Contestaţie la executare. Decizia nr. 269/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 269/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Februarie 2013
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – A. C.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 269/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către M. C. împotriva sentinței civile nr._ din 11.07.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind Direcția R. P. A. Și Operațiuni V. Iași, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 31.01.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23 mai 2012 sub numărul de dosar_, contestatoarea M. C. a formulat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. P. A. ȘI OPERAȚIUNI V. IAȘI, contestație la executare împotriva executării silite ce are la bază titlurile executorii AC 237&08.05.2004; Decizia nr. 8490/17.12.2007 și Decizia nr._/27.03.2012, conform somației nr._/SJ/D.I./26.04.2012 din dosarul de executare nr. 4172/07, comunicată prin intermediul poștei la 8 mai 2012, solicitând: anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. 4172 întocmit de intimată și încetarea oricărui act de executare; constatarea nulității absolute a titlului executoriu și a celorlalte acte subsecvente; suspendarea executării silite până la soluționarea contestației; restituirea taxei judiciare de timbru.
În motivarea cererii, s-a precizat că, în fapt, decizia din 27 martie 2012 nu poate să constituie titlu executoriu întrucât împotriva acesteia contestatoarea a formulat contestație, ce nu a fost încă soluționată, că decizia din 17 decembrie 2007 se regăsește în somația din 17 ianuarie 2008 și nu i-a fost comunicat niciodată contestatoarei legal, fiind comunicată doar prin publicitate. S-a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu, pe motiv că dreptul intimatei a început să curgă în data de 1 ianuarie 2005 și s-a împlinit în 1 ianuarie 2010, decizia nr. 8490/17.12.2008 neîntrerupând prescripția întrucât comunicarea către contestatoare a acestei decizii nu s-a efectuat legal. S-a pretins că titlul executoriu reprezentat de AC 237/08.05.2004 emis de intimată este nul întrucât certificatul EUR 1 care face dovada de produs originar nu a fost revocat de instituția care l-a emis, autoritatea vamală germană, astfel încât este opozabil autorității vamale române, producând efectele juridice pentru care a fost eliberat: aplicarea unui tarif vamal preferențial pentru bunul importat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 44, ale art. 45, ale art. 131 și ale art. 172 din Codul de procedură fiscală.
Prin sentința civilă nr._ din 11.07.2012 Judecătoria Iași a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, excepție invocată de către contestatoare.
A respins, ca fiind neîntemeiată, contestația la executare promovată de către contestatoarea M. C., cu domiciliul în Iași, ., nr. 13, județul Iași, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. P. A. ȘI OPERAȚIUNI V. IAȘI, cu sediul în Iași, bld. N. I. nr. 10 C, județul Iași.
A respins, ca neîntemeiată, cererea contestatoarei de restituire a taxei judiciare de timbru.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
În fapt, prin actul constatator nr. 237 din 8 mai 2004 întocmit de către DIRECȚIA R. P. A. ȘI OPERAȚIUNI V. IAȘI, a fost stabilită în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de_ ROL, cu titlu de taxe vamale. Actul constatator a fost comunicat debitoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în 29 mai 2004 (fila 52).
La data de 17 decembrie 2007 DIRECȚIA R. P. A. ȘI OPERAȚIUNI V. IAȘI emite pe numele contestatoarei decizia nr. 8490 privind calculul majorărilor de întârziere la obligațiile de plată stabilite prin actul constatator nr. 237 din 8 mai 2004.
În 17 ianuarie 2008, în dosarul de executare nr. 4172/2007, DIRECȚIA R. P. A. ȘI OPERAȚIUNI V. IAȘI emite pe numele contestatoarei debitoare somația nr. 1059, prin care debitoarea este încunoștiințată de începerea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de actul constatator nr. 237 din 8 mai 2004. Deși se încearcă comunicarea somației către contestatoare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceasta s-a făcut la un domiciliu eronat, la care contestatoarea nu mai locuia de câțiva ani: Șoseaua N., în loc de ..
La data de 27 martie 2012, este emisă de către DIRECȚIA R. P. A. ȘI OPERAȚIUNI V. IAȘI pe numele contestatoarei decizia nr._, prin care a fost stabilit cuantumul dobânzilor de întârziere și a penalităților de întârziere datorate de către contestatoare în baza actului constatator nr. 237 din 8 mai 2004.
În drept, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Procedând prioritar la soluționarea excepției prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită, excepție invocată de către contestatoare, instanța o apreciază a fi neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 131 din Codul de procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar conform art. 133 lit. c din același act normativ, termenul de prescripție se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită.
Instanța notează că dreptul intimatei de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de actul constatator nr. 237 din 8 mai 2004 s-a născut la 1 ianuarie 2005, iar termenul de prescripție a fost întrerupt prin emiterea în 17 ianuarie 2008 a somației nr. 1059. Împrejurarea că această somație nu a fost legal comunicată, procedându-se la comunicarea prin publicitate, deși comunicarea prin scrisoare recomandată fusese realizată la un domiciliu la care contestatoarea nu mai locuia, nu este în măsură să afecteze efectul întreruptiv de prescripție a actului de executare silită, legea necondiționând efectul menționat și de comunicarea acestui act; o interpretare contrară ar însemna a adăuga la lege, fapt nepermis. Comunicarea actului de executare întreruptiv de prescripție are efecte juridice distincte, stabilite precis de legiuitor.
Cum cursul prescripției extinctive s-a întrerupt prin emiterea somației din 17 ianuarie 2008, rezultă că prescripția începută anterior acestui moment a fost ștearsă, iar din ianuarie 2008 a început să curgă un nou termen de prescripție, ce se va împlini la 1 ianuarie 2014.
Instanța reține, din coroborarea dispozițiilor art. 21 cu cele ale art. 168 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Prin art. 137 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Instanța notează că procedura de individualizare a taxelor, a impozitelor, contribuțiilor și a accesoriilor la acestea poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdicțional (contestația împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale), în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale fiind reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executare prin care se contestă titlul de executare. Contestația la executare propriu zisă este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite. Contestația la executare cu care a fost investită instanța nu poate modifica și nici desființa titlul de creanță fiscală pentru care a fost emis titlul executoriu fiscal și somația contestată; astfel fiind, susținerile contestatoarei privitoare la nulitatea titlului executoriu reprezentat de AC 237/08.05.2004 emis de intimată, nulitate determinată de faptul că certificatul EUR 1 care face dovada de produs originar nu a fost revocat de instituția care l-a emis, nu pot fi analizate pe calea prezentei contestații la executare, putând forma exclusiv obiectul analizei instanței de contencios administrativ.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei privitoare la faptul că decizia nr._/23.03.2012 nu poate avea caracterul unui titlu executoriu întrucât împotriva acesteia contestatoarea ar fi formulat contestație administrativă, instanța o apreciază neîntemeiată, introducerea căii de atac reglementate de art. 205 din Codul de procedură fiscală nefiind suspensivă de executare. În acest sens, prevederile art. 215 alin. 1 din Codul de procedură fiscală sunt clare: introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. De asemenea, ipoteza atacării deciziilor emise în soluționarea contestațiilor administrative la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, nu are efect suspensiv de executare.
Neîntemeiate sunt și susținerile contestatoarei privitoare la împrejurarea că titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 8490/17.12.2007 nu ar putea constitui titlu executoriu întrucât nu i-a fost comunicată; în acest sens, instanța reține că, potrivit art. 142 alin. 6 din Codul de procedură fiscală, în cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute majorări de întârziere sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare și consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului. Cum calitatea de titlu executoriu este conferită deciziei nr. 8490/17.12.2007 de legiuitor independent de îndeplinirea vreunei alte condiții, împrejurarea comunicării sau necomunicării acestui titlu executoriu nu poate afecta calitatea sa de titlu executoriu.
Față de cele ce preced, instanța urmează să respingă, ca fiind neîntemeiată, contestația la executare formulată.
Cererea contestatoarei de restituire a taxei judiciare de timbru se impune a fi, de asemenea, respinsă, nefiind îndeplinite cerințele art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997, contestația la executare fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe ca și a încheierii din 27.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în termen legal a declarat recurs contestatoarea M. C. care a formulat următoarele critici:
In privința încheierii susține recurenta că in mod greșit instanța de fond nu a procedat la suspendarea executării silite deși a precizat in contestație că dreptul de creanță nu este cert, lichid și exigibil ca urmare a formulării contestației pe cale administrativă. Achitarea cauțiunii reprezintă un element determinant in admiterea suspendării executării silite raportat la situația de fapt și jurisprudență.
Împotriva sentinței, se formulează următoarele critici:
Instanța de fond a respins excepția de prescripție a dreptului de a cere executarea silită deși reține că somația nr. 1059/17.01.2008 a fost comunicată la o altă adresă decât cea a contestatoarei. Excepția este întemeiată pentru că din anul 2004 de când s-a întocmit AC 237 comunicat la 29.05.2004 nu i-a fost comunicat nici un alt act administrativ fiscal până la sfârșitul anului 2011 și anume 27.12.2011 care să fi intrerupt prescripția. Prescripția a început să curgă la data de 1.01.2005 și s-a împlinit la data de 1.01.2010. Nu mai locuiește la adresa din cartea sa de identitate urmare a înstrăinării imobilului din Iași, ., ., . somația are natura unui act administrativ fiscal, astfel încât trebuie să îndeplinească condițiile art. 44 Cod pr. fiscală privind comunicarea actelor administrative. Comunicarea prin publicitatea a aceleiași somații nu poate fi reținută de instanță ca fiind legală pentru că are caracter excepțional, trebuie epuizate toate celelalte forme de comunicare prev. de art. 44, 45 Cod pr. fiscală. Prin comunicarea prin publicitatea intimata a acționat abuziv. Recurenta a depus la dosar înscrisuri.
Recursul a fost legal timbrat.
Cercetând recursurile Tribunalul le constată neîntemeiate, urmând să le respingă pentru considerentele ce urmează.
Criticile expuse in privința încheierii din 27.06.2012 sunt nefondate.
In materie fiscală emiterea titlului executoriu nu este condiționată de epuizarea procedurii de contestare a titlului de creanță ci de scadența creanței aici înscrise. Titlul executoriu și executarea silită nu succede procedurii de contestare a titlului de creanță, dimpotrivă, cele două proceduri coexistă, derulându-se in paralel, excepție făcând ipoteza in care executarea silită a fost suspendată.
Împrejurarea că nu a fost epuizată procedura de contestare a deciziei de impunere nu condiționează cursul procedurii emiterii titlului executoriu, înțelegând prin aceasta faptul că nu operează o suspendare de drept a executării.
Aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul reglementează in art.215 din O.G. 92/2003 procedura suspendării executării actului administrativ fiscal în cadrul căruia (alin 1) se înscrie regula potrivit căreia „introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.” iar in alineatele următoare se reglementează procedura de suspendare a actului administrativ fiscal dispusă de către instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea contestației împotriva deciziei administrative dispuse asupra contestației privind titlul de creanță. Dacă s-ar accepta ipoteza potrivit căreia executarea silită se poate derula doar după finalizarea procedurii de contestare administrativă disp. art. 214 și 215 din O.G. 92/2003 ar rămâne fără aplicare și fără rațiune juridică.
Contestația administrativă formulată de către recurentă nu obligă instanța de fond la suspendarea judecății contestației la executare câtă vreme analiza ipotezei suspendării revine instanței de contencios administrativ in condițiile art. 214, 215 Cod pr.fiscală.
Plata cauțiunii nu obligă instanța la a suspenda prin ea însăși, cauțiunea reprezintă o garanție pentru despăgubirea creditorului pentru daunele ce i-ar fi astfel pricinuite.
P. considerentele expuse Tribunalul constată legală și temeinică respingerea cererii de suspendare a executării.
Nici criticile formulate împotriva sentinței recurate nu sunt întemeiate. Acestea privesc exclusiv modalitatea in care instanța de fond a analizat excepția de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. Instanța de fond a expus un raționament judicios in privința acestui aspect pe care Tribuanlul și-l însușește. Corect a reținut instanța de fond efectul întreruperii cursului prescripției in relație cu actul constatator nr. 237 din 8.05.2004 in baza comunicării somației nr. 1059 din 17.01.2008. Prescripția este menită să sancționeze pasivitatea creditorului in executare. Nu poate fi reținută această conduită in sarcina intimatei creditoare. Câtă vreme s-a procedat la emiterea unei somații, comunicate, intenția creditoarei de reluare a procedurii de executare a fost probată. Caracterul neregulat al comunicării acestei somații nu condiționează efectul său de întrerupere a cursului prescripției, așa cum corect reține instanța de fond. Critica potrivit căreia intimata a adoptat o conduită abuzivă prin comunicarea prin publicitate, nu are suport in probele administrate. Apelul la procedura de comunicare prin publicitate nu constituie prin el insuși o manifestare abuzivă.
P. aceste considerente recursul va fi respins în întregul său, încheierea din 27.06.2012 ca și sentința vor fi menținute ca legale și temeinice.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de contestatoarea M. C. împotriva încheierii dată de Judecătoria Iași la data de 27.06.2012 în dosarul nr._, încheiere pe care o menține și împotriva sentinței civile nr._/11.07.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.02.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, C. A. |
Grefier, G. I. |
Red. și tehn/T.D./13.05.2013/2 ex
Judecătoria Iași: M. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 262/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Sentința nr. 249/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
