Fond funciar. Decizia nr. 2021/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2021/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 2021/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Octombrie 2013
Președinte - M. S.
Judecător G. C.
Judecător S. F.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2021/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent R. I., recurent C. M., recurent R. I. și pe intimat C. M. DE F. F. IAȘI, intimat P. M. IAȘI, având ca obiect fond funciar obligația de a face; daune materiale și morale; daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 16.09.2013, 23.10.2013, 30.09.2013 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3205 din 26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins plângerea acțiunea formulată de reclamantul S. G., decedat la data de 14.01.2013, continuată de C. M. și R. I. în contradictoriu cu pârâții C. M. de F. F. Iași și P. M. Iași,ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut:
Prin Sentința civilă nr.3819 din 6 martie 2009 a Judecătoriei Iași, irevocabilă a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții S. G. și S. M. în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Iași și C. M. de F. F. Iași și pe cale de consecință a fost anulat Ordinul nr.864/01.09.2008 emis de Prefect ca nelegal și netemeinic, fiind obligați pârâții să reconstituie reclamanților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 300 mp teren situat în Iași . individualizat prin expertiza topocadastrală efectuată în dosar (f.82 dosar).Recursul declarat de pârâta CMFF Iași împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv formulat.
La data de 14.01.2010 Prefectul Județului Iași emite un nou ordin (Ordinul nr.7/14.01.2010) prin care ia act de Sentința civilă nr.3819/6.03.2009 și atribuie în proprietate reclamantului și soției acestuia suprafața de 300 mp teren în Mun. Iași, . rezultă din Sentința civilă nr.3819/06.03.2009 definitivă și irevocabilă (f.5 dosar atașat) .
Conform art.3 din ordin dispozițiile acestuia se aduc la îndeplinire prin grija Comisiei Municipale de F. F. și a OCPI Iași.
După comunicarea ordinului, la data de 27.04.2010 reclamantul formulează pe rolul Judecătoriei Iași o nouă acțiune având ca obiect obligarea Comisiei Municipale la punerea sa în posesie pe suprafața de 300 mp conform Ordinului nr.7/14.01.2010 și obligarea Primarului Mun. Iași la daune cominatorii iar prin Sentința civilă nr.8367/25.05.2010 a Judecătoriei Iași, irevocabilă prin Decizia civilă nr.2270/08.11.2010 a Tribunalului Iași, acțiunea reclamantului este admisă în parte fiind obligată pârâta C. Locală de F. F. la punerea în posesie a reclamanților pentru terenul de 300 mp din Iași ., cererea de obligare a pârâtului P. Mun. Iași la plata de daune cominatorii fiind respinsă.
La data de 13.05.2010 C. M. de F. F. Iași formulează cerere de revizuire a sentinței civile nr.3819/06.03.2009, cerere respinsă prin sentința civilă nr._/30.09.2010 a Judecătoriei Iași, irevocabilă prin Decizia civilă nr.683 din 04.03.2011 a Tribunalului Iași .
În aplicarea dispozițiilor Ordinului nr.7/14.01.2010 la data de 25.06.2010 se încheie procesul verbal de punere în posesie nr.6161, semnat de reprezentanții convenționali C. M. și R. I. (f.31-32 dosar) iar cu adresa nr._ din 29.06.2010 C. Mun. de F. funciar Iași îl înaintează OCPI Iași spre verificare (f. 29 dosar).
Prin adresa cu numărul 8992 din 30.06.2010 O.C.P.I. Iași restituie Comisiei Municipale procesul verbal de punere în posesie cu motivarea conform căreia amplasamentul din procesul verbal se suprapune cu amplasamentul din T.P. nr._/2000 emis în beneficiul numitului S. I A. (f.34 dosar).
La data de 06.12.2010, C. Mun. de F. funciar Iași retransmite către O.C.P.I. Iași procesul verbal de punere în posesie 6161/25.06.2010 precum și documentația aferentă (f.38 dosar). Potrivit fișei de evidență și verificare nr._/10.12.2010 a OCPI întocmirea titlului de proprietate în favoarea petentului a fost condiționată de dovada nulității TP nr._/2000 emis în favoarea numitului S. I. A. (f.44 dosar).
La data de 19.11.2010 decedează S. M. lăsând legatar universal pe reclamantul din cauza de față (f.15 dosar).
În aceste condiții, reclamantul ( care în cererea sa introductivă de instanță arată că nu are resursele financiare și psihice pentru a iniția un nou litigiu prin care să obțină anularea TP emis în anul 2000 pentru o suprafață de teren în care este inclusă și suprafața de 300 mp prevăzută de Ordinul nr.7/2010) a formulat acțiunea de față, solicitând instanței obligarea pârâților să îi facă o ofertă pentru un nou amplasament sau o ofertă de despăgubiri, precum și la plata daunelor materiale și morale pentru refuzul de punere în posesie și daune cominatorii în sarcina conducătorului Comisiei Municipale de F. F..
La data de 14.01.2013 reclamantul decedează lăsând moștenitori testamentari pe R. I. și C. M..
Cererea, întemeiată pe dispozițiile art.10 din H.G. nr.890/2005, este apreciată de instanță ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin ordin al prefectului emis în baza dispozițiilor art. 36 alin.5-6 din Legea fondului funciar text potrivit căruia „Terenurile fara construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 si a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau mostenitorilor acestora, după caz, la cerere.
(5^1) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreuna cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților in raza cărora se afla situat terenul, personal sau prin posta, cu confirmare de primire, pana la data de 1 noiembrie 2001, sub sancțiunea decăderii din termen. (6) Atribuirea in proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcuta pe baza verificării situației juridice a terenurilor.”
Articolul 36 alin.5 nu prevede posibilitatea acordării de terenuri în compensare sau despăgubiri pentru terenurile intravilane ce intră sub incidența sa, în situația în care acestea nu se restituie. Faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri are loc în natură și numai pe vechiul amplasament rezultă clar pe de o parte, din aceea că textul prevede ca și condiție de restituire faptul ca aceste terenuri să fie libere iar pe de altă parte, din aceea că potrivit alineatului 6 al articolului 35 atribuirea în proprietate trebuie să fie precedată de o verificare prealabilă a situației lor juridice .
Reclamantul a arătat că posibilitatea acordării unui teren în compensare și a despăgubirilor este prevăzută de art.10 din H.G. nr.890/2005.
Instanța nu poate reține această susținere, textul de lege de care se prevalează reclamantul face parte din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate și nu poate să adauge legii în aplicarea căreia a fost adoptat acest regulament, lege ce are forță juridică superioară.
Dispozițiile art.10 din HG nr.890/2005, oricât de general formulate, nu se aplică așadar decât în acele situații în care legile fondului funciar prevăd în textul lor posibilitatea acordării de terenuri în compensare sau acordării de despăgubiri.
Or, câtă vreme art.35 alin.6 din Legea 18/1991 și art. 34 din Legea nr.1/2000- care reia într-o formă similară disp.art.36.alin.5 din Legea 18/1991- sunt edictate clar, de o manieră care nu permite a se concluziona faptul că se pot obține terenuri în compensare sau despăgubiri instanța nu ar putea obliga pârâta C. Mun. de F. F. să facă reclamantului o ofertă pentru un alt amplasament sau să îi ofere despăgubiri bănești decât cu ignorarea dispozițiilor legale în vigoare.
Trebuie remarcat și faptul că dispozițiile art.35 alin.6 din Legea nr.18/1991 au fost supuse controlului de constituționalitate, fiind criticată, prin raportare la dispozițiile constituționale care apără proprietatea privată și principiul nediscriminării, opțiunea legiuitorului de a nu recunoaște posibilitatea atribuirii de terenuri în compensare sau de acordare a despăgubirilor, ca măsuri de reparație și pentru terenurile prevăzute de art.35 alin.6 din Legea 18/1991.
Prin Decizia nr.195/12.04.2005 (la care a făcut referire și reclamantul în susținerea acțiunii), prima excepție a fost respinsă de Curtea Constituțională ca inadmisibilă iar prin Decizia nr.12/12.01.2010 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate pe fond pronunțându-se în sensul că textul criticat nu contravine legii fundamentale întrucât legiuitorul are „dreptul suveran de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunității vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunța, dar, în principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv"”.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâților la plata sumei de 20.000 euro reprezentând daune materiale (precizate în cursul procesului ca fiind reprezentând contravaloarea terenului și contravaloarea fructelor la valoarea rezultată din raportul de expertiză depus la dosar) și morale, pentru refuzul de punere în posesie instanța reține, pe de o parte, că nu s-a probat refuzul de punere în posesie de către pârâtă câtă vreme procesul verbal de punere în posesie a fost întocmit și semnat de părți fiind înaintat de două ori de C. M. împreună cu documentația aferentă către O.C.P.I. Iași - unde existența pentru același amplasament a unui alt titlu de proprietate eliberat în anul 2000, a blocat practic finalizarea procedurii ce ar fi trebuit să aibă ca efect recunoașterea deplină a dreptului reclamantului. Pe de altă parte regimul despăgubirilor atunci când acestea sunt prevăzute în cazul imposibilității reconstituirii dreptului de proprietate în natură, este guvernat de legea reparatorie, în speță Legea 247/2005, care reglementează o procedură specială obligatoriu de urmat nefiind admisibil recursul la calea acțiunii de drept comun în pretenții adresată instanței.
Întrucât în cauză nu se verifică ipoteza prevăzută de art.64 din Legea nr.18/1991 - refuzul nejustificat de punere în posesie sau de înmânare a titlului - urmează a fi respinsă și solicitarea reclamantului de a fi obligat pârâtul P. Mun. Iași la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere.
Împotriva acestei sentințe in termen legal au declarat recurs reclamanții C. M. și RuginăIoan criticând-o ca nelegală și netemeinică:
Se arată în motivele de recurs că recurenții sunt moștenitori testamentari ai defunctului S. G., beneficiar al Ordinului nr. 7 emis de Prefectul JudețuluiIași la 14.01.2010, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 300 m.p. situat în Iași, ..
Sentința pronunțată de Judecătoria Iași reține dispoziții legale care nu există – art. 35 alin. 6 din Legea nr. 18/1991.
Instanța de fond a schimbat actul juridica dedus judecății.
Reclamanții nu solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991. Receonstituirea s-a făcut prin Ordinul nr. 7/2010 care s-a conformat dispozițiillor sentinței civile nr. 38/2009 a Judecătoriei Iași.
Instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere legislația europeană și aquis-ul comunitar conform cărora reclamanții sunt titularii unui drept de proprietate, drept care trebuie respectat. Ceea ce a dispus instanța de fond echivalează cu o expropriere care nu are nici o utilitatepublică, nici justă și prealabilă despăgubire.
Cât privește dispozițiile art. 10 din HG. nr. 890/2005 nu există nici un motiv care să împiedice aplicarea lor în cauză.
Instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO și art. 20 Constituție.
În mod greșit instanța de fond a respins cererea privind acordarea daunelor materiale și morale solicitate cu motivarea că nu s-a probat refuzul de punere în posesie și că nu se pot solicita aceste daune pe calea dreptului comun. Reclamanții nu au solicitat daunele în temeiul capitolului VII din Legea nr. 247/2005, ci ca modalitate de reparare a prejudiciului produs prin conduita culpabilă a părților, care timp de doi ani nu au găsit o soluție pentru ca reclamații să se poată bucura de prerogativele dreptului de proprietate.
În recurs nu s-au administrat probe noi..
Examinând actele și lucrările dosarului și probatoriul administrat în limitele criticilor expuse prin cererea de recurs Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Prin cererea adresată Judecătoriei Iași reclamantul S. G. a chemat în judecată C. Mun. de F. F. Iași și P. M. Iași solicitând obligarea acestora să facă reclamantului o ofertă pentru un alt amplasament sau o ofertă de despăgubiri bănești, obligarea pârâților să îi achite suma de 20.000 euro cu titlu de daune materiale și morale pentru refuzul de punere în posesie de la data de 14.01.2010 și până la data introducerii acțiunii și obligarea pârâtului primarul Mun. Iași la plata de daune cominatorii de 1000 lei pe zi de întârziere și cheltuieli de judecată.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că autorului recurenților i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 300 m.p. teren situat în Iași, ., prin Ordinul nr. 7/2010 emisă de Prefectul Județului Iași prin care ia act de Sentința civilă nr.3819/6.03.2009 pronunțată de Judecătoria Iași, rămasă definitivă și irevocabilă. .
Prin Sentința civilă nr.8367/25.05.2010 a Judecătoriei Iași, irevocabilă prin Decizia civilă nr.2270/08.11.2010 a Tribunalului Iași, s-a admis acțiunea reclamantului, fiind obligată pârâta C. Locală de F. F. la punerea în posesie pentru terenul de 300 mp din Iași ., cererea de obligare a pârâtului P. Mun. Iași la plata de daune cominatorii fiind respinsă.
Legile adoptate în materia fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, finalizată cu emiterea titlului de proprietate.
Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să conteste în condițiile precis determinate de lege. Orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituirea dreptului de proprietate sau punerea în posesie trebuie adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a Legii fondului funciar, care rezolvă acest gen de contestații .
Atâta timp cât autorului recurenților i s-a atribuit în proprietate o suprafață de teren individualizată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a obliga pârâții să ofere un alt amplasament al terenului, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat, iar dispozițiile art.10 din HG nr.890/2005, invocate de reclamant ca temei al acțiunii nu au aplicabilitate în cauză.
În ceea ce privește daunele morale și daunele cominatorii, prin acțiunea formulată reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâților la plata acestora pentru neîndeplinirea obligației de punere în posesie, ori așa cum în mod corect a reținut instanța de fond obligația de punere în posesie a fost îndeplinită de C. Mun. de F. funciar Iași, care la data de 25.06.2010 încheie procesul verbal de punere în posesie nr.6161, semnat de reprezentanții convenționali C. M. și R. I. (f.31-32 dosar) iar cu adresa nr._ din 29.06.2010 C. Mun. de F. funciar Iași îl înaintează OCPI Iași spre verificare (f. 29 dosar).
Impedimentul apare la OCPI Iași care refuză avizarea documentației necesare pentru eliberarea titlului de proprietate pe motiv că pentru aceiași suprafață de teren s-a emis deja un alt titlu de proprietate.
Instanța este obligată să se pronunțe doar asupra celor solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată și chiar dacă într-adevăr recurenții sunt în imposibilitate de a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, raportat la obiectul acțiunii cu care instanța de fond a fost investită, acțiunea este neîntemeiată și a fost corect respinsă de instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. Art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul și a se menține sentința Judecătoriei Iași ca legală și temeinică..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C. M. și R. I. împotriva sentinței civile nr. 3205 din 26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași,sentință pe care o menține.
Respinge cererea intimatelor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.10.2013.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | Judecător, S. F. |
Grefier, A. M. |
Red./tehnored. S.M. – 2 ex. 22.07.2014
Judecător fond – C. E. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2007/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2022/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
