Uzucapiune. Decizia nr. 2018/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2018/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 2018/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Octombrie 2013
Instanța constituită din :
Președinte - E.-C. P.
Judecător - D. M.
Judecător – A. M. C.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2018/2013
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții M. IAȘI P. P. și C. L. IAȘI împotriva sentinței civile nr._/14.11.2012 a Judecătoriei Iași în contradictoriu cu intimata C. E., având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. P. C., pentru intimată, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 165 lei, după care,
Reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei o adresă emisă către C. L., adresă la care intimata nu a primit niciun răspuns. De asemenea, învederează instanței faptul că nu există înscriere în Cartea Funciară pentru terenul ce face obiectul prezentului litigiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Av. P., pentru intimată, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
P. sentința civilă nr._/14.11.2012, pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
„Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta C. E., domiciliată în Iași, .. 4 în contradictoriu cu pârâții M. Iași și C. L. Iași.
Constată că reclamanta a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafața de 521 m.p. situat în Iași, .. 4, identificată și delimitată conform raportului de expertiză și schiței anexă la acesta, întocmite de către expert Rachieru P., care face parte integrantă din prezenta sentință.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
„P. cererea adresată instanței și modificată ulterior, reclamanta a solicitat a se constata că a dobândit în proprietate, prin uzucapiune suprafața de 521 m.p. situat în Iași, stradela H. Ș. nr.4.
Uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, instanța arată că prescripția achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 din Codul civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Pentru a stabili caracterul continuu și neîntrerupt al posesiei, conform art. 1850 Codul civil, trebuie stabilit momentul începerii posesiei. Posesia a început la data când reclamanta, împreună cu soțul acesteia, au cumpărat terenul în suprafață de 558 m. p., cu act autentic, respectiv anul 1958, dată la care a intrat și în stăpânirea suprafeței de 521 m.p. situați în Iași, stradela H. Ș. nr. 7, aflată în continuarea celei dobândite prin act autentic și care face corp comun cu aceasta.
Posesia a continuat până în prezent.
De altfel, în ce privește cauzele de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, se constată că pârâții nu au invocat existența unei asemenea cauze, conform art. 1850 din Codul civil, care dispensează pe posesor de dovedirea caracterului continuu și neîntrerupt al posesiei sale. De asemenea, prin decizia în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. IV din 16 ianuarie 2006 se stabilește că prin . Legilor 58 și 59 din 1974 privind sistematizarea teritoriului, legi prin care se interziceau înstrăinările prin acte între vii a „terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale”, nu a operat o întrerupere a cursului prescripției, în sensul art. 1864 pct. 2 din Codul civil.
Ca urmare, prezumția de continuitate și neîntrerupere nu este răsturnată și face dovada unei posesii utile sub aspectul caracterului continuu și neîntrerupt al acesteia.
În ce privește caracterul netulburat al posesiei, acesta este prezumat, deoarece pârâții nu au invocat și probat existența viciului tulburării, conforma art. 1851 din Codul civil.
Caracterul public al posesiei, în sensul art. 1852 din Codul civil este dovedit de declarațiile martorilor care atestă că reclamanta nu au exercitat posesia „în ascuns”, adevărații proprietari având posibilitatea de a lua cunoștință de actele de folosință exercitate de alte persoane aspra terenului proprietatea sa.
Cu privire la caracterul neprecar al posesiei, art. 1853 alin. 2 din Codul civil precizează că precaritatea constă în acea „posesie exercitată asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său”. Posesia sub nume de proprietar este prezumată (art. 1854 din Codul civil). Intenția de a stăpâni bunul pentru sine și de a se comporta ca proprietari este demonstrată și de faptul că figurează înscrisă în evidentele fiscale ca plătitoare de impozite.
În consecință, fiind astfel dovedit în cauză elementul material al posesiei, instanța constată că, drept urmare a aplicării prezumției instituite de art.1854 C.civ., care face din elementul material al posesiei dovada elementului intențional, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză printr-o dovadă contrară, reclamanta a probat posesia exercitată de ea, începând cu anul 1958 și până în prezent.
În ceea ce privește, termenul de prescripție achizitivă, instanța observă că reclamanta a solicitat constatarea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii de 30 de ani, potrivit art. 1890 din Codul civil. În fapt, posesia a început odată cu întocmirea actului autentic, moment în care a intrat în stăpânirea terenului cumpărat cât și acelui deținut, în continuarea acestuia fără acte de proprietate, iar la momentul judecării cauzei se împlinise termenul de 30 de ani, necesar pentru a uzucapa.
Ca urmare a celor expuse, instanța arată că sunt întrunite condițiile pentru a se putea da efect uzucapiunii și va admite cererea reclamantei și va constata că reclamanta a dobândit dreptului în proprietate, prin prescripție achizitivă, terenul situat în Iași, stradela H. Ș. nr. 4, în suprafață de 521 mp, delimitat și identificat prin raportul de expertiză și anexa la acesta, întocmite de expertul Rachieru P., care face parte integrantă din prezenta sentință.”
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. Iași și C. L. Iași, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sustinanad ca în speță, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilului ce face obiectul acțiunii.
Consideră recurenții că era imperios necesar a se face dovada faptului că autorii nu au moștenitori, că terenul a intrat în proprietatea unității administrativ teritoriale, precum și a faptului că reclamanta nu a avut doar calitatea de detentor precar, în condițiile în care cunoștea adevărații proprietari.
Dacă se dovedește că imobilul a intrat în proprietatea unității administrativ teritoriale, devin aplicabile dispozițiile prevăzute de Hotărârea nr. 301/2002 adoptată de către C. L., valabilă, ce produce efecte juridice, prin care a fost reglementată situația terenurilor deținute în scopul folosinței agricole (aceeași categorie de folosință ca și imobilul în litigiu – reține și expertul, pe teren este cultivată lucernă).S-a procedat la adoptarea unei astfel de hotărâri și în scopul de a „întrerupe prescripția achizitivă prin încheierea unor contracte de folosință”.
Invocă lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză, prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, reclamanta C. E. a chemat în judecată pârâții M. Iași și C. local Iași solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului teren în suprafață de 521 m.p. teren situat în Iași, stradela H. Ș. nr. 4.
Instanța de recurs constată că prima instanță a procedat la o analiză atentă și completă a ansamblului probator administrat în cauză, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra imobilului în suprafață de 521 m.p. teren situat în Iași, stradela H. Ș. nr. 4.
Astfel, probatoriul administrat în cauză relevă faptul că reclamanta împreună cu soțul acesteia au stăpânit sub nume de proprietari în mod public, începând cu anul 1960, suprafața de teren în litigiu, figurând și în evidențele fiscale ca plătitori de impozite.
Referitor la efectele Hotărârii nr. 301/2002, invocata de apelanti, Tribunalul retine ca termenul de prescriptie achizitiva de 30 ani era implinit la data emiterii acesteia .
Tribunalul reține că nu pot fi primite criticile privind lipsa calității procesual pasive a unității administrativ - teritoriale a Municipiului Iași, atât timp cât probatoriul administrat relevă că nu a existat de-a lungul timpului o altă persoană fizică sau juridică care să pretindă drepturi asupra imobilului, reclamanta fiind singura care este menționată în evidențele cadastrale ca proprietară.
Tribunalul notează că nu i se poate pretinde reclamantei a face dovada faptului că imobilul a intrat în proprietatea unității administrativ – teritoriale, atât timp cât nu este finalizată operațiunea de inventariere a patrimoniului public și privat al Municipiului Iași.
În plus, în rapoartele Comisiei de Unificare a Practicii Judiciare a C.S.M. s-a reținut că acțiunile având ca obiect uzucapiune sunt admisibile, iar calitatea procesuală pasivă poate avea unitatea administrativ – teritorială sau vecinii, vechii proprietari sau toți cei care pot invoca un drept asupra imobilului.
Instanța de recurs constată că, Curtea Europeană a reținut existenta unui drept protejat de Convenție din situații de fapt, cu mare persistență în timp. Având a se pronunța cu privire la existența dreptului de proprietate asupra unor terenuri, instanța europeană a arătat că „ea acordă o deosebită importanță dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, datorită absenței (…) unor planuri cadastrale și imposibilității înscrierii proprietății în registrele de publicitate imobiliară” (a se vedea, spre exemplu, cauza Sfintele Mănăstiri c. Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994).
D. fiind că niciun alt proprietar nu a putut fi identificat, reclamanții s-ar afla în imposibilitate de valorificare a drepturilor lor rezultând dintr-o îndelungată stăpânire a unui teren din cauza lipsei unei activități coerente a statului privind publicitatea imobiliară referitoare la înscrierea dreptului de proprietate. Or, apărarea efectivă a dreptului de proprietate impune și adoptarea unor măsuri pozitive de protecție, ce semnifică existența unor obligații pozitive în sarcina autorităților statale competente, acolo unde există o legătură între măsurile pe care un reclamant le-ar putea aștepta în mod legitim de la acestea, raportate la exercitarea prerogativelor conferite de stăpânirea unui bun. Aceasta ar fi însemnat inclusiv obligația de a reglementa și implementa activitatea privind publicitatea imobiliară în așa fel încât să permită instanțelor naționale să soluționeze în mod eficace și echitabil orice eventual litigiu referitor la un teren cu privire la care reclamanții au cel puțin o speranță legitimă de a obține dreptul de proprietate cu privire la un teren (speranță legitimă decurgând dintr-o îndelungată stăpânire, de care legea leagă producerea unor efecte juridice).
P. urmare, Curtea a statuat că nu rămâne decât ca instanța să constate că, atunci când reclamantul dintr-o acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune depune diligențe rezonabile pentru identificarea adevăratului proprietar și, cu toate acestea, nu reușește să-l identifice, intră în aplicare prezumția simplă că bunul respectiv nu a avut niciodată un proprietar și, ca atare, unitatea administrativ-teritorială în circumscripția căreia se află situat ar fi singura care ar putea invoca un drept asupra acestuia (art. 1199 C.civ.), (cauza S. contra României – 26.07.2011).
Tribunalul urmează, însă, a constata că sunt întemeiate criticile recurentei relative la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. Iași, având în vedere faptul că potrivit Legii 215/2001, acesta are doar calitate de administrator pentru patrimoniul municipiului și nu de proprietar.
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul urmează, în baza art. 312 Cod procedură civilă, a admite recursul și a modifica în parte sentința recurată în sensul celor cuprinse în prezenta decizie.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate relative la admiterea cererii formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul M. Iași și la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru terenul în suprafață de 521 mp situat în Iași, stradela H. Ș. nr. 4
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții M. Iași și C. L. Iași împotriva sentinței civile nr._/14.11.2012 a Judecătoriei Iași pe care o modifică în parte în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâtul C. L. Iași pentru lipsa calității procesual pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2013.
Președinte, E. - C. P. | Judecător, D. M. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, I. A. G. |
Red. E.C.P.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./21.05.2014
Judecător fond M. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2069/2013. Tribunalul IAŞI | Anulare act. Decizia nr. 446/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
