Contestaţie la executare. Decizia nr. 417/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 417/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-10-2012 în dosarul nr.
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 03 Octombrie 2012
Președinte - Mițică A.
Judecător C. B.
Judecător M. Hărățu
Grefier L. A.
DECIZIE Nr. 417 CIV/2012
Pe rol judecarea recursului privind pe recurent . SA și pe intimat ., intimat B. Z. V., intimat . - LA F.. Ț. P. B., având ca obiect contestație la executare suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. pentru intimat, lipsă fiind recurenta.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: avocat D. pentru intimat arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de formulat alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de recurs.
Avocat D. pentru intimat solicită respingerea recursului formulat, nu se poate imputa instanței vreo schimbare a naturii juridice a sumelor de achitat, deoarece în cuprinsul dispozitivului hotărârii atacate nu există nici o calificare cu titlu de preț a sumelor pentru care s-a pornit executarea silită și nici o trimitere între daunele interese și prețul contractului. Așa după cum se poate constata și din lecturarea obiectivelor expertizei contabile, instanța nu a aprobat efectuarea unei probe care să identific suma reprezentând restul de preț, ci sumele de plată pe care contestatoarea le mai are de achitat.
Solicită înlăturarea criticilor aduse de recurent, respingerea recursului cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține recursul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fata constata următoarele:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Iași sub nr._ . I. SA a formulat recurs impotriva sentinței civile nr._/13.09.2011 a Judecătoriei Iași criticând-o ca nelegala si netemeinica.
In susținerea poziției procesuale se arata ca in anul 2007 T. HITROTECH in calitate de utilizator a încheiat cu R. leasing in calitate de finanțator trei contracte de leasing nr.3800/02.02.2007, nr.3913/26.02.2007 si 3989/31.03.2007, obiectul acestora fiind transmiterea in sistem de leasing a dreptului de folosința asupra unor autovehicule marca Dacia si Peugeot, in conformitate cu prevederile OG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing; ca prin adresa_/20.08.2009 Romexterrra L. a notificat intimatei rezilierea contractelor de leasing, in temeiul art 12 lit. e din conditiile generale ale contractelor si a solicitat restituirea bunurilor.
Se face referire la datele restituirii mașinilor dar si la demararea procedurilor de executare silita.
Se invoca art 304 pct. 8 din C.pr.civ respectiv interpretarea greșita a actului dedus judecații. Astfel, contractile de leasing invocate exprima acordul de voința al parților, nefiind contestate printr-o cerere in fata instantei drept pentru care au aceeași putere ca si legea. Titlurile executorii sunt contractile de leasing din care rezulta in mod neechivoc toate obligațiile contractuale, acceptarea tuturor clauzelor fiind confirmata prin semnarea si stampilarea contractelor de catre contestatoare prin reprezentant legal, precum si de executarea acestora de catre contestatoare. Modalitatea de calcul a prejudiciului suferit de finanțator este stabilita ca fiind suma ratelor de leasing ramase de achitat, aceasta neavând natura juridica de preț ci, de daune interese pentru prejudiciul suferit, ele fiind calculate in temeiul art 13.4 din contractile de leasing.
Instanta de fond, arata recurenta a dat valoare absoluta raportului de expertiza ca mijloc de proba singular, fara a o corobora cu întreg probatoriul din dosar si incălcând dreptul de apărare al sau.
Solicita recurenta admiterea recursului modificarea in tot a sentinței recurate in sensul respingerii ca neîntemeiate a contestației si a menținerii ca temeinice si legale a actelor de executare efectuate in Ds 334/2010 al B. Z. V..
Intimata legal citata depune la dosar întâmpinare solicitând respingerea ca nefondata a recursului.
Învederează instantei ca finanțatorul a dispus rezilierea contractului in mod intempestiv, eludând el insusi dispozițiile contractuale pe care le reclama ca obligatorii, neefectuând astfel formalitățile prealabile de notificare prevazute de art 13.1 din contract, ca nu poate fi vorba de plata daunelor atat timp cat nu sunt aplicabile art 13.4 din contractile încheiate fiind vorba de o simpla reziliere unilaterala a contractelor de catre finanțator; ca totalul sumei datorate nu se cifrează la suma pentru care s-a început executarea silita.
In drept se invoca art 115 C.pr.civ.
Nu se formulează alte probe in aceasta faza procesuala.
Prin sentința civila nr._/2011 a Judecătoriei Iași s-a admis contestația la executare formulata si s-au anulat toate actele de executare începute in Ds de executare 334/2010, lămurindu-se si titlurile executorii in sensul ca suma rămasa ca rest de plata este 24.534,53 lei datorie fara cheltuielile de executare silita.
In motivare se arata ca intre parți s-au încheiat trei contracte de leasing, ca masinile ce au constituit obiect acestor contracte au fot predate finanțatorului, ca potrivit expertizei efectuate in cauza suma datorata se cifrează la_,53 lei, fara cheltuielile de executare, ca suma solicitata de finanțatoare nu este conforma debitului real.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu raportat la art 304 ind. 1 C.pr.civ Tribunalul retine următoarele:
Potrivit prevederilor art. 399 Cod procedura civila, contestația la executare poate fi formulata “împotriva executării silite, precum si impotriva oricărui act de executare”. In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare aparari de fond impotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.
In speța, titlul executoriu este reprezentat de trei contracte de leasing financiar.
Astfel, fiind vorba de un titlu executoriu rezultat din contract (de leasing), în care debitorul și-a angajat voința negociindu-și poziția, legea nu prevede o cale procedurală specială de atac, analiza fondului titlului putând fi efectuata și în cadrul contestației la executare, instanta urmând a aprecia atat asupra îndeplinirii clauzelor contractuale, cat si asupra oportunității rezilierii unilaterale a contractului, precum si cu privire la toate elementele de fond si forma ale contractului de leasing.
Analizând conținutul contractului de leasing, instanta constata ca la art. 13.4 este stipulata clauza conform căreia suma ratelor de leasing ramase de achitat pana la finalul contractului va reprezenta daune interese pentru rezilierea contractului ca urmare a apariției unui caz de neîndeplinire a contractului.
Astfel, instanta apreciază ca pârtile au inteles sa evalueze despăgubirile prin acordul lor de voința, determinând anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării contractului.
O astfel de convenție accesorie reprezintă o clauza penala.
Prin Legea nr. 313 din 20 februarie 1879, ale cărei dispoziții erau în vigoare la data încheierii raporturilor dintre părti ( legea fiind abrogata abia prin art 230 din Legea 71/2011) și constituționale, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 524 din 2 decembrie 1997, s-a prevăzut la art. 1 că este anulată clauza penală din contractele de împrumut sau prestațiuni în natură, or, atâta timp cât dispozițiile legale care nu permit prevederea clauzei penale în contractele de împrumut sunt de ordine publică, potrivit art. 5 din Codul Civil, nu se poate deroga de la aceste dispoziții prin convenții.
Astfel, instanta constata ca stipularea unei clauze penale este interzisa si in contractul de leasing ce reprezintă, potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 51/1997 acel contract prin care ``o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părțile convin astfel și dacă achită toate obligațiile asumate prin contract``.
Dincolo de aceste prevederi legale, nu ar fi echitabil ca utilizatorul, care, urmare a rezilierii contractului, a restituit autovehiculul si si-a achitat debitele restante pana in momentul rezilierii, sa fie pus in situatia de a achita acele rate care, de altfel, ar fi reprezentat plățile periodice pentru folosința in continuare, lunara, a autovehiculului respectiv. In plus, rezilierea contractelor a intervenit nu ca urmare a culpei debitoarei din speța ci in momentul in care creditoarea recurenta a inteles sa rezilieze contractele de leasing încheiate cu o alta societate din grup si sa activeze art 12 lit. e din contractile încheiate .
Tot in acest sens, daunele interese solicitate, fiind compensatorii nu pot reprezenta decât echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totala sau parțiala a obligației, prejudiciu care in speța nu a fost dovedit.
Tot legea mai sus – amintita, nr. 313 din 20 februarie 1879, prevede si faptul ca "Judecătorul, în caz de împrumut va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzută în art. 1589 din Codul civil…", insa instanta retine ca executarea silita pornita in cauza privește numai contravaloarea ratelor ramase de achitat pana la finalul contractului, astfel cum rezulta din desfasuratorul de debit aflat la dosar, nefiind solicitate si dobânzi.
Pe de alta parte, pentru a fi in prezenta unei clauze penale valabile, aceasta trebuie sa fixeze anticipat echivalentul si valoarea prejudiciului cauzat creditorului prin neexecutare, potrivit art. 1066 Cod Civil, clauza penala constând tocmai in obligatia debitorului de a presta creditorului, in caz de neexecutare a obligației, o suma de bani sau o alta valoare patrimoniala. In caz contrar, nu sunt îndeplinite conditiile pentru a ne afla in prezenta unei evaluări convenționale, fiind vorba de o evaluare judiciara, situație in care, daunele interese nefiind evaluate, pe cale de consecința nici creanța nu are caracter cert.
Potrivit dispozițiilor art. 379 Cod Procedura Civila, nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanța certa, lichida si exigibila.
Prin urmare, pentru a porni executarea silita, nu este suficienta existenta unui titlu executoriu, ci creditorul trebuie sa-si justifice urmărirea silita prin existenta unei creanțe certe, lichide si exigibile, fiind necesar sa se stabilească existenta cumulativa a celor trei cerințe, in momentul punerii in executare.
Creanța este certa atunci cand existenta ei rezulta din chiar înscrisul constatator al creanței (art. 379 alin. 3 Cod Procedura Civila), deci cand existenta creanței este neîndoielnica, or, potrivit argumentelor mai sus expuse, creanța nu exista, motiv pentru care devine de prisos analiza celorlalte doua cerințe pe care trebuie sa le îndeplinească o creanța pentru a face obiect al executării silite.
Pentru aceste motive, instanta apreciază ca fiind întemeiata soluția data de judecătorul fondului de admitere a contestației la executare formulate, aceasta cu atat mai mult cu cat expertiza efectuata in cauza clarifica sumele de bani datorate de debitoarea intimate in baza contractelor de leasing.
F. de cele retinute, Tribunalul respinge ca nefondat recursul formulat menținând sentința instantei de fond ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de . I. SA împotriva sentinței civile nr_ din 13.09.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului . Iași suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2012.
Președinte, Mițică A. | Judecător, C. B. | Judecător, M. Hărățu |
Grefier, L. A. |
RED./TEHRED. C.B./2 EX./18.10.2012/JUD FOND C. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1129/2012. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
