Fond funciar. Decizia nr. 1059/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1059/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 1059/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Decembrie 2014
Președinte - I. D.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1059/2014
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanții: S. N. I., H. D. N. E., S. N. C., S. N. I., H. D. N. E. împotriva sentinței civile nr. 231/2014 pronunțată de Judecătoria R. în contradictoriu cu intimat V. I. M., intimat C. L. DE F. F. R., intimat C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE F. F., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absoluta partială titlu de proprietate nr._/27.03.2002.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii la data de 27.11.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi când::
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 231 din 27.06.2014 pronunțată de Judecătoria R., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții S. C., S. I. și H. N. E., în contradictoriu cu pârâții C. L. de F. F. R., cu C. Județeană de F. F. Iași și V. M..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, la data de 07.07.1995, pe numele reclamanților Strachinaru I. și Strachinaru C. și a numiților Strachinaru D. și Strachinaru N. a fost eliberat de către pârâta C. Județeană de fond funciar Iași titlul de proprietate nr._, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 6,1400 ha pe raza comunei R., din care suprafața de 2547 m.p. în T.21, P.724-718 precum și faptul că, potrivit documentației depuse la dosar la baza titlului de proprietate s-au aflat cererea formulată la data de 14.03.1991, anexa 3 și anexa 19 de validare și fișa suprafețelor primite în proprietate.
Instanța de fond a mai reținut că beneficiarul Strachinaru D. a decedat la data de 09.08.2000, lăsând în calitate de moștenitori pe numita Strachinaru A. (post decedată având ca moștenitor pe reclamanta H. N. E.) și reclamanta H. N. E., astfel cum rezultă din certificatele de moștenitor nr.56/2011 și nr.69/2011.
De asemenea, se arată că, la data de 28.08.2008 a decedat și beneficiarul S. N. lăsând ca moștenitori pe reclamanții din prezenta cauză, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.57/2011 și că, la data de 27.03.2002 pe numele pârâtei V. M. a fost eliberat de către pârâta C. Județeană de fond funciar Iași titlul de proprietate nr._ prin care s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,5 ha pe raza comunei R., din care suprafața de suprafața de 1445 m.p. în T.21, P.1445.
Potrivit documentației depuse la dosar, la baza titlului de proprietate au stat cererea formulată de beneficiară la data de 02.03.1991, anexa de validare 2b, Hotărârea nr.7/1991 și fișa suprafețelor primite în proprietate.
Arată prima instanță că, potrivit raportului de expertiză topometrică întocmit în cauză de expertul C. C., suprafața de 5189 m.p. care apare ca fiind înscrisă în titlul reclamanților în intravilan, în T.21, este amplasamentul delimitat cu roșu în planșa nr.1 din raport și ocupă parțial sau total parcelele 716,717,718,724,725,726,728,729,730/1 și 1580/1. Conform raportului, din întreaga suprafață reclamanții stăpânesc în prezent doar o suprafață de 1496 mp., restul de 3693 m.p. fiind deținut de pârâta V. M. (195 m.p.- zona hașurată în planșa nr.1 la raport), de numitul P. D. (1685 m.p.- zona delimitată de punctele 28,29, …36, 37,51,52, 28 în planșa nr.1) și de numitul P. V. (1813 m.p- zona delimitată cu albastru în planșa nr.1).
În ceea ce privește suprafața de 2700 m.p. înscrisă în titlul de proprietate al pârâtei V. M., în T.21, se arată că, aceasta ar trebui să dețină, conform titlului suprafața delimitată cu verde care este egală ca întindere cu suprafața înscrisă în titlu. Din verificările efectuate în teren de către expert rezultă, însă, că din suprafața pe care pârâta ar trebui să o stăpânească conform titlului zona de 64 m.p. delimitată de punctele 13,14,15,16,13 este deținută de vecinul de la vest B. I.. De asemenea, din raport rezultă că pârâta deține suprafața de 195 m.p.(zona hașurată în planșă) care este înscrisă în titlul reclamanților, dar care nu face parte din terenul pe care pârâta ar trebui să-l stăpânească conform titlului (zona delimitată cu verde), totalul suprafeței deținute la momentul efectuării expertizei de către pârâtă în T.21 fiind de 2831 m.p., cu 131 m.p. mai mult decât suprafața înscrisă în titlu.
Instanța de fond a arătat totodată că, nu poate reține afirmațiile expertului potrivit cărora cele două titluri de proprietate se suprapun cu privire la suprafața de 195 m.p. (zona hașurată din planșă) întrucât din planșa nr.1 anexă la raport rezultă că această suprafață nu face parte din teren înscris în titlul pârâtei (zona delimitată cu verde), ci doar din titlul reclamanților. Potrivit instanței de fond, deși expertul susține că pârâta V. M. a fost pusă în posesie cu suprafața de 195 m.p., instanța constată că din documentațiile depuse la dosar nu rezultă că s-ar fi realizat punerea în posesie prin întocmirea schițelor și a procesului verbal de punere în posesie de către comisia locală, neîndeplinirea acestei activități contribuind practic la situația litigioasă din prezenta cauză. De altfel, dacă s-ar admite concluzia că pârâtă deține conform titlului și zona hașurată de 195 m.p., totalul terenului stăpânit de pârâtă ar fi de 2831 m.p.cu 131 m.p. mai mult decât scrie în titlu, iar acesta nu ar putea fi desființat pentru o suprafață care nu se regăsește înscrisă în el.
În ceea ce privește înscrierea parcelei 718 în ambele titluri de proprietate, instanța constată că din redarea suprafețelor în plan rezultă că suprapunerea este doar scriptică, părțile stăpânind în baza titlurilor de proprietate suprafețe distincte de teren.
Instanța de fond reține pe de o parte că art.III din Legea nr.169/1997- care constituie sediul materiei în domeniul nulității titlurilor de proprietate emise în condițiile legilor fondului funciar, sancționează cu nulitatea absolută titlul de proprietate emis în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită la reconstituire sau constituire iar pe de altă parte, că nulitatea absolută a unui act juridic este sancțiunea care intervine atunci când nu au fost respectate anumite condiții imperativ prevăzute de lege la încheierea/emiterea actului, iar verificarea acestor condiții nu se poate face decât prin raportare la prevederile legale existente la momentul încheierii actului.
Prin urmare în analiza fondului acestei cauze prima instanță a avut în vedere dispozițiile legilor fondului funciar în vigoare la data emiterii titlului atacat, urmând să verifice dacă încălcarea lor este sancționată cu nulitatea expresă prevăzută de art.III din Legea nr.169/1997.
Potrivit primei instanțe, din probele administrate în cauză rezultă că este exclusă o suprapunere reală între cele două titluri având în vedere situația din teren, fiind vorba în realitate doar de o suprapunere virtuală - exclusiv de numere de parcelă, ca identificator cadastral ale acestora – ce poate fi înlăturată prin modificarea celor două titluri, și prin întocmirea proceselor verbale de punere în posesie și a schițelor aferente.
Prin urmare, s-a constatat că nu este incident pentru titlul atacat niciun caz de nulitate absolută. Astfel, titlul de proprietate atacat a fost emis în baza unei cereri de constituire formulată de beneficiară și a unei hotărâri de validare a dreptului de proprietate de către comisia județeană. Se arată de asemenea că, împrejurarea că titlul de proprietate ar putea avea înscris un amplasament greșit, nu atrage după sine nulitatea absolută a titlului de proprietate, ci rectificarea/ modificarea sa, și înscrierea corectă a numărului de . erorii și menținerea celorlalte mențiuni ale actului juridic corespunde concepției despre nulitate din dreptul civil român, potrivit căreia trebuie înlăturate numai acele efecte care contravin scopului edictării dispoziției legale încălcate, menținându-se celelalte efecte alte actului juridic, nulitatea fiind în această concepție parțială și remediabilă.
Instanța de fond arată că, în cauza de față efectele actului atacat pot fi menținute prin înscrierea numerelor de parcelă corecte a suprafețelor pe care beneficiara V. M. le stăpânește în baza titlului în tarlaua 21 din intravilan ca urmare a promovării unei acțiuni în modificarea titlului de proprietate și prin întocmirea procesului verbal punere în posesie de către comisia locală prin care să fie identificate limitele suprafețelor pe care trebuie să le dețină pârâta în baza titlului precum și faptul că, pârâta deține, pe lângă suprafața înscrisă în titlu, suprafața de 195 m.p. nu atrage desființarea titlului emis pe numele pârâtei, reclamanții având la îndemână o altă cale procedurală pentru a reintra în posesia terenului.
În considerentele sentinței se arată că, împrejurarea că pârâta nu era îndreptățită la constituirea amplasamentului suprafeței de 1445 m.p. aflat în limitele delimitate de culoarea verde în planșa nr.1 la raportat nu poate fi reținută de instanță. Astfel, instanța constată în primul rând că în cazul pârâtei nu este vorba de o reconstituire a dreptului de proprietate - așa cum susțin reclamanții, ci de o constituire a dreptului în favoarea persoanelor care nu au predat teren la stat, dar au lucrat în CAP, iar pârâta nu a pretins prin cererea formulată că ea sau autorii ei ar fi predat teren la stat, așa încât la stabilirea dreptului de proprietate nu s-a putut avea în vedere un vechi amplasament așa cum se întâmplă în situația reconstituirii dreptului.
În măsură în care reclamanții se consideră lezați în drepturile lor prin atribuirea amplasamentului suprafeței de 1445 m.p. înscrisă în titlul pârâtei în T.21,P.718, instanța constatǎ cǎ în cazul reconstituirii dreptului de proprietate cum s-a întâmplat în situația reclamanților, legea fondului funciar instituie regula reconstituirii pe vechile amplasamente, iar în cazul în care se propune reconstituirea pe un alt amplasament, cel îndreptǎțit are posibilitatea legalǎ de a recurge la mijlocul procedural al plângerii pentru a cenzura propunerea comisiei.
În cazul în care persoana nemulțumitǎ de amplasamentul terenului, astfel cum a fost stabilit prin propunerea de validare și consfințit prin titlul de proprietate, nu a uzitat de mijloacele procedurale mai sus menționate pentru a-și exprima nemulțumirea fațǎ de amplasamentul terenului, ea sau moștenitorii ei nu ar mai putea solicita modificarea amplasamentului ulterior emiterii titlului pentru înscrierea și a suprafețelor omise . În speță, instanța de fond a constatat cǎ reclamanții au acceptat amplasamentul stabilit de comisie în favoarea lor și inclus în titlul de proprietate prin semnarea fișei suprafețelor primite în proprietate și în cauzǎ nu s-a fǎcut dovada cǎ au utilizat de mijloacele procedurale prevǎzute de lege pentru a solicita punerea în posesie pe amplasamentul constituit în favoarea pârâtei.
În consecință, având în vedere că între titlul reclamanților și cel emis pe numele pârâtei V. M. nu există decât o suprapunere virtuală, care poate îndreptată prin modificarea actului greșit, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/27.03.2002.
Întrucât cererea principală a fost respinsă, instanța, în baza art.451 Cod proc.civ., a respinge și cererea reclamanților de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții S. N. C., S. N. I., H. D. N. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea apelului, după expunerea rezumată a soluției atacate, reclamanții au susținut că hotărârea atacată este netemeinică întrucât, în mod greșit a fost intepretat probatoriul, în special raportul de expertiză întrucât acesta este ambiguu și nu răspunde obiectivelor fixate.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă și ale Legii nr. 18/1991.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, la data de 07.07.1995, pe numele reclamanților Strachinaru I. și Strachinaru C. și a numiților Strachinaru D. și Strachinaru N. a fost eliberat de către pârâta C. Județeană de fond funciar Iași titlul de proprietate nr._, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 6,1400 ha pe raza comunei R., din care suprafața de 2547 m.p. în T.21, P.724-718 având la bază, documentația depuse reprezentată de cererea formulată la data de 14.03.1991, anexa 3 și anexa 19 de validare și fișa suprafețelor primite în proprietate.
După cum se arată și în motivarea sentinței, beneficiarul Strachinaru D. a decedat la data de 09.08.2000, lăsând în calitate de moștenitori pe numita Strachinaru A. (post decedată având ca moștenitor pe reclamanta H. N. E.) și reclamanta H. N. E., astfel cum rezultă din certificatele de moștenitor nr.56/2011 și nr.69/2011. La data de 28.08.2008 a decedat și beneficiarul S. N. lăsând ca moștenitori pe reclamanții din prezenta cauză, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.57/2011 și că, la data de 27.03.2002 pe numele pârâtei V. M. a fost eliberat de către pârâta C. Județeană de fond funciar Iași titlul de proprietate nr._ prin care s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,5 ha pe raza comunei R., din care suprafața de suprafața de 1445 m.p. în T.21, P.1445..
Legea nr. 169/1997, art. III alin 1 lit. a: „„Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri; (ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; (iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscriptiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor; (v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafața stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ; (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.”
Analizând motivele de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat urmând a fi respins în consecință.
Contrar susținerilor apelanților, în mod corect prima instanță a constatat că, emiterea titlurilor de proprietate s-a realizat în urma parcurgerii procedurii prevăzute de lege, existând erori în titlul de proprietate al reclamanților și că, terenul din cele două titluri de proprietate nu se suprapun cu privire la suprafața de 195 m.p. (zona hașurată din planșă) întrucât din planșa nr.1 anexă la raport rezultă că această suprafață nu face parte din teren înscris în titlul pârâtei (zona delimitată cu verde), ci doar din titlul reclamanților. Mai mult decât atât, din anexa 1 la raportul de expertiză, rezultă că suprafața de 195 mp nu se află în . 717 (nu reiese existența în titlul de proprietate emis reclamanților a parcelei 718).
Faptul că suprapunerea este numai una scriptică rezultă și din faptul că, reclamanții au semnat procesul verbal fără obiecțiuni, de aproape 20 de ani ( 1995), edificând și o construcție, fără a sesiza existența vreunei probleme în legătură cu proprietatea pârâtei¸de asemenea eventuala suprapunere este reținută raportat la titlul emis pârâtei, registrele agricole, schițele vechi ale reclamanților și nu raportat la titlul emis reclamanților așa cum ar fi fost necesar. Reține expertul existența unor erori materiale în acest titlu de proprietate, erori ce pot fi îndreptate pe altă cale, legiuitorul oferind soluții în acest sens.
În ceea ce privește înscrierea parcelei 718 în ambele titluri de proprietate, în mod corect, prima instanță a constatat că din redarea suprafețelor în plan rezultă că suprapunerea este doar scriptică, părțile stăpânind în baza titlurilor de proprietate suprafețe distincte de teren.
Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar reține că, autoarei intimaților pârâți nu i s-a reconstituit prin titlu mai mult decât suprafața ce i-a fost validată și nici o suprafață de teren la care nu avea dreptul, așa că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. III alin 1 din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, în condițiile în care, așa cum s-a reținut mai sus, autorul acesteia figura cu această suprafață în registrul agricol.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 476 coroborate cu dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente motivele de admitere a căii de atac, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții S. N. C., S. N. I., H. D. N. E. împotriva sentinței civile nr. 231/27.06.2014 pronunțată de Judecătoria R., sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Decembrie 2014.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
10 EX – 10.02.2015
JUD.F. – G. R. M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3840/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1696/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
