Contestaţie la executare. Decizia nr. 2027/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2027/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 2027/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Octombrie 2013
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – D. P. C.
JUDECĂTOR – M. D.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2027/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către Direcția G. A Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 1068 din 01.10.2012 pronunțată de Judecătoria H., intimați fiind . S. C., A.N.A.F. Administrația Finanțelor P. H., M. A. Si D. R. Agenția De P. Și Dezvoltare Rurală Și Pescuit, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 13 septembrie 2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 19.09.2013, 26.09.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.11.2011 sub nr. _ , petenta . S. C. a formulat, în contradictoriu cu intimata MFP - A. – Administrația Finanțelor P. H. contestație la executare solicitând:
- anularea actului de executare constând în adresa nr._ din 02.11.2011 prin care s-a înființat poprire pe conturile .> - lămurirea întinderii și aplicării titlurilor executorii nr._/23.11.2010 și nr. 2224/18.06.2010, precum și
- anularea executării înseși și a tuturor formelor de executare silită întocmite în baza titlului executoriu constând în proces-verbal de constatare încheiat la data de 25.01.2010 privind proiectul C 2._ din 15.04.2003 „Alimentare cu apă în local. P., P. Vechi, Onești, Borosoaia, .” de către MADR – APDRP.
În motivare s-a arătat, în esență, că intimata este necompetentă material și teritorial să realizeze procedura de executare silită începând cu data intrării în vigoare a disp. OUG nr. 66/29.06.2011. De asemenea, s-a mai învederat că, prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 25.01.2010 privind Proiectul C 2._ din data de 15.04.2003 „Alimentare cu apă în localitatea P., Plugarii Vechi, Onești, Borosoaia, județul Iași” emis de APDRP, s-a stabilit potrivit OG nr. 79/28.03.2003 obligarea sa la rambursarea sumei de 599.424 lei; or, înființarea popririi s-a realizat pe conturile . parte contractantă, ci Consiliul Local al Comunei P. și SAPARD. De altfel, adresa de înființare a popririi nu indică titlul executoriu și nu arată natura sau cuantumul debitului ori temeiul legal ce face obiectul executării.
De asemenea, conform procedurii instituite de Ordinul nr. 2336/19.07.2011, poprirea nu se poate realiza decât prin executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. P. urmare, poprirea se înființează numai asupra sumelor „aprobate cu destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Un alt aspect de nelegalitate îl reprezintă neevidențierea naturii debitului stabilit prin titlurile executorii. Astfel, natura creanțelor stabilite prin titlul executoriu Procesul verbal de constatare încheiat la data de 25.01.2010 sunt sume provenind din fonduri comunitare și sume provenind din contribuția bugetului de stat. În această situație, obligația intimatei era de a menționa în mod distinct natura debitului de rambursat.
Referitor la cererea de lămurire a întinderii și aplicării titlurilor executorii nr._/23.11.2010 și nr. 2224/18.06.2010 se arată că aceste titluri emise de intimată nu puteau cuprinde și cuantumul accesoriilor reprezentând majorări de întârziere ce nu au fost calculate de MADR – APDRP și nu au fost solicitate în condițiile art. 141 alin. 8 și 9 din C. pr. fiscală.
În drept au fost indicate prev. art. 399 și urm. C. pr. civ., C. pr. fiscală, OG nr. 79/2003, OUG nr. 66/2011 și Normele metodologice de aplicare, Ordinul nr. 2336/2011.
P. întâmpinarea intitulată „precizări” și depusă la data de 18.01.2012 de către intimata MFP – A. – DGFP Iași (f. 85) prin serviciul registratură, se invocă, în principal, excepția lipsei calității procesuale de folosință a Administrației Finanțelor P. H. - care nu are personalitate juridică – și excepția tardivității cererii de lămurire a titlului executoriu iar, pe fond, s-a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În motivare, s-a arătat în esență că organul fiscal în mod legal a procedat la emiterea actelor de executare contestate, iar cererea de lămurire a întinderii și aplicării titlurilor executorii este deopotrivă nefondată. De asemenea, cererea de anulare a adresei prin care s-a dispus înființarea popririi pe conturile . probează existența vreunei neregularități sau a unui viciu de natură a conduce la anularea actului. Nu în ultimul rând, adresa nr._/02.11.2011 nu are caracterul unui act de executare silită, ci doar reprezintă o înștiințare a debitorului cu privire la aplicarea modalității de executare silită. De altfel, art. 150 din OG nr. 92/2003 nu au aplicare în speță, reglementând temeiul de drept al promovării cererilor de menținere sau desființare a popririlor înființate doar în sarcina terților popriți. Or, contestatoarea are calitatea de debitoare, iar nu de terț poprit.
În drept au fost indicate prev. art. 41 alin. 1 C. pr. civ., OG nr. 92/2003, HG nr. 109/2009, Decizia Curții Constituționale nr. 454/2003, art. 1169 C. civ.
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.11.2011 sub nr. _ , petenta . S. C. a formulat, în contradictoriu cu intimata MFP - A. – Administrația Finanțelor P. H. cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea irevocabilă a cauzei, acordarea unui termen de grație de 1 an pentru plata debitului datorat prin titlul executoriu nr._/23.11.2010 și acordarea eșalonării la plată pe o perioadă de 5 ani a debitului datorat prin titlul executoriu menționat.
În motivarea contestației, petenta a învederat în esență că prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 25.01.2010 privind Proiectul C 2._ din data de 15.04.2003 „Alimentare cu apă în localitatea P., Plugarii Vechi, Onești, Borosoaia, județul Iași” s-a stabilit potrivit OG nr. 79/28.03.2003 obligarea sa la rambursarea sumei de 599.424 lei și a dobânzii de întârziere aferente în cuantum de 48.553 lei. Or, arată contestatoarea faptul că bugetul aprobat Comunei P. pentru anul 2011 nu are aprobate sume cu destinația de rambursare a sumelor stabilite prin titlul executoriu mai sus menționat, așa cum cer disp. OG nr. 22/2002. În aceste condiții, există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă și independentă de voința sa, care pune în pericol un interes public major, respectiv stabilitatea economică a . blocarea întregii activități a Comunei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 22/2002, Legea nr. 92/06.06.2011, Legea nr. 273/29.06.2006, Legea nr. 500/11.07.2002, OG nr. 79/2003, OG nr. 66/29.06.2011 și Ordinul nr. 2336/19.07.2011.
P. încheierea din 15.11.2011 pronunțată de Judecătoria H. în ds. nr._, s-a admis cererea petentei .-a dispus suspendarea provizorie a executării silite a titlului executoriu nr._/23.11.2010 până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulate în ds. nr._ al Judecătoriei H..
În ședința publică din 06.02.2012 s-a dispus conexarea prezentei cauze la ds. nr._, iar instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, precum și cu expertiză contabilă (f. 200 – 211).
P. sentința nr. 1068/01.10.2012 Judecătoria H. a dispus:
,, Respinge excepția inadmisibilității cererii de eșalonare a plății, invocată de intimata MFP – A. – DGFP Iași – AFP H., ca nefondată.
Respinge excepția tardivității cererii de lămurire a întinderii și aplicării titlurilor executorii, invocată de către intimată, ca nefondată.
Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a AFP H., invocată de intimată, ca nefondată.
Admite în parte acțiunea formulată de contestatoarea . S. C., cu sediul în P., jud. Iași, în contradictoriu cu intimata MFP – A. -DGFP Iași cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
Anulează titlurile executorii nr._/18.06.2010 și nr._/23.11.2010 emise de către intimată, precum și actele de executare silită efectuate în baza acestora.
Respinge cererea de anulare a executării silite efectuate în baza titlului executoriu constând în Proces-verbal de constatare din 25.01.2010, astfel cum a fost modificat prin Decizia nr. 8243/29.04.2010, ca nefondată.
Respinge cererea de lămurire a întinderii și aplicării titlurilor executorii nr._/18.06.2010 și nr._/23.11.2010, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererile petentei de acordare a unui termen de grație de 1 an pentru plata debitului datorat prin titlul executoriu nr._/23.11.2010 emis de intimată și de acordare a eșalonării la plată pe o perioadă de 5 ani a debitului stabilit prin acest titlu, ca rămase fără obiect’’.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
,,În raport de disp. art. 137 alin. 1 C. pr. civ. și față de natura și efectele excepțiilor invocate, instanța urmează a analiza cu prioritate excepția de procedură a inadmisibilității cererii de eșalonare a plății, invocată de către pârâta MFP – A. – DGFP Iași – AFP H..
Astfel, intimata susține că dispozițiile Codului de procedură fiscală care nu prevăd instituția termenului de grație au un caracter special și, prin urmare, derogator de la regula generală.
Însă, deși OG nr. 92/2003 cuprinde dispoziții în materia executării silite a creanțelor fiscale ce au un caracter special față de normele cuprinse în Codul de procedură civilă, instanța reține că prevederile din OG nr. 22/2002 au, la rândul lor, un caracter special și, deci, derogator față de Codul de procedură fiscală, privind materia executării silite în cazul instituțiilor publice.
Pe cale de consecință, cererea contestatoarei de a obține un termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației nu este inadmisibilă, excepția urmând a fi respinsă ca nefondată.
Cât privește excepția tardivității cererii de lămurire a întinderii și aplicării titlurilor executorii nr._/23.11.2010 (f. 39 și 96) și nr._/18.06.2010 (f. 41 și 98), instanța amintește că, într-adevăr, potrivit disp. art. 173 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003, „contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decãderii, de la data când contestatorul a luat cunoștințã de executarea ori de actul de executare pe care le contestã, din comunicarea somației sau din altã înștiințare primitã ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuãrii executãrii silite sau în alt mod”.
Cu toate acestea, din examinarea dosarului de executare depus în copie, instanța reține că intimata nu face dovada comunicării titlurilor executorii menționate mai sus, motiv pentru care va respinge excepția invocată, ca nefondată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale de folosință a Administrației Finanțelor P. H., instituție fără personalitate juridică, instanța reține că în mod corect cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu intimata MFP – A. – DGFP Iași, doar citația fiind comunicată la AFP H.. Cu toate acestea, în ședința publică din 23.01.2012, contestatoarea a solicitat ca citarea să se realizeze și la sediul din Iași, la DGFPJ Iași, motiv pentru care excepția invocată apare ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, contestatoarea este beneficiara proiectului finanțat prin programul SAPARD „Alimentare cu apă în localitatea P., Plugarii Vechi, Onești, Boroșoaia, județul Iași”.
Urmare a nerespectării contractului de finanțare nr. C 2._/15.04.2003, în temeiul OG nr. 79/2003, MADR – Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a dispus prin procesul-verbal de constatare din 25.01.2010 (f. 66) recuperarea sumei de 599.424 lei.
La data de 18.06.2010, s-a emis titlul executoriu nr._/18.06.2010 (depus în copie la f. 41), prin care s-a pus în vedere debitoarei să achite suma totală de 647.976,74 lei, din care suma de 599.423,44 lei reprezentând debit SAPARD, iar suma de 48.553,30 lei cu titlul de dobândă, precum și titlul executoriu nr._/23.11.2010 (f. 39), prin care s-a pus din nou în vedere debitoarei să achite suma totală de 647.977 lei, din care suma de 599.424 lei în baza deciziei nr._/10.11.2010, iar suma de 48.553 lei tot în baza deciziei nr._/10.11.2010.
De asemenea, în baza titlului executoriu nr._/18.06.2010 s-a emis adresa nr._/02.11.2011 (f. 31) prin care s-a comunicat contestatoarei faptul că s-a luat măsura indisponibilizării sumelor existente, precum și cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile deschise la BRD – GSG SA, CEC BANK SA și Trezoreria Opetarivă H., până la concurența sumei totale de 647.977 lei.
În ceea ce privește susținerile petentei în sensul că intimata nu mai are competență materială și teritorială pentru a executa silit creanța bugetară avută în vedere începând cu data intrării în vigoare a disp. OUG nr. 66/29.06.2011, instanța reține că, potrivit disp. art. 66 din același act normativ, „activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare”. P. urmare, intimata rămâne competentă să continue executarea silită începută sub imperiul legii vechi (în baza procesului-verbal de constatare din 25.01.2010), susținerile contrare ale contestatoarei fiind neîntemeiate.
Mai arată reclamanta faptul că nu are calitatea de parte contractantă, ci Consiliul Local al Comunei P. este cel care a avut calitatea de beneficiar al contractului de finanțare, așa cum se arată de altfel și în procesul-verbal de constatare din 25.01.2010.
Însă, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, . administrativ-teritorială „în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale” iar, conform art. 21 alin. 1 din aceeași lege, „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu”.
De asemenea, potrivit art. 23 alin. 1 și art. 36 din Legea nr. 215/2001, „autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale”, Consiliul Local fiind cel care „are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale”.
P. urmare, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, Consiliile Locale reprezintă unitatea administrativ-teritorială, iar susținerile contestatoarei în sensul că în mod greșit titlurile executorii s-au emis pe numele Comunei, iar poprirea a fost înființată tot pe conturile acesteia, apar deopotrivă ca nefondate, de vreme ce unitatea administrativ-teritorială este cea care are un patrimoniu propriu.
Referitor la împrejurarea că în adresa nr._/02.11.2011 prin care i s-a adus la cunoștință înființarea popririi nu s-a menționat titlul executoriu, natura și cuantumul debitului, instanța are în vedere disp. art. 149 alin. 5 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia „poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființeazã de cãtre organul de executare, printr-o adresã care va fi comunicatã terțului poprit, dispozițiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzãtor. Totodatã, va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi”.
P. urmare, legiuitorul nu stabilește nicio cerință specială în ceea ce privește modalitatea de înștiințare a debitorului, acesta din urmă trebuind să dovedească existența unei vătămări produse prin respectiva omisiune în condițiile art. 105 alin. 2 C. pr. civ., ceea ce în cazul de față nu s-a întâmplat.
Mai solicită reclamanta lămurirea întinderii și aplicării titlurilor executorii nr._/23.11.2010 și nr. 2224/18.06.2010 întrucât prin emiterea a mai multe titluri executorii, s-a realizat în fapt o triplare a creanței, invocând pe cale de consecință anularea executării silite înseși.
Astfel, conform disp. art. 3 alin. 3 din OG nr. 79/2003, actul/documentul prin care se stabilește si se individualizează obligația de plata privind creanțele bugetare rezultate din nereguli si/sau frauda, întocmit de agențiile de implementare in cadrul programelor PHARE si I., precum si de Agenția SAPARD in cadrul programului SAPARD constituie titlu de creanță. Iar, potrivit disp. art. 10 alin. 2 din același act normativ, pentru creanțele bugetare rezultate din nereguli si/sau frauda, actul/documentul prevăzut la art. 3 alin. (3), întocmit de organele de inspecție sau de alte structuri de control abilitate de lege, constituie titlu executoriu in condițiile legii iar, acest lucru s-a și menționat, de altfel, în finalul procesului-verbal de constatare (f. 132 dosar).
P. urmare, de vreme ce intimata se afla deja în posesia unui titlu executoriu pentru creanța constatată constând în procesul-verbal de constatare din 25.01.2010 înregistrat sub nr. 1469/27.01.2010 (f. 123), astfel cum a fost modificat prin decizia nr. 8243/29.04.2010 emisă de APDRP (f. 183), aceasta trebuia doar să procedeze la executarea silită, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală, fără a mai emite alte titluri executorii pentru același debit.
De altfel, chiar intimata recunoaște în cadrul întâmpinării (f. 85 verso) faptul că creanțele consemnate în titlurile executorii nr._/18.06.2010 și nr._/23.11.2010 sunt datorate în baza procesului-verbal de constatare menționat realizându-se în fapt, așa cum a arătat și contestatoarea, o triplare a sumei datorate.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula titlurile executorii nr._/18.06.2010 și nr._/23.11.2010 emise de către intimată în mod nelegal, în baza titlului executoriu constând în Proces-verbal de constatare din 25.01.2010 înregistrat sub nr. 1469/27.01.2010, astfel cum a fost modificat prin decizia nr. 8243/29.04.2010 emisă de APDRP, vătămarea cauzată petentei fiind dovedită.
În consecință, față de anularea titlurilor executorii nr._/18.06.2010 și nr._/23.11.2010 emise de către intimată, se impune și anularea actelor de executare întocmite în baza acestora.
Pe de altă parte, instanța subliniază că cererea petentei în sensul de a se anula toate formele de executare silită întocmite în baza titlului executoriu constând în proces-verbal de constatare încheiat la data de 25.01.2010 este nefondată, acest act (astfel cum a fost modificat prin decizia nr. 8243/29.04.2010 emisă de APDRP) reprezentând un titlu executoriu valabil, în baza căruia executarea silită poate continua.
Pe de altă parte, față de soluția ce se va pronunța cu privire la titlul executoriu nr._/23.11.2010, instanța va respinge atât cererea de lămurire a întinderii și aplicării titlurilor executorii nr._/18.06.2010 și nr._/23.11.2010, cât și cererile petentei formulate în ds. nr._ de acordare a unui termen de grație de 1 an pentru plata debitului datorat prin acest titlu executoriu și de acordare a eșalonării la plată pe o perioadă de 5 ani a aceluiași debit, ca rămase fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP Iași susținând că AFP H. nu are capacitate de folosință; de asemenea a arătat că titlurile executorii nr. _/18.06.2010 și nr._/23.11.2010 sunt emise în baza titlului de creanță devenit titlu executoriu. Contestatoarea nu probează vreo neregularitate sau viciu a adresei de înființare a popririi. Contestația la executare având ca obiect lămurirea întinderii și aplicării titlurilor executorii este tardivă, titlurile executorii fiind comunicate în anul 2010, în timp ce contestația a fost formulată în 09.11.2011. Întinderea și aplicarea titlului executoriu au făcut obiectul atât al contestației pe cale administrativă cât și a acțiunii în contencios administrativ, care s-a pronunțat în sensul menținerii actului.
Împotriva sentinței a formulat recurs și contestatoarea . prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii privind eșalonarea plății pe o perioadă de 5 ani a titlului executoriu, respingând-o în mod neîntemeiat ca rămasă fără obiect. La fel prima instanță a respins ca rămasă fără obiect și cererea de lămurire a întinderii și aplicării titlurilor executorii, fără a pune în discuția părților excepția lipsei de obiect. Prima instanță a respins cererea de anulare a executării silite efectuate în baza titlului executoriu procesul verbal de constatare, deși prin cerere s-a solicitat anularea tuturor formelor de executare începute ca urmare a emiterii titlurilor executorii și a adresei de înființare a popririi.
P. întâmpinarea formulată de DGFP Iași –AFP H. la recursul înaintat de contestatoarea . reluat aceleași susțineri menționate în cererea sa de recurs.
P. întâmpinarea formulată de Agenția de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit a solicitat respingerea recursului declarat de contestatoarea . APDRP nu are calitate procesuală pasivă, executarea silită a creanței născute din procesul verbal de constatare întocmit de APDRP fiind de competența MFP-A.; în plus pe calea contestației la executare nu se pot invoca apărări de fond. Contestatoarea nu a dovedit nici o împrejurare care să o fi împiedicat să ducă la îndeplinire obligația de plată, astfel încât să justifice acordarea unui termen de grație sau o plată eșalonată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de recurs constată că recursurile sunt fondate urmând a fi admite pentru următoarele motive:
În mod eronat reține prima instanță se realizează o triplare a creanței prin emiterea succesivă a titlurilor executorii nr._/18.06.2010 și nr._/23.11.2010 emise în baza titlului executoriu constând în Proces-verbal de constatare din 25.01.2010 înregistrat sub nr. 1469/27.01.2010, astfel cum a fost modificat prin decizia nr. 8243/29.04.2010 emisă de APDRP.
Deși este adevărat că procesul verbal de constatare din 25.01.2010 înregistrat sub nr. 1469/27.01.2010 care a fost doar modificat iar nu anulat prin decizia nr. 8243/29.04.2010 emisă de APDRP constituie in sine un titlu de creanță devenit titlu executoriu, contestatoarei nu i se produce nici o vătămare prin emiterea succesivă a celor două titluri nr._/18.06.2010 și nr._/23.11.2010 fiind evident faptul că aceste două titluri nu urmăresc executarea unor alte creanțe ci doar pe cea din procesul verbal de constatare din 25.10.2010. Astfel practica organelor de executare de a emite noi titluri executorii vizând însă aceeași creanță și cuprinzând modificările aduse prin decizia administrativă titlului de creanță, (aceste din urmă titluri executorii modificând practic titlul de creanță inițial) nu aduce nici o vătămare debitorului și nu reprezintă o triplare a creanței, ultimul titlu emis modificând și înglobând implicit titlurile executorii anterioare. De altfel art. 141 din Codul de procedură fiscală prevede expres că organul de executare emite titlul executoriu în baza unui titlu executoriu sau a altui înscris. Așadar emiterea unui titlul executoriu în baza titlului de creanță devenit el însuși un titlu executoriu nu constituie nicidecum o dublă urmărire a aceleiași creanțe, și nici o practică ilegală.
În consecință în mod eronat prima instanță a anulat pentru acest motiv cele două titluri executorii, instanța de recurs urmând a admite recursul DGFP Iași, a modifica sentința în sensul respingerii cererii contestatoarei de anulare a titlurilor executorii nr._/18.06.2010 și nr._/23.11.2010 și actelor de executare emise în baza acestora.
Ca urmare a menținerii acestor două titluri executorii, rezultă că cererile contestatoarei de lămurire a aplicării și întinderii dispozitivului celor două titluri, de acordare a unui termen de grație și eșalonare a plății nu sunt rămase fără obiect ci trebuie soluționate pe fond. Cum prima instanță a respins aceste cereri fără a le soluționa pe fond, instanța de recurs urmează a admite recursul contestatoarei . sentința și a trimite spre rejudecare pe fond a acestor cereri primei instanțe.
Totodată instanța urmează a menține celelalte dispoziții ale instanței respectiv soluția de respingere a cererii de anulare a executării silite și de obligare a contestatoarei la plata diferenței de onorariu expert.
Astfel în mod corect prima instanță a arătat că intimata are competență materială și teritorială pentru a executa silit creanța bugetară în condițiile în care potrivit disp. art. 66 din OUG nr. 66/29.06.2011,, „activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare”. În cauză executarea silită a început sub imperiul legii vechi (în baza procesului-verbal de constatare din 25.01.2010), executarea urmând a fi continuată de intimată.
În mod just a mai apreciat prima instanță că titlurile executorii au fost emise corect pe numele unității administrativ teritoriale, deși parte contractantă a figurat Consiliul local. Astfel conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu”.De asemenea, potrivit art. 23 alin. 1 și art. 36 din Legea nr. 215/2001, „autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale”, Consiliul Local fiind cel care „are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale”.Așadar în exercitarea atribuțiilor ce le revin, Consiliile Locale reprezintă doar unitatea administrativ-teritorială, unitatea administrativ-teritorială fiind cea care are un patrimoniu propriu.
În privește conținutul adresei de înființare a popririi corecta apreciat prima instanță că disp. art. 149 alin. 5 din Codul de procedură fiscală nu stabilește nici o cerință specială în ceea ce privește modalitatea de înștiințare a debitorului, acesta din urmă trebuind să dovedească existența unei vătămări în condițiile art. 105 alin. 2 C. pr. civ. produse prin omisiunea menționării titlul executoriu, natura și cuantumul debitului.
În ce privește soluția privind tardivitatea contestației la executare,reiterată și în recurs de către recurenta DGFP, instanța constată că nici în recurs intimata nu a făcut dovada comunicării celor două titluri executorii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale de folosință a Administrației Finanțelor P. H., instituție fără personalitate juridică, așa cum a arătat și prima instanță, AFP H. nu a avut calitatea de parte în cauză, ci doar citația a fost comunicată la AFP H..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de contestatoarea . S. C. si intimata Direcția Generala a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr.1068/1.10.2012 pronunțata de Judecătoria H., sentința pe care o casează in parte.
Respinge cererea contestatoarei de anulare a titlurilor executorii nr._/18.06.2010 si_/23.11.2010 si a actelor de executare silita efectuate in baza acestora.
Trimite spre judecare pe fond cererile contestatoarei de lămurire a întinderii si aplicării titlurilor executorii nr._/18.06.2010 si_/23.11.2010, acordare a unui termen de gratie si eșalonarea la plata a obligației.
Menține dispoziția primei instanțe de respingere a cererii de anulare a executării silite si cea de obligare a contestatoarei la plata diferenței de onorariu expert.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi 3.10.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, P. C. D. | Judecător, D. M. |
Grefier, G. I. |
Red.tehnred. M.D. – 2 ex.
27.11.2013
Jud.fond: - M. O.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2022/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2069/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
