Evacuare. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 272/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 272/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Februarie 2013
Președinte - M. C.
Judecător E.-C. P.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
DECIZIE Nr. 272/2013
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentele C. R. A. și C. R. M. împotriva sentinței civile nr. 1321/23.01.2012 pronunțată în cauză de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații M. IAȘI P. P., și C. L. IAȘI, având ca obiect evacuare acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 31.01.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
P. sentința civilă nr. 1321/23.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Admite în parte cererea de chemare formulată de către reclamanții M. IAȘI P. P., cu sediul în IAȘI, . ȘI SFÂNT, nr. 11, județul IAȘI și C. L. IAȘI, cu sediul în IAȘI, . ȘI SFÂNT, nr. 11, județul IAȘI în contradictoriu cu pârâtele C. R. M. și C. R. A., cu domiciliul în IAȘI, .. 6A, .. C, ., județul IAȘI.
Obligă pe pârâte la plata către reclamanți a sumei de 1182 lei din care suma de 1050 lei reprezintă chiria calculată pentru perioada 01.08.2010 – 30.09.2011, iar suma de 132 lei reprezintă majorări de întârziere calculate pentru perioada 01.06.2008 – 30.09.2011.
Dispune evacuarea pârâtelor din apartamentul nr. 32 situat în Iași, .. 6A, .. C, .> Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 1969 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante și a sumei de 1373 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate până la data de 31.08.2011”.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
„În conformitate cu dispozițiile art. 27 din contractul părților, proprietarul este îndreptățit a rezilia contractul de închiriere pentru nerespectarea clauzelor contractuale, una dintre aceste clauze fiind și cea conținută de art. 5 din convenție referitoare la obligația chiriașului de a plăti lunar, la scadență, chiria datorată conform fișei de calcul. Totodată, în caz de neachitare a chiriei la termenul scadent, locatarul datorează majorări de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență până la data achitării debitului (art. 7).
Mai reține instanța că imobilul a fost închiriat pe perioadă determinată (15.05.2006 – 15.05.2009) și că reînnoirea contractului putea fi efectuată numai cu consimțământul expres al părților (art. 3), în prezenta cauză nefiind probată realizarea acordului de voință al părților în sensul reînnoirii contractului. Așadar, instanța reține că după data de 15.05.2009, pârâtele au ocupat imobilul închiriat fără a mai deține un titlu locativ.
În drept, sunt aplicabile prevederile art. 1516 alin.1 cod civil potrivit cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Din situația privind debitele restante (filele 14 - 17) instanța reține că pârâtele datorează reclamanților suma de 1182 lei cu titlu de chirie pentru folosința apartamentului nr. 32 din Iași, .. 6A, .. C, . suma de 1050 lei reprezintă chiria calculată pentru perioada 01.08.2010 – 30.09.2011, iar suma de 132 lei reprezintă majorări de întârziere calculate pentru perioada 01.06.2008 – 30.09.2011, sume la plata cărora urmează a fi obligate pârâtele.
Având în vedere faptul că pârâtele locuiesc în imobilul menționat mai sus, fără a mai deține un titlu locativ, instanța apreciază ca întemeiată cererea reclamanților de evacuare a acestora, urmând a dispune în consecință.
Referitor la solicitarea reclamanților de obligare a pârâtelor la plata sumelor reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere aferente acestora, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 din contractul de închiriere nr. 7459/15.05.2006 plata utilităților se face la administrația blocului, în termen de 15 zile de la data afișării listelor de plată. După o perioadă de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit la plată, se vor percepe majorări de întârziere, iar neplata utilităților mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit atrage acționarea în justiție a chiriașilor vinovați, conform H.G. nr. 400/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230 din 2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația sã plãteascã lunar, conform listei de platã a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 50 alin.1 din același act normativ, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Așadar, obligația de a achita cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere aferente, către asociația de proprietari, cade în sarcina proprietarului.
Or, reclamanții nu au probat suportarea sumelor solicitate cu titlu de cheltuieli de întreținere și penalități aferente și nici nu au solicitat obligarea pârâtelor la plata acestor sume către Asociația de Proprietari.
P. urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 1969 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante și a sumei de 1373 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate până la data de 31.08.2011.
Așadar, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată și să dispună potrivit celor arătate mai sus.”.
* * *
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele C. R. M. și C. R. A. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că recurenta C. R. M., împreună cu fiica sa C. raluca A. în etate de 8 ani din data de 01.01.2011 și în prezent locuiesc în G. în M. Kalamata, ., unde își au reședința. Acest fapt ce îl probează cu înscrisuri autentificate de autoritățile elene, respectiv declarația pe proprie răspundere a cetățeanului grec Verginadis Pangiotis și Adeverința de frecventare a cursurilor a școlii primare nr. 24 din Kalamata pentru minora C. R. A. din 27.04.2012.
Datorită acestei situații recurentele nu au primit citațiile și nu au putut fi prezente sau reprezentate în dosarul_ în care au avut calitatea de pârâte.
Pe data de 20.04.2012, recurenta C. R. M. s-a întors în România și a găsit în cutia poștală sentința civilă pe care o recura.
Având în vedere că în cauză sunt motive temeinice care dovedesc că recurentele au fost împiedicate printr-o împrejurare mai presus de voința acestora cer recurentele ca în cauză să se facă aplicarea art. 103 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, privind repunerea în termen.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât nu poate opera tacita relocațiune atât timp cât contractul de închiriere a expirat în anul 2009 și pârâții au fost notificați cu mențiunea de a solicita prelungirea relațiilor contractuale. Potrivit notificărilor trimise de către reclamanți, deși au fost înștiințați despre necesitatea prelungirii relațiilor contractuale, nu s-au prezentat pentru a solicita aceasta și nici pentru a depune actelor necesare prelungirii contractului de închiriere, neputând fi reținută culpa intimaților. Mai mult decât atât introducerea acțiunii civile întrerupe intervenția tacitei relocațiuni.
Arată intimata că recurenta C. R. M. prin întâmpinare afirmă că în prezent locuiește împreună cu fiica acesteia în G., M. Kalamata, . și de asemenea declară pe propria răspundere că domiciliul acesteia este în Makedonias 8 Kalamata din data de 01.01.2011 până în data de 27.04.2012, zi când a fost datată declarația.
Solicită intimatii instanței să constate că recurenta încă o dată a încălcat clauzele contractuale, respectiv art. 20 din contractul de închiriere.
S-au administrat probe noi în recurs respectiv înscrisuri.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat motivat de considerentele ce succed.
În mod prioritar Tribunalul constată că înscrisurile depuse la filele 7,8, 9 dosar recurs atestă că recursul a fost depus în termen întrucât sentința primei instanțe nu a fost comunicată la locul unde domiciliau pârâtele respectiv în G., Kalamata, .. P. urmare ,atât timp cat nu a existat o comunicare legală a sentinței recurate, nu a curs nici termenul legal de recurs nefiind incidente prevederile art. 103C. PR. CIV. relative la repunerea în termenul de recurs, dispozitii care au ca premisă o comunicare legală a sentinței urmată de depășirea termenului legal ,dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Tribunalul constată că reclamanții M. Iași, prin P., și C. L. Iași au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor C. R. – M. și C. R. – A. la plata sumei de 1182 lei cu titlu de chirie pentru folosința apartamentului nr.32 din Iași, .. 6A, .. C, . suma de 1050 lei reprezintă chiria calculată pentru perioada 01.08.2010 – 30.09.2011 și suma de 132 lei reprezintă majorări de întârziere calculate pentru perioada 01.06.2008 – 30.09.2011, și a sumei de 1969 lei reprezentând debite întreținere la care se adaugă majorări de întârziere calculate până la data de 31.08.2011, în cuantum de 1373 lei. Reclamanții au solicitat și evacuarea pârâtelor din imobilul menționat mai sus.
În fapt, Tribunalul reține că reclamantul C. L. al Municipiului Iași, în calitate de locator, și numita C. R. – M., în calitate de locatar, au încheiat contractul de închiriere pentru suprafață locativă cu destinație de locuință nr. 7459 din 15.05.2006 având ca obiect apartamentul nr. 32 din Iași, .. 6A, .. C, . fișei suprafeței locative închiriate, la rubrica „titularul contractului de închiriere” a fost menționată titulara contractului, pârâta C. R. – M., fiind inclusă de asemenea și pârâta C. R. – A., în calitate de fiică a titularei.
În art. 3 din contractul nr. 7459/15.05.2006 s-a prevăzut că „durata de închiriere este cu începere de la data de 15.05.2006 până la 15.05.2009.La expirarea duratei de închiriere, chiriașul poate cere reînnoirea contractului. Dacă părțile nu consimt asupra reînnoirii actului de închiriere, chiriașul este obligat să predea locuința la expirarea acestuia, în afară de cazurile expres prevăzute de lege. Modificarea sau rezilierea contractului se poate face numai cu acordul ambelor părți. Chiriașul poate denunța unilateral contractul de închiriere, cu condiția de a anunța în scris proprietarul cu cel puțin 60 de zile înainte de părăsirea locuinței închiriate.”
Tribunalul notează că în mod greșit a reținut instanța de fond că în art. 3 al contractului părților s-ar fi prevăzut faptul că reînnoirea contractului este posibilă numai cu consimțământul expres al părților din interpretarea clauzelor contractuale.
Tribunalul reține că probele administrate în cauză relevă faptul că părțile au consimțit, tacit, asupra reînnoirii contractului de închiriere ,fiind incidente în cauză dispozițiile art. 1437 din Codul civil de la 1864 (aplicabil în speță față de prevederile art. 6 si art.102 din Legea nr. 287/2009) care prevăd: „După expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie atunci se consideră locațiunea ca reînnoită”, efectele ei însă se produc după dispozițiile relative, la locațiunea fără termen.
Instanța de recurs constată că a intervenit între părți tacita relocațiune întrucât după data de 15.05.2009 recurentele au continuat să locuiască în imobilul ce a făcut obiectul contractului nr. 7459/15.05.2006.
Deși intimații au invocat faptul că ar fi notificat recurentele despre încetarea locațiunii, Tribunalul constată ,din analiza adreselor nr._/2010,_/2011, 1341/2011, 2239/2011 că prin acestea s-a solicitat recurentelor depunerea înscrisurilor pentru reînnoirea contractului și plata chiriei.
În consecință, existând în prezent un raport juridic contractual între părti, născut în baza prevederilor legale, Tribunalul constată că instanța nu poate dispune măsura evacuării decât ca efect al rezilierii contractului sau al anunțării concediului.
Tribunalul nu poate primi apărările susținerile intimaților ,care au invocat prin întâmpinare rezilierea de drept a contractului ,ca urmare a încălcării obligațiilor prevăzute la art. 20 din contract, întrucât o astfel de cerere nu a fost dedusă judecății primei instanțe, fiind o cerere nouă, ce nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs, potrivit art. 316 raportat la art. 29 Cod procedură civilă.
Mai mult, pentru a opera sancțiunea rezilierii în cazul pactului comisoriu de grad III (cuprins în art. 20 alin. 3 din contractul părților) era necesar să se probeze că partea ,care nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 20, relativă la comunicarea schimbării domiciliului să fi fost pusă în întârziere, împrejurare ce nu a fost probată.
În consecință, Tribunalul urmează ,în baza art. 312 Cod procedură civilă a admite recursul, a modifica în parte sentința recurată și a respinge cererea reclamanților privind evacuarea pârâtelor
Urmează a fi respinsă și cererea reclamanților privind obligarea pârâtelor la plata chiriei aferente perioadei 01.08.2010 – 30.09.2011 întrucât înscrisurile depuse la dosarul cauzei în recurs probează faptul că pârâtele au achitat cu chitanțele nr._/17.02.2012,_/23.04.2012,_/02.07.2012,_/25.01.2013, integral, chiria pe întreaga perioadă ce a făcut obiectul cererii deduse judecatii.
Față de considerentele expuse Tribunalul va admite recursul ,în baza art. 312 Cod procedură civilă și va modifica în parte sentința recurată dispunând în sensul celor cuprinse în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constata formulat in termen recursul.
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Admite recursul formulat de pârâtele C. R. M. în nume propriu și în calitate de reprezentant al minorei C. R. A. împotriva sentinței civile nr. 1321/23.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o modifică în parte și în consecință:
Respinge cererile având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 1050 lei chirie aferentă perioadei 1.08._11 precum și evacuarea acestora .
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07.02.2013.
Președinte, M. C. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, C. D. |
Grefier, D. C. |
Red. P.E.C.
Tehn. A.G.
2 ex./31.05.2013
Jud. fond: B. E. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 263/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 306/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
