.2011 în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. M. de F. F..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F.E.C. C.C.E. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/17.06.2013
J.. fond C. A. D.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 253/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
